Decizia nr. 843/2017
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 51/2015 3 noiembrie 2015 (prevederi anume) privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria…
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Patricia Marilena Ionea
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015
privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în calitate de reprezentant al membrilor săi, în Dosarul nr. 2.686/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.468D/2016.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.679D/2016, 2.976D/2016, 3.478D/2016 și 370D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Sîrbu Maria și alții în Dosarul nr. 20.254/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Lenuța Nicolae și alții în Dosarul nr. 1.134/2/106 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Maria Sîrbu și alții în Dosarul nr. 46.925/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de Ionica Andrei Gabriel și alții în Dosarul nr. 31.042/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
4.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
5.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 2.468D/2016, 2.679D/2016, 2.976D/2016, 3.478D/2016 și 370D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.679D/2016, 2.976D/2016, 3.478D/2016 și 370D/2017 la Dosarul nr. 2.468D/2016, care este primul înregistrat.
6.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale și pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
7.
Prin Încheierea din 15 septembrie, pronunțată în Dosarul nr. 2.686/2/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015
privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
Excepția a fost ridicată de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în calitate de reprezentat al membrilor săi, în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ.
8.
Prin Încheierea din 25 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 20.254/3/2016, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 .
Excepția a fost ridicată de Sîrbu Maria și alții în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ.
9.
Prin Încheierea din 10 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.134/2/2016, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 . Excepția a fost ridicată de Lenuța Niculae și alții în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ.
10.
Prin Sentința civilă nr. 4.013 din 16 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 46.925/3/2015, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 . Excepția a fost ridicată de Sîrbu Maria și alții în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ.
11.
Prin Sentința civilă nr. 6.824 din 25 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 31.042/3/2016, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 . Excepția a fost ridicată de Andrei Gabriel Ionica și alții în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ.
12.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia arată, în esență, că
art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare a prevăzut o majorare salarială pentru funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili. Motivele care au condus la aprobarea de către Guvernul României a
art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015
țin de activitățile complexe ale Ministerului Finanțelor Publice, Agenției Naționale
de Administrare Fiscală, Agenției Naționale pentru Achiziții Publice și Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, precum și de imperativul asigurării unei stabilități a personalului specializat și evitarea migrării personalului, odată format profesional, către instituții cu un nivel de salarizare superior și de acordarea unui tratament unitar din punct de vedere al salarizării între instituții publice centrale ce au în esență atribuții și activități de o deosebită importanță pentru funcționarea întregului sistem organizațional al statului. În pofida motivării temeinice ce a stat la baza adoptării măsurii de creștere salarială, a studiilor de impact realizate din care rezultă că această creștere salarială nu are impact semnificativ asupra bugetului de stat și/sau asupra deficitului bugetar, la numai câteva zile de la data adoptării acestei măsuri, Guvernul României a adoptat
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015 , în cadrul căreia, prin
art. 10 , dispune măsura abrogării deciziei luate anterior privind creșterea salarială. Motivarea emiterii acestei din urmă ordonanțe de urgență nu este doar insuficientă, dar nici nu corespunde realității, fiind în totală contradicție cu considerentele care au stat la baza adoptării
art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 .
13.
Autorii excepției arată că dispozițiile
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015
sunt neconstituționale în raport cu prevederile
art. 115 alin. (6) din Constituție , având în vedere că prin acest act normativ s-a realizat o suprimare a unor drepturi deja dobândite de funcționarii publici și în același timp a fost afectat regimul acestor instituții publice fundamentale ale statului prin modul de tratare a salarizării funcționarilor publici din cadrul acestora.
14.
De asemenea, susțin că, prin luarea acestei măsuri, nu a fost îndeplinită niciuna din condițiile prevăzute de
art. 115 alin. (4) din Constituție.
15.
Totodată, arată că sunt încălcate prevederile
art. 53
și
41 din Constituție , având în vedere faptul că dreptul la muncă este un drept complex care include și dreptul la salariu, iar restrângerea exercițiului acestui drept nu este justificată de niciuna dintre situațiile menționate în
art. 53 din Constituție
și nici nu reprezintă o măsură proporțională cu situația care a determinat restrângerea.
16.
Autorii excepției susțin că dispozițiile de lege criticate sunt contrare și
art. 20 din Constituție , prin raportare la prevederile
art. 1 din Primul Protocol
adițional la
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților omului
și
art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului , precum și prevederilor
art. 44 din Legea fundamentală . În acest sens, arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile salariale reprezintă concepte asimilate bunurilor mobile. Pentru aceleași motive, consideră că sunt încălcate și prevederile
art. 148 din Constituție , prin raportare la
art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .
17.
Totodată, autorii excepției consideră că sunt încălcate și principiile fundamentale de drept conturate pe cale jurisprudențială de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului și de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin raportare la prevederile
art. 1 ,
11
și
20 din Constituție . În acest sens, arată că principiul securității juridice sau al stabilității raporturilor juridice, consolidat în sfera dreptului european prin jurisprudența constantă a Curții de la Luxemburg și a celei de la Strasbourg, ar putea fi definit ca fiind posibilitatea recunoscută oricărui cetățean de a evolua într-un mediu juridic sigur, la adăpost de neclaritatea și schimbările inopinate care afectează normele juridice. În cauza de față, principiul securității juridice a fost înfrânt, în condițiile în care la data de 29 octombrie 2015 au fost acordate anumite drepturi funcționarilor publici din cadrul a 4 instituții publice și la o diferență de numai 4 zile, norma de drept care instituia un drept câștigat în favoarea acestor funcționari publici a fost abrogată, cu atât mai mult în situația în care o astfel de soluție este nejustificată în raport cu motivarea și cauzele care au condus la acordarea acestor drepturi salariale. Principiul securității juridice se corelează cu un alt principiu, dezvoltat în dreptul Uniunii Europene, și anume principiul încrederii legitime. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, principiul încrederii legitime impune ca legislația să fie clară și predictibilă, unitară și coerentă; de asemenea, impune limitarea posibilităților de modificare a normelor juridice, stabilitatea regulilor instituite prin acestea. Astfel, principiul încrederii legitime are prioritate asupra interesului instituțiilor publice de a reveni asupra propriilor decizii, recomandând statelor membre să nu revoce actele administrative legale care au conferit drepturi subiective persoanelor interesate tocmai pentru a ocroti încrederea acestora în stabilitatea drepturilor dobândite. Mai mult, Curtea de la Luxemburg a statuat că și actele administrative emise sau adoptate cu violarea încrederii legitime a destinatarilor acestora sunt nule, cei interesați având dreptul să formuleze acțiuni în despăgubiri pentru prejudiciile suferite.
18.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal
consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.
19.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
20.
Guvernul arată că instanța de contencios constituțional ar putea considera că dispozițiile de lege criticate afectează în sens negativ un drept fundamental, respectiv dreptul la muncă, prin componenta sa, dreptul la salariu.
21.
Avocatul Poporului, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
22.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
23.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
24.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015
privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 4 noiembrie 2015 și aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 79/2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 6 mai 2016. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare: „ Articolul 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015
cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2015 și unele măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 29 octombrie 2015, se abrogă.“
25.
Articolul 63
Prin derogare de la prevederile
art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 71/2015 , cu modificările și completările ulterioare, începând cu drepturile salariale aferente lunii noiembrie 2015, funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili beneficiază de 25 de clase de salarizare succesive față de clasa deținută.
Acordarea claselor de salarizare prevăzute la alin. (1) se realizează prin majorarea salariului de bază, astfel cum a fost acordat pentru luna octombrie 2015, cu numărul de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la
art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.
Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului asimilat din punct de vedere al salarizării cu personalul din Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
Cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, de care beneficiază personalul prevăzut la
art. 12 alin. (8) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 71/2015 , cu modificările și completările ulterioare, se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna octombrie 2015, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenției Naționale de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenției Naționale pentru Achiziții Publice și Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili pe perioada în care acesta intră sub incidența
art. 2 alin. (1) din Legea nr. 490/2004
privind stimularea financiară a personalului care gestionează fonduri comunitare, cu modificările și completările ulterioare.“
26.
Autorii excepției susțin că aceste dispoziții de lege aduc atingere următoarelor prevederi din Constituție:
art. 1
privind statul român,
art. 11
privind dreptul internațional și dreptul intern,
art. 41
privind dreptul la muncă,
art. 44
referitor la dreptul de proprietate privată,
art. 53
referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și
art. 115 alin. (4)
și
privind condițiile emiterii ordonanțelor de urgență ale Guvernului. De asemenea, autorii invocă
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, în raport cu prevederile
art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului
și
art. 1 din Primul Protocol
adițional la
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Totodată, consideră că este încălcat
art. 148 din Constituție
privind integrarea euroatlantică, prin raportare la dispozițiile
art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene , referitoare la proprietate.
27.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat a mai constituit obiect al analizei de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin
Decizia nr. 396 din 14 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 26 august 2016, Curtea a constatat caracterul neîntemeiat al acestor critici, reținând, în esență, că adoptarea
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015
a fost justificată de două aspecte principale: unul dintre aspecte se referea la un eventual deficit bugetar, pe care aplicarea
art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015
l-ar fi generat, iar cel de-al doilea a avut în vedere necesitatea asigurării unui tratament juridic unitar pentru categoriile de personal din sectorul bugetar. Curtea a apreciat că aceste aspecte au evidențiat atât oportunitatea și utilitatea reglementării, dar și caracterul obiectiv și urgent al motivelor care au impus abrogarea
art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015 , fiind conforme cu
art. 115 alin. (4) din Constituție.
28.
În acest sens, Curtea a arătat că majorarea salarială prevăzută de
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015
a avut în vedere o categorie relativ restrânsă de funcționari publici și personal, respectiv numai funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Finanțelor Publice - aparat propriu, Agenția Națională de Administrare Fiscală - aparat propriu, Agenția Națională pentru Achiziții Publice și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, creându-se un tratament juridic favorizant pentru aceștia, într-un context economic și social marcat profund de multiple revendicări salariale, dar și de o incapacitate a statului de a răspunde acestor solicitări, fără a crea diferențe de tratament juridic cu caracter discriminatoriu între diferitele categorii sociale. Așa fiind, Curtea a apreciat că, în realitate, majorarea salarială prevăzută de
art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015
a fost o măsură care a creat o discriminare între diferitele categorii de funcționari publici și personal bugetar, efectele concrete ale acestei măsuri neîntârziind să apară sub forma unor justificate solicitări de creșteri salariale din partea sindicatelor reprezentative ale funcționarilor publici și ale personalului contractual din cadrul altor instituții publice. Prin urmare, îndepărtarea efectelor discriminatorii, precum și a consecințelor financiare pe care le-a atras aplicarea
art. 63 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 47/2015
a impus, în mod obiectiv și justificat, intervenția promptă a Guvernului.
29.
Totodată, Curtea a apreciat că, în măsura în care atingerea adusă unui drept fundamental, așa cum este dreptul la salariu, s-a realizat pentru a combate, în fapt, afectarea, prin discriminare, a drepturilor fundamentale ale unui număr mult mai semnificativ de persoane, condiția impusă de
art. 115 alin. (6) din Constituție , referitoare la interdicția afectării prin dispozițiile unei ordonanțe de urgență a drepturilor și libertăților fundamentale, este respectată.
30.
De asemenea, Curtea a considerat că nu poate fi reținută nici încălcarea dispozițiilor
art. 41 ,
44
și
53 din Constituție , restrângerea adusă drepturilor ocrotite de aceste texte constituționale fiind rezonabilă, proporțională cu obiectivul urmărit și netransformând dreptul la salariu ori dreptul de proprietate în unul iluzoriu/teoretic.
31.
În sfârșit, examinând critica de neconstituționalitate vizând respectarea principiului securității juridice sub aspectul caracterului previzibil al normei, Curtea a reținut că textul de lege analizat este lipsit de echivoc sub aspectul persoanelor cărora li se aplică și efectelor pe care le produce. În acest context, a arătat că cerința care impune ca norma juridică să fie previzibilă nu poate fi interpretată în sensul că împiedică legiuitorul să intervină prompt, pentru a combate efectele neconstituționale și negative din punct de vedere financiar ale unei reglementări anterioare.
32.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluția deciziei amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
33.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici, în calitate de reprezentant al membrilor săi, în Dosarul nr. 2.686/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Sîrbu Maria și alții în Dosarul nr. 20.254/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, de Lenuța Nicolae și alții în Dosarul nr. 1.134/2/106 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, de Maria Sîrbu și alții în Dosarul nr. 46.925/3/2015 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de Ionica Andrei Gabriel și alții în Dosarul nr. 31.042/3/2016 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2015
privind unele măsuri pentru realizarea de investiții la operatorii economici din industria de apărare și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 14 decembrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.