Decizia nr. 88/2018
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II din Legea nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 72/2011 3 iunie 2011 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Ac…
Are ca temei 1
- Decizia nr. 395/2017 13 iunie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 13 alin. (1) și (3) d…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Irina-Loredana Gulie
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 72/2011
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, excepție ridicată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău în Dosarul nr. 270/282/2013 al Tribunalului Argeș - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.169D/2017.
2.
La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepției de neconstituționalitate, domnul consilier juridic Daniel Filip, cu delegație depusă la dosar, precum și pentru părțile Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor - Buzău, Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Buzău, domnii consilieri juridici Vasile Militaru și, respectiv, Ionel Uță. De asemenea, este prezentă partea Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor din comuna Rușețu, județul Buzău, prin primar. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului autoarei excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. În acest sens arată că prevederile legale criticate contravin dispozițiilor
art. 136 alin. (2)
și
(4) din Constituție . Se arată că, în temeiul prevederii legale criticate, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ poate revendica anumite terenuri care aparțin proprietății publice a statului. Se arată că Institutul de Cercetări Zootehnice a României nu a deținut în proprietate terenurile care acum sunt revendicate de succesoarea sa în drepturi, respectiv Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“. Se mai arată că aceste suprafețe de teren au existat întotdeauna în proprietatea statului, ele fiind doar exploatate de către stațiunile de cercetare-dezvoltare agricolă. Mai mult,
privind bunurile proprietate publică, în
pct. I subpct. 5 din anexa
la această lege, arată că terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, destinate cercetării și producerii de semințe și de material săditor din categoriile biologice și de animale de rasă fac parte din domeniul public al statului.
4.
Partea Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor - Buzău solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat contravine dispozițiilor
art. 136 alin. (4) din Constituție , potrivit cărora bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În acest sens arată că suprafețele de teren revendicate de către Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ se regăsesc în domeniul public al statului și sunt inalienabile, neputând intra în proprietatea privată, în temeiul acțiunii în revendicare.
5.
Primarul comunei Rușețu, județul Buzău, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.
6.
Partea Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Buzău solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, arătând că terenurile în cauză au fost, începând cu reforma agrară din 1921 și până în prezent, proprietatea publică a statului român, iar textul de lege criticat, creează, în realitate, o nouă modalitate de a intra în posesia unor terenuri, în beneficiul Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“, după ce această instituție a beneficiat și de prevederile legilor fondului funciar. Se mai arată că Institutul de Cercetări Zootehnice nu a avut în proprietate aceste terenuri, ci doar în administrare, acestea fiind în proprietatea publică a statului, astfel că textul de lege criticat contravine dispozițiilor
art. 136 alin. (2)
și
(4) din Constituție , precum și prevederilor
7.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul de lege criticat reprezintă o opțiune a legiuitorului, care a avut în vedere stimularea activității de cercetare în domeniu. Invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 62 din 11 februarie 2014 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
8.
Prin Încheierea din 28 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 270/282/2013, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. II din Legea nr. 72/2011
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare. Excepția a fost ridicată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren, formulată de Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ în temeiul
art. II din Legea nr. 72/2011 .
9.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, prin cererea formulată de petenta Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“, în temeiul
art. II din Legea nr. 72/2011
și al
art. 6 alin. (3) din Legea nr. 45/2009
privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, s-a solicitat, în contradictoriu cu comisiile județene de aplicare a legilor fondului funciar din Buzău, Tulcea și Suceava, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 956,6891 ha. În acest mod, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, se tinde la înstrăinarea proprietății publice a statului. Se arată că terenul revendicat a aparținut statului român anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 187/1945
pentru înfăptuirea reformei agrare, dar și după această dată, astfel încât nu poate face obiectul niciunei proceduri jurisdicționale sau administrativ-jurisdicționale prin care se dă posibilitatea revendicării acestuia.
10.
Se mai arată că terenul revendicat este proprietatea statului român în temeiul
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 139/2002
privind desființarea Societății Naționale „Cai de Rasă“ - S.A. și preluarea patrimoniului acesteia de către Regia Națională a Pădurilor. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor
privind bunurile proprietate publică, domenialitatea publică este subsumată conceptului de proprietate publică și cuprinde atât bunurile determinate constituțional, bunurile stabilite în anexa legii, cât și alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale printr-unul din modurile prevăzute de lege. În acest sens sunt dispozițiile
pct. I subpct. 5 din anexa
la
Legea nr. 213/1998 , potrivit cărora: „I. Domeniul public al statului este alcătuit din următoarele bunuri: (...) 5. terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945; terenurile obținute prin lucrări de îndiguiri, de desecări și de combatere a eroziunii solului; terenurile institutelor și stațiunilor de cercetări științifice și ale unităților de învățământ agricol și silvic, destinate cercetării și producerii de semințe și de material săditor din categoriile biologice și de animale de rasă;“ prin urmare, aparținând domeniului public al statului, aceste terenuri sunt inalienabile și nu pot face obiectul unei acțiuni în revendicare. În același sens sunt și prevederile
art. 136 alin. (4) din Constituție
și ale
art. 858 ,
859 ,
861 ,
862 ,
865-870 din Codul civil . Se mai solicită Curții Constituționale să efectueze controlul de constituționalitate al dispozițiilor legale criticate prin raportare și la prevederile art. 53 din Constituție.
11.
Tribunalul Argeș - Secția civilă nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate, contrar prevederilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 .
12.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
13.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, prin
Decizia nr. 62 din 11 februarie 2014 , Curtea Constituțională a reținut că dreptul Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate, în temeiul legilor fondului funciar, viza terenurile cu destinație agricolă, deținute cu titlu de proprietate, în anul 1945, de către unități de cercetare-dezvoltare în domeniul agricol, iar, prin dispozițiile
art. II din Legea nr. 72/2011 , legiuitorul a prevăzut retrocedarea altor suprafețe de teren, respectiv cele care au aparținut Institutului Național Zootehnic, reorganizat în structura actuală a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“, precum și a celor trecute în patrimoniul Institutului de Cercetări Zootehnice în baza Legii nr. 176/1947 privind reorganizarea Institutului de Cercetări Zootehnice al României. În consecință, se apreciază că situația premisă pe care se fundamentează critica de neconstituționalitate este una greșită, și anume că terenurile respective ar fi fost proprietatea statului român anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 187/1945 ; or, norma legală criticată vizează o cu totul altă ipoteză, astfel încât nu se poate reține încălcarea dispozițiilor
art. 136 din Constituție . În subsidiar, se apreciază că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, ( Decizia nr. 395 din 13 iunie 2017 ), apartenența unui bun la domeniul public al statutului nu reprezintă, per se, un fine de neprimire pentru revendicarea/ retrocedarea acestuia. Astfel, nu este înfrânt caracterul inalienabil al dreptului de proprietate publică, atât timp cât se procedează la trecerea prealabilă a bunului respectiv în domeniul privat al statului.
14.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , republicată, reține următoarele:
15.
Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
16.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile
art. II din Legea nr. 72/2011
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 399 și 399 bis din 7 iunie 2011, potrivit cărora: „Suprafețele de teren care au aparținut Institutului Național Zootehnic în baza Legii nr. 1/1926 privind creșterea, îmbunătățirea și apărarea sănătății animalelor, publicată în Monitorul Oficial nr. 3/1926, și Regulamentului pentru organizarea și funcționarea Institutului Național Zootehnic, aprobat prin Înaltul Decret Regal nr. 984/1931, publicat în Monitorul Oficial nr. 90/1931, precum și suprafețele exploatate de stațiunile experimentale și trecute în patrimoniul Institutului de Cercetări Zootehnice în baza art. 16 din Legea nr. 176/1947 privind reorganizarea Institutului de cercetări zootehnice al României, publicată în Monitorul Oficial nr. 127/1947, rămân sau trec, după caz, în proprietatea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și vor fi revendicate la comisiile de aplicare a legilor fondului funciar, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“
17.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din
Constituție
cuprinse în
art. 136 alin. (2)
privind garantarea și ocrotirea proprietății publice,
alin. (3)
referitor la bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietății publice și
alin. (4)
privind inalienabilitatea bunurilor proprietate publică.
18.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în motivarea acesteia se susține, în esență, că Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ nu poate revendica anumite suprafețe de teren, în temeiul textului de lege criticat, dat fiind faptul că terenurile revendicate au aparținut statului român anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 187/1945
pentru înfăptuirea reformei agrare, dar și după această dată. Prin urmare, dat fiind faptul că terenurile respective aparțin proprietății publice a statului, revendicarea lor nu este posibilă fără încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la
art. 136 alin. (2)
privind garantarea și ocrotirea proprietății publice,
alin. (3)
referitor la bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietății publice și
alin. (4)
privind inalienabilitatea bunurilor proprietate publică.
19.
Analizând aceste susțineri, Curtea reține că, potrivit reglementării legale cu caracter constatator cuprinse în
art. 3 alin. (2) din Legea nr. 45/2009
privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 30 martie 2009, cu modificările și completările ulterioare, Academia de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ (denumită, în continuare, ASAS), este unicul succesor în drepturi al Institutului de Cercetări Agronomice al României, al Institutului Național Zootehnic, al Academiei de Agricultură a României și al Institutului Central de Cercetări Agricole, reorganizate în structura actuală a ASAS. În această calitate, ASAS poate revendica, în calitate de succesor în drepturi, în temeiul textului de lege criticat în prezenta cauză, anumite suprafețe de teren care au aparținut autorilor acestuia, respectiv au fost deținute de unitățile de cercetare-dezvoltare/ experimentale în domeniul agricol sau zootehnic, în anul 1945.
20.
Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că anumite terenuri revendicate de ASAS în temeiul textului de lege criticat sunt, în prezent, proprietate publică a statului, fiind în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - „Romsilva“, în temeiul
Ordonanței de urgență nr. 139/2002
privind desființarea Societății Naționale „Cai de Rasă“ - S.A. și preluarea patrimoniului acesteia de către Regia Națională a Pădurilor - „Romsilva“, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 29 octombrie 2002.
21.
Analizând acest din urmă act normativ, Curtea reține că, potrivit
art. 1 , „Regia Națională a Pădurilor preia patrimoniul Societății Naționale „Cai de Rasă“ - S.A., care se desființează.“ Acest act normativ cuprinde cinci anexe, și anume
anexa nr. 1 , unde sunt enumerate bunurile proprietate publică a statului, și
anexa nr. 2 , unde sunt enumerate bunurile proprietate privată a statului,
anexa nr. 3
- Bunurile din proprietatea privată a statului, aflate în administrarea Societății Naționale „Cai de Rasă“ - S.A., care trec în proprietatea publică a statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor,
anexa nr. 4
- Fondul funciar proprietate publică a statului, aflat în exploatarea Societății Naționale „Cai de Rasă“ - S.A., care trece din administrarea Agenției Domeniilor Statului în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor - hectare, și
anexa nr. 5
- Subunitățile Societății Naționale „Cai de Rasă“ - S.A. - hectare. Potrivit
art. 3 alin. (1)
din același act normativ, fondul funciar aflat în exploatarea Societății Naționale „Cai de Rasă“ - S.A. trece din proprietatea publică a statului și din administrarea Agenției Domeniilor Statului în proprietatea publică a statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor. De asemenea, potrivit
art. 3 alin. (2) , întregul fond funciar din domeniul public al statului care face obiect de reglementare al acestui act normativ, respectiv fondul funciar prevăzut la
alin. (1)
și fondul funciar aflat deja în domeniul public al statului, aflat în exploatarea Societății Naționale „Cai de Rasă“ - S.A. și evidențiat în
anexa nr. 4,
trece din administrarea Agenției Domeniilor Statului în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor.
22.
Prin urmare, analizând susținerile autoarei excepției și întregul context normativ incident, rezultă că problema de constituționalitate relevată presupune, în realitate, o apreciere în concret a situației de fapt, mai exact dacă suprafețele de teren revendicate de către ASAS, cerere ce face obiectul de soluționare al cauzei aflate pe rolul instanței de judecată care a sesizat Curtea cu prezenta excepție, se suprapun din punct de vedere topografic cu cele evidențiate în anexele la
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 139/2002 , referitoare la fondul funciar aflat în domeniul public al statului și în administrarea Regiei Naționale a Pădurilor. Din acest punct de vedere, fiind vorba de o problemă de interpretare și aplicare a legii, dezlegarea acesteia revine instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât la dosarul Curții Constituționale nu au fost anexate expertize topografice, de natură a proba susținerile autoarei excepției. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale, (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 682 din 19 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2015), atunci când Curtea operează cu elemente de fapt în exercitarea controlului de constituționalitate, acestea trebuie să fie certe și precise, (cum sunt, în sensul deciziei menționate, cele atestate ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă).
23.
În subsidiar, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, dreptul de proprietate publică nu încetează decât prin mecanismul reglementat prin
art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998
privind bunurile proprietate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, referitor la trecerea bunului în cauză din proprietatea publică a statului în cea privată a acestuia, în caz contrar fiind încălcat caracterul inalienabil al bunurilor proprietate publică (a se vedea, în acest sens,
deciziile nr. 748 din 4 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 71 din 1 februarie 2016, paragrafele 26-28, și
nr. 395 din 13 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 574 din 18 iulie 2017, paragrafele 45-47).
24.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. II din Legea nr. 72/2011
pentru modificarea și completarea
privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, excepție ridicată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Buzău în Dosarul nr. 270/282/2013 al Tribunalului Argeș - Secția civilă.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Argeș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Irina-Loredana Gulie
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.