Normele din 18 iunie 2018

Pentru situațiile de expunere planificată, orice practică nouă trebuie justificată în scris de catre initiatorul acesteia, demonstrându-se că beneficiile rezultate în urma practicii, pentru persoane si societate, sunt mai mari în comparație cu efectele negative pe care aceasta le poate avea asupra sănătățtii.

Practicile existente trebuie reevaluate ori de câte ori apar situații noi cu privire la consecințele și eficiența acestora, în condițiile prevăzute la alin. (1).

Practicile care presupun expunerea profesională și expunerea publică se justifică ținând seama de ambele categorii de persoane expuse la radiatii ionizante prevăzute la art. 5 lit. d).

Comisia Națională pentru Controlul Activităților Nucleare, denumită în continuare CNCAN, autorizează practicile prevăzute la alin. (1) și (2) numai în cazul în care consideră justificarea ca fiind temeinică.

În situația în care practica nu se mai justifică, CNCAN poate dispune reducerea extinderii practicii sau chiar oprirea acesteia.

Pentru situațiile de expunere planificată, înteprinderea trebuie să asigure, încă din faza de realizare, optimizarea protecției împotriva radiatiilor ionizante a personalului expus profesional, a lucratorilor in situatii de urgenta si a populației, în scopul de a menține la un nivel cât mai scăzut rezonabil posibil nivelul dozelor individuale, probabilitatea expunerii și numărul persoanelor expuse, ținând cont de stadiul actual al cunoașterii tehnice și de factorii economici și sociali.

Optimizarea prevăzută la alin. (1) trebuie realizată cu respectarea constrângerilor de doză.

Optimizarea protecției persoanelor supuse expunerilor medicale se aplică mărimii dozelor individuale și corespunde scopului medical al expunerii, potrivit dispozițiilor Capitolului VIII din prezentele norme și reglementărilor specifice emise de Ministerul Sănătății și CNCAN, după caz.

Prevederile de la alin. (1) se aplică în ceea ce privește doza efectivă și, după caz, în ceea ce privește dozele echivalente, ca măsură de precauție pentru a se ține cont de anumite incertitudini legate de efectele negative asupra sănătății sub valoarea limită pentru reacțiile tisulare.

Limitarea dozelor

Pentru situațiile de expunere planificată, suma dozelor la care este expusă o persoană nu trebuie să depășească limitele de doză prevăzute la art. 53-56.

Limitele de doză nu se aplică persoanelor care fac obiectul expunerilor medicale.

Cerințele privind educația, instruirea, calificarea și recalificarea expertului în protecție radiologică și a responsabilului cu protecția radiologică sunt detaliate în reglementările specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea expertilor în protecție radiologică, emise de CNCAN.

Recunoașterea expertului în protecția radiologică și a responsabilului cu protecția radiologică se face conform reglementarilor specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea expertilor în protecție radiologică, emise de CNCAN

Cerințele pentru educație, instruirea, calificarea și educația continuă a experților în fizică medicală sunt detaliate în reglementarea comună emisă de CNCAN, Ministerul Sănătății și Ministerul Educației Naționale.

Recunoașterea expertului în fizică medicală se face în conformitate cu Ordinul ministrului sănătății publice și președintelui Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare nr. 1.272/266/ 2006 pentru aprobarea Normelor privind expertul în fizica medicală.

Recunoașterea serviciilor de medicina muncii și a medicilor de medicina muncii abilitați se face în conformitate cu reglementările specifice emise de Ministerul Sănătății.

Ministerul Sănătății comunică cerințele pentru recunoașterea serviciilor de medicina muncii Comisiei Europene.

Instruirea lucrătorilor expuși și informațiile furnizate acestora

Întreprinderea trebuie să informeze lucrătorii expuși cu privire la:

a)

riscurile asupra sănătății datorate prezenței radiațiilor la locul de muncă;

b)

procedurile generale de protecție împotriva radiațiilor ionizante și măsurile de prevenire care trebuie aplicate;

c)

procedurile de protecție împotriva radiațiilor ionizante și măsurile de prevenire legate de condițiile operaționale și de lucru atât pentru practica respectivă în general, cât și pentru fiecare post de lucru sau sarcină care le poate fi încredințată;

d)

părțile relevante ale planurilor și procedurilor de răspuns la situații de urgență;

e)

importanța îndeplinirii cerințelor tehnice, medicale și administrative.

Angajatorul trebuie să se asigure că lucrătorilor externi le sunt furnizate informațiile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și e).

Intreprinderea sau, în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, trebuie să informeze lucrătoarele expuse că este important să anunțe de îndată faptul că sunt însărcinate.

Informațiile furnizate trebuie să conțină referiri la: efectele radiațiilor asupra fătului, riscurile datorate expunerii fătului și modul de evitare a expunerii fătului.

Intreprinderea sau, în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, trebuie să informeze lucrătoarele expuse că este important să își anunțe intenția de a alăpta.

Informațiile furnizate trebuie să conțină referiri la efectele radiațiilor asupra sugarului, riscurile de expunere a sugarului în cazul încorporării de radionuclizi sau de contaminare corporală și modul de evitare a expunerii.

Practicienii, experții în fizică medicală, fizicienii medicali, medicii abilitati să facă trimiteri și persoanele implicate în aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale își pot desfășura activitatea numai în urma parcurgerii unor programe educaționale, programe de informare și de instruire teoretică și practică în materie de practici radiologice medicale, precum și în urma dobândirii

competențelor

în

domeniul protecției

împotriva

radiațiilor ionizante,

recunoscute

în conformitate cu reglementarile Ministerului Sănătății, Ministerului Educației Naționale și CNCAN.

La finalizarea programelor prevăzute la alin. (1) se eliberează diplome, certificate și calificări corespunzătoare, după caz.

Diplomele, certificatele și calificările oficiale pentru persoanele menționate la alin. (1) sunt recunoscute de Ministerul Sănătății, Ministerul Educației Naționale și CNCAN, după caz, în conformitate cu reglementările naționale în vigoare.

Persoanele care urmează programe corespunzătoare de instruire pot participa la practicarea procedurilor radiologice medicale conform prevederilor de la art. 144 alin. (2).

Ministerului Sănătății asigură prin programe specifice educația continuă, instruirea ulterioară calificării și instruirea privind utilizarea clinică a noilor tehnici.

Unitatea medicală are obligația să asigure lucrătorilor din sănătate mentionati la alin. (1) instruirea în domeniul protecției împotriva radiațiilor ionzante prin programele avizate de CNCAN.

Programa de bază a colegiilor și facultăților cu profil medical, inclusiv de medicină dentară, trebuie să includă un modul de curs privind protecția împotriva radiațiilor ionzante.

Toate practicile fac obiectul controlului reglementat al CNCAN, prin notificare, autorizare și regim de control, după caz.

Controlul reglementat prevăzut la alin. (1) se aplică gradual, ținând cont de

amploarea și probabilitatea expunerilor rezultate din practici, precum și de impactul pe care îl poate avea asupra reducerii expunerii sau asupra îmbunătățirii securității radiologice.

CNCAN poate decide exceptarea unor practici notificate de la cerința de autorizare pe baza criteriilor generale prevăzute în anexa nr. 2 la prezentele norme.

Fără a aduce atingere cerințelor de autorizare și în conformitate cu criteriile generale de exceptare prevăzute în anexa nr. 2 la norme, controlul reglementat se poate limita la notificare și controale cu o frecvență stabilită de către CNCAN.

Toate practicile justificate se notifică la CNCAN anterior începerii acestora.

Practicile identificate conform art. 41, precum și locurile de muncă în care se identifică situația prevăzută la art. 67 alin. (4), se notifică la CNCAN.

Situațiile de expunere existentă prevăzute la art. 61, care reprezintă un motiv de îngrijorare din punctul de vedere al protecției împotriva radiațiilor ionizante și pentru care se poate atribui responsabilitate juridică, fac obiectul cerințelor pentru situațiile de expunere planificată prevăzute în acest capitol și se notifică la CNCAN.

Informațiile care trebuie furnizate în cazul notificării sunt detaliate în procedurile de autorizare emise de CNCAN.

În situația în care o practică identificată conform anexei nr. 3 la norme este de natura a conduce la prezența în apă a concentrațiilor de radionuclizi naturali care afectează valoarea parametrilor de calitate a rezervelor de apă potabilă, prevazută în Legea nr. 301/2015 privind stabilirea cerințelor de protecție a sănătății populației în ceea ce privește substanțele radioactive din apa potabilă, sau alte căi de expunere, concentrații ce conduc la depășirea limitelor de doză pentru populație, practica respectivă face obiectul notificării.

Persoanele fizice sau juridice de drept public sau privat care desfasoara o practica prevazuta la alin.

(1)

notifică practica respectivă la CNCAN.

Întreprinderea trebuie să obțină autorizația sau certificatul de înregistrare, emis de CNCAN, prealabil desfășurării practicii.

CNCAN stabilește excepțiile privitoare la caracterul prealabil al autorizației și al certificatului de înregistrare prin reglementări specifice.

Sunt exceptate de la cerințele de autorizare următoarele practici justificate care implică:

a)

materiale radioactive pentru care cantitățile din activitatea în cauză nu depășesc nivelurile de exceptare totale stabilite în anexa nr. 2 la norme, tabelul nr. 3, coloana a 3-a, sau niveluri mai ridicate care, pentru aplicații specifice, sunt aprobate de către CNCAN și satisfac criteriile generale de exceptare și eliberare de sub controlul reglementat al CNCAN prevăzute în anexa nr. 2 la norme;

b)

fără a aduce atingere prevederilor art. 33, materialele radioactive pentru care concentrațiile activității nu depășesc valorile de exceptare, stabilite în tabelul nr. 2 din anexa nr. 2, sau valori mai ridicate, care, pentru aplicații specifice, sunt aprobate de către CNCAN și satisfac criteriile generale de exceptare și eliberare de sub controlul de reglementat al CNCAN, prevăzute în anexa nr. 2 la norme;

Sunt exceptate de la cerințele de autorizare instalațiile care conțin o sursă închisă, cu condiția ca:

a)

instalația să aparțină unei categorii aprobate de către CNCAN prin autorizația de securitate radiologică în care se menționează exceptarea de la autorizare a practicilor desfășurate cu aparatura respectivă;

b)

instalația să nu conducă, în condiții normale de funcționare, la un debit al dozei mai mare de 1 µSv/h la o distanță de 0,1 m de oricare suprafață accesibilă;

c)

condițiile privind reciclarea sau depozitarea definitivă să fi fost specificate de către CNCAN.

Este exceptată de la cerințele de autorizare aparatura electrică care:

a)

este un tub catodic utilizat pentru proiecții de imagini sau orice alt aparat electric care să funcționeze la o diferență de potențial de maximum 30 de kilovolți (kV), sau să aparțină unei categorii aprobate de către CNCAN;

b)

nu conduce, în condiții normale de funcționare, la un debit al dozei mai mare de 1 µSv/h la o distanță de 0,1 m de oricare suprafață accesibilă.

Materialele radioactive destinate depozitării definitive, reciclării sau reutilizării se exceptează de la regimul de autorizare al CNCAN atunci când concentrațiile activității:

a)

nu depășesc, pentru materialele solide, nivelurile de eliberare stabilite în tabelul nr. 2 din anexa nr. 2 la norme, sau

b)

sunt inferioare nivelurilor de eliberare specifice și sunt în acord cu cerințele aferente pentru anumite materiale sau pentru materialele care rezultă din unele tipuri de practici, stabilite în reglementările specifice emise de CNCAN, pe baza criteriilor generale de exceptare și de eliberare de sub regimul de autorizare al CNCAN prevăzute în anexa nr. 2 la norme, și ținând seama de orientările tehnice furnizate de Comunitatea Europeană a Energiei Atomice.

Diluarea deliberată a materialelor radioactive în scopul exceptării acestora de la regimul de autorizare este interzisă.

Prin excepție de la prevederile alin. (1) sunt permise:

a)

amestecarea materialelor care are loc în condiții normale de funcționare, atunci când nu se ține cont de radioactivitate;

b)

amestecarea materialelor radioactive și neradioactive, în scopurile reutilizării sau reciclării, în urma aprobării Ministerului Sanatatii conform reglementărilor specifice.

Identificarea practicilor care implică materiale radioactive naturale

Lista orientativă a sectoarelor industriale și a practicilor care implică materiale radioactive naturale, în concentrații care conduc la expunerea lucrătorilor sau a populației ce nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecției împotriva radiațiilor ionizante, este prevăzută în anexa nr. 3 la norme.

Intreprinderile care desfășoară activități în sectoarele industriale prevăzute la punctul 1 din anexa nr. 3 la norme, inclusiv cercetarea și procesele secundare relevante, au obligația de a identifica și notifica la CNCAN practicile menționate la alin. (1).

Criteriile privind identificarea practicilor menționate la alin. (1), inclusiv cercetarea și procesele secundare relevante, sunt prevăzute în reglementări specifice emise de CNCAN.

Practici care implică produse de consum

Orice întreprindere care intenționează să fabrice sau să importe în România un produs de consum a cărui utilizare preconizată este probabil să fie o practică nouă trebuie să pună la dispoziția Ministerului Sănătății toate informațiile relevante, inclusiv cele enumerate în punctul 1 din anexa nr. 4 la norme.

Pe baza evaluării informațiilor prevăzute la alin. (1), Ministerul Sănătății, astfel cum este prevăzut la punctul 2 din anexa nr. 4 la norme, decide dacă utilizarea preconizată a produsului de consum este justificată.

Ministerul Sănătății autorizează introducerea pe piață a produselor de larg consum, fabricate în România sau importate, a căror utilizare este justificată și care constituie o practică nouă cu radiații ionizante, conform reglementărilor specifice.

Adăugarea deliberată de substanțe radioactive la producerea sau fabricarea produselor de consum sau a altor produse, inclusiv produse medicamentoase, și importul acestui tip de produse sunt condiționate de obținerea autorizației conform reglementărilor Ministerului Sănătății.

Se interzice vânzarea sau punerea la dispoziția populației a produselor de consum prevăzute la art. 42 dacă utilizarea preconizată a acestora nu este justificată sau dacă utilizarea lor nu îndeplinește criteriile de exceptare de la regimul de autorizare prevăzute la art. 37 - 38, după caz.

Se interzic practicile în care activarea materialelor utilizate în jucării și ornamente personale are drept consecință creșterea activității în momentul introducerii pe piață a produselor sau al fabricării acestora, care nu poate fi neglijată din punct de vedere al protecției împotriva radiațiilor ionizante.

Importul și exportul materialelor sau produselor prevăzute la alin. (2) sunt interzise.

Se consideră nejustificate practicile în care activarea materialului are drept consecință creșterea activității unui produs destinat consumului, care nu poate fi neglijată din punctul de vedere al protecției împotriva radiațiilor ionizante în momentul introducerii pe piață.

Se exceptează de la prevederile alin. (1) fabricarea, comercializarea și importul alimentelor și ingredientelor alimentare tratate cu radiații ionizante, supuse dispozițiilor Ordinului comun al ministrului sănătății și familiei, ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor și al președintelui CNCAN nr. 855/98/90/ 2001 pentru aprobarea Normelor privind alimentele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante.

Ministerul Sănătății evaluează tipurile specifice de practici în ceea ce privește justificarea lor, conform reglementărilor specifice.

Practici care implică expunerea deliberată a oamenilor în scopuri imagistice non-medicale

CNCAN identifică practicile care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale.

Lista orientativă a practicilor care implică expunerea imagistică non-medicală este prevăzută în anexa nr. 5 la norme.

CNCAN și Ministerul Sănătății, în funcție de domeniul de responsabilitate, trebuie să evalueze justificarea practicilor care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale, având în vedere următoarele aspecte:

a)

toate tipurile de practici care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale se justifică înainte de a fi acceptate în mod general;

b)

fiecare aplicare specială a unui tip de practică acceptat în mod general se justifică;

c)

toate procedurile de expunere imagistică individuală în scopuri non-medicale care utilizează echipamente radiologice medicale trebuie să fie justificate în prealabil de către inițiator, luându- se în considerare obiectivele specifice ale procedurii și caracteristicile persoanei implicate;

d)

justificarea generală și specifică a practicilor care implică expunerea imagistică în scopuri non- medicale, menționată la lit. a) si b), poate face obiectul unei reexaminări de către CNCAN și Ministerul Sănătății, în funcție de domeniul de responsabilitate;

e)

circumstanțele care justifică expuneri imagistice în scopuri non-medicale, fără o justificare individuală a fiecărei expuneri, fac obiectul unei reexaminări periodice de către CNCAN și Ministerul Sănătății, în funcție de domeniul de responsabilitate.

CNCAN poate excepta de la cerințele privind constrângerile de doză și limitele de doză practicile justificate care implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale și care utilizează echipamente radiologice medicale.

În cazul în care CNCAN a stabilit că o anumită practică ce implică expunerea imagistică în scopuri non-medicale este justificată, se asigură că:

a)

practica face obiectul autorizării;

b)

cerințele privind practica în cauză, inclusiv criteriile privind punerea în

aplicare individuală, sunt stabilite de CNCAN și Ministerul Sănătății, în cooperare cu alte organisme relevante și societăți științifice medicale, după caz;

În cazul practicilor justificate, pentru procedurile care utilizează echipamente radiologice medicale, întreprinderea are obligatia:

a)

să aplice prevederile Capitolului VIII din prezentele norme, inclusiv cerințele privind echipamentele, optimizarea, responsabilitățile, instruirea și protecția specială în timpul sarcinii și implicarea corespunzătoare a expertului în fizică medicală;

b)

după caz, să stabileasca protocoale specifice, coerente cu obiectivul expunerii și al calității necesare a imaginii;

c)

să respecte nivelurile specifice de referință în diagnostic, stabilite de Ministerul Sănătății, după caz.

Pentru procedurile care nu utilizează echipamente radiologice medicale, constrângerile de doză sunt sub limita de doză pentru populație.

Întreprinderea operatoare furnizează informații și obține consimțământul persoanei care urmează să fie expusă, permițând în același timp autorităților cu atribuții în aplicarea legii să intervină fără consimțământul persoanei respective, în conformitate cu legislația națională.

Constrângeri de doză pentru expunerea profesională, expunerea publică și expunerea medicală Art. 49. -

(1) Pentru lucrătorii expuși profesional, întreprinderea stabilește constrângeri de doză ca instrument operațional pentru optimizarea protecției.

(2)

In cazul lucrătorilor externi, constrângerea de doză se stabileste in cooperare de catre întreprindere si angajator.

(3)

Constrângerile de doză prevăzute la alin. (1) și (2) se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare a practicii.

(4)

Constrângerea de doză pentru persoanele implicate în îngrijirea și susținerea pacienților care fac obiectul expunerii medicale și pentru voluntarii care participă la cercetarea medicală sau biomedicală este stabilită de către Ministerul Sănătății conform reglementărilor specifice.

(5)

Constrângerile de doză prevăzute la alin. (1), (2) și (4) se stabilesc in termeni de doză efectivă sau doză echivalentă pentru un interval de timp corespunzător definit.

CNCAN stabilește, ori de câte ori este cazul, constrângeri de doză pentru doza primită de persoana reprezentativa din populatie ca urmare a exploatării planificate a unei anumite surse de radiații

Constrângerea de doză prevăzuta la alin. (1) trebuie să fie conforma cu limita de doză pentru suma dozelor primite de persoana reprezentativa din toate practicile autorizate.

Întreprinderea stabilește, ori de câte ori este cazul, limite derivate de emisie a efluenților radioactivi, cu ajutorul unui expert în protecție radiologică.

Limitele derivate de emisie prevăzute la alin. (1) se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare.

Orice revizie a limitelor derivate de emisie prevăzute la alin. (1) se aprobă de CNCAN.

Limita de vârstă pentru expunerea profesională

Limita de doză pentru expunerea profesională se aplică sumei expunerilor profesionale anuale ale unui lucrător din toate practicile autorizate pe care le desfășoară.

Limita de doză efectivă pentru expunerea profesională este de 20 mSv pentru fiecare an.

Limitele de doză pentru ucenici, studenți și persoane în curs de pregătire cu vârste de cel puțin 18 ani, care trebuie să folosească surse de radiații în cursul studiilor lor, sunt identice cu limitele de doză pentru expunerea profesională prevăzute la art. 53 - 54.

Limita de doză efectivă pentru ucenici, studenți și persoane în curs de pregătire cu vârste între 16 și 18 ani, care trebuie să lucreze cu surse de radiație în cursul studiilor, este de 6 mSv pe an;

Cu respectarea prevederilor alin. (2), sunt valabile și următoarele limite de doză echivalentă:

a)

limita de doză echivalentă pentru cristalin este 15 mSv pe an;

b)

limita de doză echivalentă pentru piele este 150 mSv pe an, calculată ca medie pentru orice suprafață de 1 cm 2 , indiferent de suprafața expusă;

c)

limita de doză echivalentă pentru extremități este 150 mSv pe an.

Limitele de doză pentru ucenici, studenți și persoane în curs de pregătire la care nu se aplică prevederile din alin. (1), (2) și (3) sunt identice cu limitele de doză pentru expunerea publică prevăzută la art. 56.

Limitele de doză pentru expunerea publică

Limitele de doză pentru expunerea publică se aplică sumei expunerilor anuale ale unei persoane, care rezultă din toate practicile autorizate.

Limita de doză efectivă pentru expunerea publicului este 1 mSv pe an.

Cu respectarea prevederilor alin. (2), sunt valabile și următoarele limite de doză echivalentă:

a)

limita de doză echivalentă pentru cristalin este 15 mSv pe an;

b)

limita de doză echivalentă pentru piele este 50 mSv pe an, calculată ca medie pentru orice suprafață de 1 cm 2 , indiferent de suprafața expusă.

Protecția lucrătoarelor însărcinate și a lucrătoarelor care alăptează

De îndată ce o lucrătoare constată că este însărcinată, trebuie să informeze, în scris, întreprinderea, sau, în cazul unei lucrătoare externe, angajatorul, cu privire la starea de graviditate.

De îndată ce o lucrătoare informează întreprinderea sau, în cazul unei lucrătoare externe, angajatorul, cu privire la starea sa de graviditate,

întreprinderea

și angajatorul trebuie să-i asigure condiții corespunzătoare de lucru, astfel încât doza echivalentă la care este expus fătul să fie cât mai mică posibil și să nu depășească 1 mSv, cel puțin pe perioada de sarcină rămasă.

Lucrătoarele care alăptează trebuie să informeze, în scris, întreprinderea, sau, în cazul lucrătoarelor externe, angajatorul.

Intreprinderea și angajatorul trebuie să asigure condiții corespunzătoare de lucru, pentru fiecare lucrătoare care alăptează, astfel încât aceasta să nu fie

implicată în activități care presupun un risc semnificativ de încorporare de radionuclizi sau de contaminare corporală.

Estimarea dozei efective și a dozei echivalente

Pentru estimarea dozelor efective și a dozelor echivalente se folosesc mărimile și relațiile standard corespunzătoare prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea dozelor.

În cazul expunerii externe, se folosesc mărimile operaționale prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN privind estimarea dozelor.

CNCAN poate accepta și folosirea altor metode pentru estimarea dozelor, dacă se face dovada că sunt echivalente cu cele prevăzute în reglementările specifice de la alin. (1) și (2), după caz.

Pentru situațiile de expunere de urgență, nivelul de referință, exprimat în termeni de doză reziduală pentru populație, este cuprins în intervalul 20 - 100 mSv, pentru primul an după accident.

În situații specifice, poate fi luat în considerare un nivel de referință mai mic decât cele standard stabilite la alin. (1), în special poate fi stabilit un nivel de referință mai mic de 20 mSv într-o situație de expunere de urgență unde se poate oferi protecția adecvată fără a se cauza efecte negative disproporționate în urma măsurilor preventive corespunzătoare sau a unui cost excesiv.

Pentru tranziția de la o situație de expunere de urgență la o situație de expunere existentă, se stabilesc niveluri de referință corespunzătoare, în special în momentul încheierii măsurilor preventive pe termen lung, cum ar fi strămutarea.

Nivelurile de referință stabilite se iau în considerare caracteristicile situațiilor dominante, precum și criteriile sociale, care pot include următoarele:

a)

pentru expunerile mai mici sau egale cu 1 mSv pe an, informații generale privind nivelul de expunere, fără luarea în considerare a expunerilor individuale;

b)

pentru expunerile mai mici sau egale cu 20 mSv pe an, informații specifice care permit persoanelor să-și gestioneze, dacă este posibil, propria expunere;

c)

pentru expunerile mai mici sau egale cu 100 mSv pe an, evaluarea dozelor individuale și informații specifice privind riscul de radiații și măsurile disponibile pentru reducerea expunerilor.

Optimizarea protectiei se realizează cu prioritate în cazul expunerilor peste nivelul de referință și continuă să fie pusă în aplicare sub nivelul de referință.

Situațiile de expunere de urgență se supun cerințelor privind Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență, prevăzute în reglementări specifice.

Se consideră situații de expunere existentă toate situațiile în care expunerile provin de la contaminarea zonelor cu materiale reziduale radioactive rezultate în urma:

a)

activităților anterioare care nu au făcut niciodată obiectul controlului reglementat sau care nu au fost reglementate în conformitate cu cerințele stabilite în prezentele norme;

b)

unei urgențe nucleare sau radiologice, după ce situația de expunere de urgență a fost declarată ca fiind încheiată, astfel cum se prevede în sistemul de gestionare a situațiilor de urgență;

c)

deșeurilor radioactive din activități anterioare pentru care întreprinderea nu mai răspunde din punct de vedere juridic.

Se consideră situații de expunere existentă toate situațiile în care expunerile provin de la surse naturale de radiații inclusiv:

a)

expunerea la radon și toron în locuințe, la locul de muncă și în alte clădiri;

b)

expunerea externă, provocată de materialele de construcțiiale unei locuințe;

Se consideră situații de expunere existentă toate situațiile în care expunerile provin de la mărfurile, altele decât alimentele, hrana pentru animale și apa potabilă, care conțin:

a)

radionuclizi din zonele contaminate specificate la alin. (1), sau

b)

radionuclizi naturali.

Întreprinderea răspunde de evaluarea și punerea în aplicare a măsurilor privind protecția radiologică a lucrătorilor expuși.

În cazul lucrătorilor externi, responsabilitățile întreprinderii și ale angajatorului lucrătorilor externi sunt prevăzute la art. 135 - 139 din prezentele norme.

Fără a aduce atingere prevederilor alin. (1) și (2), responsabilitățile pentru protecția lucrătorilor aflați în orice situație de expunere sunt alocate următorilor:

a)

intreprinderea sau angajatorul, după caz, pentru lucrătorii în situații de urgență;

b)

angajatorului, pentru lucrătorii implicați în reabilitarea terenului, a clădirilor și a altor construcții contaminate;

c)

angajatorului, pentru lucrătorii expuși la radon la locul de muncă, în situația menționată la art. 67.

Prevederile prezentului articol se aplică și în cazul protecției persoanelor care desfășoară activități independente și a persoanelor care lucrează ca voluntari.

Angajatorii lucrătorilor externi trebuie să aibă acces la informații privind posibila expunere a acestora, atunci când expunerea are loc sub responsabilitatea altui angajator sau a altei întreprinderi.

Întreprinderea titulară de autorizație și respectiv angajatorul au obligația să informeze lucrătorul, respectiv angajatul, asupra măsurilor de protecție împotriva radiațiilor ionizante.

Protecția operațională a lucrătorilor expuși

Întreprinderea trebuie să se asigure că, în aceleași condiții de expunere, protecția operațională a ucenicilor, studenților și a persoanelor în curs de pregătire cu vârsta peste 18 ani prevăzute la art. 55 alin. (1), este echivalentă cu cea pentru lucrătorii expuși din categoria A sau B, după caz.

Intreprinderea trebuie să se asigure că, în aceleași condiții de expunere, protecția operațională și condiții de expunere a ucenicilor, studenților și persoanelor în curs de pregătire cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani prevăzute la art. 55 alin. (2), este echivalentă cu cea pentru lucrătorii expuși din categoria B.

Măsuri la locul de muncă

Întreprinderea trebuie să asigure măsuri de protecție împotriva radiațiilor ionizante în toate locurile de muncă în care există posibilitatea ca lucrătorii să fie expuși la o doză efectivă mai mare de 1mSv pe an sau la o doză echivalentă de 15 mSv pe an pentru cristalin sau 50 mSv pe an pentru piele și extremități.

Măsurile prevăzute la alin. (1) trebuie să corespundă atât naturii instalațiilor și surselor, cât și amplorii și naturii riscurilor și sunt detaliate în reglementările specifice pentru fiecare tip de practică emise de CNCAN.

Pentru locurile de muncă menționate la art. 67 și în cazul în care expunerea lucrătorilor poate depăși o doză efectivă de 6 mSv pe an sau o valoare echivalentă a expunerii integrate în timp la radon, stabilită în cerințele specifice emise de CNCAN, acestea sunt gestionate ca situații de expunere planificată și CNCAN stabilește care dintre cerințele prezentei norme sunt aplicabile.

Intreprinderea trebuie să reevalueze, la intervale regulate de timp, expunerea la locurile de muncă menționate la art. 67 în care doza efectivă pentru lucrători este mai mică sau egală cu 6 mSv pe an, sau expunerea mai mică decât valoarea echivalentă a expunerii integrate în timp la radon, și să implementeze măsuri pentru reducerea acesteia la valori cât mai scăzute rezonabil posibil.

În cazul companiilor aeriene, atunci când doza efectivă pentru echipaje poate depăși 1 mSv pe an, compania aeriană trebuie:

a)

să efectueze evaluarea expunerii echipajelor în cauză;

b)

să organizeze programul de lucru pe baza calculelor de expunere in scopul reducerii dozelor primite de echipaje cu expunere ridicată;

c)

să informeze personalului în cauză cu privire la: riscurile asupra sănătății implicate de activitatea lor și dozele individuale la care aceștia sunt expuși;

d)

pentru lucrătoarele însărcinate din cadrul personalului navigant, să aplice dispozițiile prevăzute la art. 57 din prezentele norme.

În cazul în care doza efectivă pentru echipaj poate depăși 6 mSv pe an, ca urmare a expunerii la radiația cosmică, se aplică cerințele relevante pentru situația de expunere planificată.

Autoritatea Aeronautică Civilă Română aprobă manualul operațional care cuprinde planul de măsuri pentru implementarea prevederilor alin. (1).

Companiile aeriene înregistrate în Romania, care folosesc aeronave, trebuie să raporteze rezultatele evaluării prevăzute la alin. (1) lit. a) către Autoritatea Aeronautică Civilă Română și CNCAN.

Prevederile alin. (2) se detaliază prin ordin comun al ministrului transporturilor și al președintelui CNCAN.

Cerințe generale privind clasificarea locurilor de muncă

În toate locurile de muncă unde există posibilitatea unei expuneri la radiații ionizante superioare limitelor de doză pentru populație, prevăzute la art. 56, întreprinderea trebuie să ia măsuri în scop de protecție radiologică în funcție de tipul instalațiilor și surselor de radiații.

Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) se clasifică în zone controlate și zone supravegheate.

Criteriile specifice de clasificare sunt stabilite în reglementările emise de CNCAN pentru fiecare tip de practică.

Clasificarea prevăzută la alin. (2) trebuie să țină seama atât de amploarea acțiunilor de prevenire și de supraveghere, cât și de natura și de calitatea lor și trebuie să fie corespunzătoare riscurilor asociate lucrului în condiții de expunere la radiații ionizante.

Întreprinderea analizează periodic condițiile de lucru în zonele controlate și supravegheate și, atunci când este cazul, procedează la revizuirea acestora.

Pentru fiecare zonă controlată si supravegheată, întreprinderea trebuie să desemneze, în scris, cel puțin un responsabil cu protecția radiologică, care răspunde de aplicarea, în zona respectivă, a dispozițiilor prezentei norme și a reglementărilor specifice practicilor care se desfășoară în zona respectivă.

Responsabilul cu protecția radiologică trebuie să fie posesor al unui permis de exercitare emis de CNCAN, în domeniul și specialitatea corespunzătoare practicilor care se desfășoară în zona controlată sau supravegheată.

În cazurile stabilite de CNCAN prin reglementările specifice pentru tipuri de practică, această funcție se asigură de un compartiment special, condus de un expert în protecție radiologică.

Cerințe referitoare la zonele controlate

Intreprinderea trebuie să implementeze si sa respecte în zona controlată următoarele cerințe:

a)

zona

controlată

trebuie

să

fie

delimitată

și

accesibilă

exclusiv

persoanelor

instruite corespunzător;

b)

accesul într-o astfel de zonă se face conform procedurilor scrise elaborate de către întreprindere;

c)

ori de câte ori există un risc considerabil de răspândire a contaminării radioactive, trebuie luate măsuri specifice, inclusiv pentru controlul accesului sau ieșirea persoanelor și a bunurilor și pentru monitorizarea contaminării din zona controlată și, după caz, din zonele adiacente;

d)

ținând seama de natura și amploarea riscurilor radiologice din zona controlată, monitorizarea radiologică a locului de muncă se organizează în conformitate cu dispozițiile art. 100;

e)

să afișeze simbolul „pericol de radiații" prevăzut în anexa nr. 9 la norme și să amplaseze indicatoare pentru a semnala tipul zonei, natura surselor și riscurile inerente acestora;

f)

să stabilească instrucțiuni de lucru corespunzătoare riscului radiologic asociat surselor și operațiunilor implicate;

g)

să asigure lucrătorilor instruire specifică referitoare la caracteristicile locurilor de muncă și la activitățile acestora;

h)

să furnizeze lucrătorilor echipamentul individual de protecție corespunzător.

Implementarea cerințelor prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza recomandărilor unui expert în protecție radiologică.

Intreprinderea trebuie să îndeplinească următoarele cerințe pentru zonele supravegheate:

a)

să organizeze supravegherea radiologică a locului de muncă în conformitate cu dispozițiile art. 100, ținând cont de natura și amploarea riscurilor radiologice din zona supravegheată;

b)

să amplaseze, după caz, panouri care să indice tipul zonei, natura surselor și riscurile inerente prezentate de acestea ;

c)

să stabilească, după caz, instrucțiuni de lucru corespunzătoare riscului radiologic asociat surselor și operațiunilor implicate.

Implementarea cerințelor prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza recomandărilor unui expert în protecție radiologică.

Supravegherea radiologică a locului de muncă

Intreprinderea trebuie să efectueze supravegherea radiologică a locului de muncă.

Supravegherea radiologică a locului de muncă menționată la alin. (1) constă, după caz, în următoarele:

a)

măsurarea debitelor dozelor externe, cu indicarea naturii și a calității radiației respective;

b)

măsurarea

concentrației

activității

în

aer

și

a

contaminării

superficiale,

cu

precizarea radionuclizilor, a naturii acestora și a stării lor fizice și chimice.

Sistemul de supraveghere radiologică a locului de muncă este aprobat de către CNCAN în procesul de autorizare.

Rezultatele măsurătorilor prevăzute la alin. (2) se înregistrează și se utilizează, dacă este necesar, pentru estimarea dozelor individuale, astfel cum este prevăzut la art. 103 - 105. Durata pentru păstrarea înregistrărilor este stabilită de CNCAN în procesul de autorizare.

Clasificarea pe categorii a lucrătorilor expuși

Intreprinderea sau, în cazul lucrătorilor externi, angajatorul, decide cu privire la clasificarea pe categorii a fiecărui lucrător înainte ca acesta să își înceapă activitatea care poate cauza expunere. Distincția ține seama și de expunerile potențiale.

Intreprinderea trebuie să reexamineze periodic clasificarea, pe baza condițiilor de lucru și a supravegherii medicale.

Pentru implementarea alin. (1) și (2), întreprinderea trebuie să solicite consultanță din partea unui expert in protecție radiologică.

Clasificarea lucrătorilor se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare.

Monitorizarea dozimetrică individuală

Întreprinderea trebuie să asigure monitorizarea dozimetrică individuală sistematică a tuturor lucrătorilor expuși profesional de categorie A.

Monitorizarea dozimetrică individuală trebuie efectuată prin intermediul unui serviciu dozimetric desemnat ca organism notificat conform Ordinului președintelui CNCAN nr. 274/2004 pentru aprobarea Normelor privind desemnarea organismelor notificate pentru domeniul nuclear.

În cazul în care există posibilitatea ca lucrătorii expuși de categorie A să sufere o contaminare internă semnificativă sau o expunere semnificativă a cristalinului sau a extremităților, monitorizarea dozimetrică individuală prevăzută la art. 103 trebuie să includă și monitorizarea contaminării interne a acestor persoane sau monitorizarea cristalinului sau a extremităților, după caz.

Identificarea persoanelor prevăzute la alin. (1) trebuie realizată pe baza consultării unui expert în protecție radiologică.

Monitorizarea dozimetrică individuală a persoanelor expuse profesional de categorie B are ca obiect demonstrarea încadrării corecte a lucrătorilor în această categorie, urmând ca ulterior să nu mai fie necesară.

In scopul demonstrării

îndeplinirii cerinței de la alin. (1), monitorizarea dozimetrică individuală trebuie făcută cel puțin 6 luni consecutive, caz în care CNCAN, pe baza rezultatelor monitorizării, poate decide înlocuirea monitorizării individuale cu monitorizarea dozimetrică de arie.

În cazul anumitor practici, CNCAN poate impune ca, pentru lucrătorii expuși profesional de categorie B, să fie asigurată monitorizarea dozimetrică individuală conform condițiilor stabilite pentru persoanele expuse profesional de categorie A.

Serviciile dozimetrice determină dozele interne sau externe, pentru lucrătorii expuși care sunt supuși monitorizării individuale, în vederea înregistrării dozei în baza lor de date.

Serviciile dozimetrice furnizează informații despre dozele înregistrate, către întreprindere și în cazul lucrătorilor externi, angajatorului, precum și Registrului Național de Doze și, unde este cazul, serviciului de medicina muncii.

Atribuțiile serviciilor dozimetrice sunt detaliate în reglementările specifice emise de CNCAN.

Evaluarea dozelor în caz de expunere accidentală

Intreprinderea trebuie să asigure păstrarea înregistrării prevăzute la art. 112 până când persoana în cauză împlinește sau ar fi împlinit 75 de ani, dar nu mai puțin de 30 de ani de la încetarea calității de lucrător expus.

În cazul desființării întreprinderii, documentele prevăzute la art. 112 se preiau de serviciul dozimetric acreditat care a asigurat monitorizarea individuală și se păstrează de acesta în condițiile prevăzute la alin. (1).

Înregistrarea rezultatelor monitorizării individuale specificată la art. 112 cuprinde:

a)

înregistrarea dozelor individuale măsurate sau estimate, după caz;

b)

rapoartele privind circumstanțele și acțiunile întreprinse în cazul expunerilor accidentale, autorizate special și expunerii de urgență;

c)

rezultatele supravegherii radiologice a locului de muncă, folosite pentru evaluarea dozelor, atunci când a fost cazul.

Rezultatele monitorizării individuale a expunerilor autorizate special, a expunerilor accidentale sau de urgență trebuie înregistrate separat de cele ale monitorizărilor individuale sistematice.

La angajarea unui lucrător expus, întreprinderea solicită o declarație din care să reiasă dacă acesta a mai avut calitatea de lucrător expus și denumirea ultimului angajator la care lucrătorul a desfășurat activități în această calitate.

Intreprinderea solicită, de la ultimul angajator la care persoana respectivă a fost angajată ca lucrător expus, transmiterea oficială a extrasului din evidența dozei primite de acea persoană.

Serviciile dozimetrice trebuie să mențină evidența lucrătorilor expuși monitorizați și a dozelor atribuite pe perioada prevăzută la art. 115 alin. (1), în condițiile stabilite prin reglementarile specifice privind dozimetria individuală.

În cazul desființării serviciului dozimetric, acesta este obligat să predea la CNCAN documentele de evidență a monitorizării individuale a tuturor persoanelor înregistrate.

CNCAN mentine evidența centralizată a înregistrării dozelor pentru lucrătorii expuși profesional, prin intermediul Registrului Național de Doze.

Intreprinderea și serviciile dozimetrice sunt obligate să pună la dispoziția Registrului Național de Doze al CNCAN evidența dozelor menționată la alin. (1), în conformitate cu dispozițiile din anexa nr. 10 la prezentele norme.

Accesul la rezultatele monitorizării individuale

Într-o situație de expunere planificată, accidentală, autorizată special sau de urgență, se iau următoarele măsuri:

a)

serviciul dozimetric trebuie să pună rezultatele monitorizării individuale la dispoziția CNCAN, a întreprinderii și angajatorului lucrătorilor externi;

b)

întreprinderea trebuie să pună la dispoziția lucrătorului în cauză, rezultatele monitorizării individuale, precum și măsurătorile utilizate pentru evaluarea dozei, în conformitate cu art. 105 și 110;

c)

întreprinderea trebuie să prezinte rezultatele monitorizării individuale, serviciului de medicina muncii, pentru ca acesta să interpreteze implicațiile expunerii realizate, asupra sănătății umane;

d)

serviciul dozimetric trebuie să transmită rezultatele monitorizării individuale către Registrul Național de Doze al CNCAN, în conformitate cu prevederile din anexa nr. 10 la norme privind Sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală.

Sistemul de date pentru monitorizarea radiologică individuală cuprinde, cel puțin, datele enumerate în secțiunea II din anexa nr. 10 la norme, care sunt detaliate în reglementarile specifice privind dozimetria individuală.

Modalitățile de comunicare a rezultatelor monitorizării radiologice individuale sunt detaliate în reglementarile specifice privind dozimetria individuală.

În caz de expunere accidentală, precum și în cazul oricărui rezultat al monitorizării individuale care depășește limita de doză stabilită în prezentele norme, întreprinderea are următoarele obligații:

a)

să facă o primă investigație pe baza căreia să stabilească valoarea preliminară a dozelor primite;

b)

să facă o investigație aprofundată prin care să determine împrejurările în care s-a produs supraexpunerea;

c)

să comunice, fără întârziere, lucrătorului în cauză rezultatele monitorizării individuale și evaluările dozelor;

d)

să notifice imediat CNCAN, serviciul de medicina muncii/ medicul abilitat de medicina muncii și angajatorul lucrătorului extern, asupra expunerii accidentale și a dozelor evaluate preliminar;

e)

să întocmească, în termen de 30 zile de la demararea investigației prevazută la lit. b), un raport cuprinzând rezultatele monitorizării individuale și

evaluările dozelor

rezultate in urma investigatiei de la lit. b), precum și măsurile preventive pentru evitarea repetării situației;

f)

raportul menționat la lit. e) se supune regimului de păstrare prevăzut la art. 113 și se transmite persoanelor specificate la lit. d).

Dacă prin investigația prevăzută la alin. (1) lit. a) s-a determinat cu certitudine că nu a avut loc o supraexpunere, întreprinderea trebuie să întocmească un raport cuprinzând rezultatele investigatiei si concluziile, pe care îl păstrează cel puțin 2 ani de la data întocmirii.

În situația prevazută la alin. (2), obligațiile întreprinderii prevăzute la alin. (1) lit. c) - f) nu sunt aplicabile.

În procesele de investigare și evaluare prevăzute la alin. (1), întreprinderea trebuie să consulte un expert în protecție radiologică.

Intreprinderea sau angajatorul, în cazul unui lucrător extern, trebuie să solicite de la lucrător, informațiile necesare pentru obținerea istoricului dozelor primite de acesta înainte de angajare sau înainte de încadrarea lui in categoria A, ori pentru scopuri medicale.

Informațiile prevăzute la alin. (1) trebuie puse la dispoziția medicului abilitat de medicina muncii, expertului în protecție radiologică și serviciului dozimetric.

În vederea verificării informațiilor prevăzute la alin. (1), întreprinderea se poate adresa autorității competente și serviciilor dozimetrice, după caz.

Supravegherea medicală a lucrătorilor expuși

Intreprinderea este responsabilă pentru măsurile de asigurare a supravegherii medicale a lucrătorilor expuși, iar angajatorul este responsabil pentru măsurile de asigurare a supravegherii medicale a lucrătorilor externi.

Supravegherea medicală a lucrătorilor expuși se bazează pe principiile generale care guvernează medicina muncii și respectă reglementările Ministerului Sănătății.

Supravegherea medicală a lucrătorilor expuși este responsabilitatea medicului abilitat de medicina muncii, se realizează de către serviciul de medicina muncii și trebuie să permită stabilirea aptitudinii lucrătorilor supravegheați în ceea ce privește capacitatea lor de a îndeplini sarcinile care le sunt atribuite.

În scopul aplicării alin. (1), medicul abilitat de medicina muncii trebuie să aibă acces la orice informație relevantă pe care o solicită, inclusiv la informațiile privind factorii de risc de la locul de muncă.

Serviciile de medicina muncii

Supravegherea medicală asigură verificarea sănătății lucrătorilor supravegheați în ceea ce privește capacitatea lor de a îndeplini sarcinile care implică lucrul cu radiații ionizante.

Supravegherea medicală este asigurată de căre medicului abilitat și serviciile de medicina muncii recunoscute de Ministerul Sănătății conform reglementărilor specifice.

Această responsabilitate nu exonerează întreprinderea de responsabilitățile sale generale referitoare la această problemă.

Medicul abilitat de medicina muncii sau serviciul de medicina muncii poate indica necesitatea continuării supravegherii medicale și după încetarea activității, pe perioada necesară pentru protejarea sănătății persoanei respective.

Modalitatea de continuare a supravegherii medicale după încetarea activității prevazută la alin. (1) se stabilește prin reglementări specifice emise de Ministerul Sănătății.

Clasificarea medicală

În vederea evaluării aptitudinii în muncă a lucrătorilor expuși, este stabilită următoarea clasificare medicală:

a)

apt;

b)

apt, cu anumite condiții;

c)

inapt.

Inaptitudinea prevăzută la alin. (1) lit. c) poate fi permanentă sau temporară în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

Interdicția de angajare sau clasificare a lucrătorilor inapți

Pentru fiecare lucrător expus, medicul abilitat sau serviciul de medicina muncii deschide un dosar medical, care se actualizează atât timp cât lucrătorul rămâne încadrat în categoria A sau B.

După încetarea activității, dosarul medical se păstrează până când persoana respectivă atinge sau ar fi atins vârsta de 75 de ani, dar, în orice caz, nu mai puțin de 30 de ani de la încetarea activității care implică expunerea profesională.

Supravegherea medicală specifică se efectuează în fiecare caz în care a fost depășită oricare dintre limitele de doză prevăzute la art. 53 - 54, în conformitate cu reglementările emise de Ministerul Sănătății.

Condițiile oricărei expuneri ulterioare sunt supuse avizului medicului abilitat sau serviciului de medicina muncii.

Contestații

Rezultatele investigațiilor medicului abilitat sau serviciului de medicina muncii privind aptitudinea în muncă sau deciziile privind condițiile de muncă, prevăzute la art. 131 din prezentele norme, conform prevederilor legale în vigoare ,

se pot contesta la Direcția de sănătate publică județeană

sau a municipiului București, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii fișei de aptitudine în muncă sau comunicării deciziei.

Direcția de sănătate publică județeană sau a municipiului București desemnează o comisie formată din 3 medici specialiști de medicina muncii abilitați și convoacă părțile implicate în termen de 21 de zile lucrătoare de la data primirii contestației.

Decizia comisiei este consemnată într-un proces-verbal și este comunicată în scris persoanei examinate medical.

Lucrătorul expus profesional, care face obiectul supravegherii medicale, poate contesta decizia comisiei la instanța de contencios administrativ.

În situația în care întreprinderea utilizează lucrători externi, aceasta are obligația de a asigura un sistem de monitorizare radiologică individuală care să acorde lucrătorilor externi o protecție echivalentă cu cea a lucrătorilor expuși profesional angajați permanent de întreprindere.

CNCAN verifică respectarea prevederii de la alin. (1) în cadrul procesului de acceptare a întreprinderilor externe.

Angajatorii de lucrători externi trebuie să se asigure, fie direct, fie prin acorduri contractuale cu întreprinderea titulară de autorizație că protecția radiologică a lucrătorilor lor este în conformitate cu dispozițiile prezentelor norme, în special prin:

a)

asigurarea respectării sistemului de protecție împotriva radiațiilor ionizante prevăzut la Capitolul II din prezentele norme;

b)

asigurarea furnizării informațiilor și instruirii în materie de protecție radiologică prevăzute la art. 22 - 25;

c)

garantarea faptului că lucrătorii lor sunt supuși unei evaluări adecvate a expunerii și, în cazul lucrătorilor expuși, unei supravegheri medicale, în condițiile prevăzute la art. 100 și la art. 103 - 132;

d)

asigurarea menținerii la zi, în cadrul sistemului de date pentru monitorizarea radiologică individuală, a informațiilor radiologice rezultate din monitorizarea individuală a expunerii fiecăruia dintre lucrătorii lor, din categoria A.

Cerințele privind schimbul informațiilor relevante între întreprindere, lucrătorul extern, angajator, CNCAN, serviciile de medicina muncii, experții în protecție radiologică sau serviciile dozimetrice sunt prevăzute în reglementările specifice privind protecția împotriva radiațiilor ionizante a lucrătorilor externi, emise de CNCAN.

Prin excepție de la art. 53 alin. (2), în situații excepționale, evaluate de la caz la caz, și excluzând situațiile de expunere de urgență, CNCAN poate, dacă acest lucru este impus de o anumită operațiune, să autorizeze expunerea profesională individuală a unor lucrători, clar identificați, la limite de doză mai mari decât cele stabilite, cu condiția ca expunerile respective să fie limitate în timp, să aibă loc doar în anumite zone de lucru și să nu depășească nivelurile maxime de expunere stabilite de CNCAN pentru cazul respectiv.

Expunerea membrilor echipajelor navelor spațiale peste limitele de doză prevăzute la art. 53 și art. 57 este gestionată ca expunere autorizată în mod special.

În sensul îndeplinirii cerințelor prevăzute la alin. (1), se iau în considerare următoarele condiții:

a)

doar lucrători din categoria A, astfel cum este definită la art. 101 sau membrii echipajelor de nave spațiale pot face obiectul unei astfel de expuneri;

b)

persoanele în curs de pregătire, studenții, ucenicii, lucrătoarele însărcinate și, dacă există riscul încorporării de radionuclizi sau contaminării fizice, lucrătoarele care alăptează, sunt excluși de la asemenea expuneri;

c)

întreprinderea justifică expunerile respective, în avans, și le discută în detaliu cu lucrătorii, cu reprezentanții acestora, cu serviciul de medicina muncii și cu expertul în protecție radiologică;

d)

lucrătorii în cauză sunt informați, în avans, cu privire la riscurile implicate și la măsurile de protecție aplicabile în timpul operațiunii;

e)

lucrătorii și-au dat acordul;

f)

toate dozele legate de asemenea expuneri sunt înregistrate separat în dosarul medical prevăzut la art. 129 și în evidența personală prevăzută la art. 112.

Practicile care presupun expunerea medicală se justifică ținând seama de expunerea medicală propriu-zisă și, acolo unde este relevant, de expunerea publicului și expunerea profesională asociate, precum și la nivelul fiecărei expuneri medicale individuale.

Expunerea în scopuri medicale trebuie să prezinte un beneficiu net suficient, punând în balanță, pe de o parte, beneficiile de diagnostic sau terapeutice potențiale totale pe care le produce, inclusiv beneficiile directe pentru sănătatea unei persoane și beneficiile pentru societate, iar, pe de altă parte, efectele negative individuale pe care le-ar putea produce expunerea, luându-se în considerare eficacitatea, beneficiile și riscurile tehnicilor alternative existente care au același obiectiv, dar care implică o expunere mai mică sau nulă la radiații ionizante.

Expunerea în scopuri medicale se efectuează luând în considerare următoarele aspecte:

a)

tipurile noi de practici care implică expunerea medicală sunt justificate în prealabil, înainte de a fi adoptate în mod general;

b)

toate expunerile medicale individuale se justifică în prealabil, luându-se în considerare obiectivele specifice ale expunerii și caracteristicile individului implicat;

c)

dacă un tip de practică care presupune expunere medicală nu este justificat în general, o expunere individuală specifică de acest tip poate fi justificată, după caz, în împrejurări speciale care se evaluează și se documentează de la caz la caz;

d)

medicul abilitat să facă trimiteri și practicianul urmăresc să obțină, în măsura posibilului, informații de diagnostic anterioare sau înregistrări medicale relevante pentru expunerea planificată și iau în considerare aceste date pentru a evita expunerea inutilă;

e)

expunerea medicală în cercetarea medicală sau biomedicală se examinează de către un Comitet pentru Etică constituit în conformitate cu Ordinul al ministrului sănătății și al președintelui CNCAN nr. 299/64//2006 privind stabilirea comisiilor de etică pentru avizarea expunerilor medicale în cercetarea medicală și biomedicală;

f)

expunerea persoanelor implicate în îngrijirea și susținerea pacienților prezintă un beneficiu net suficient, luându-se în considerare beneficiile directe asupra sănătății unui pacient, beneficiile potențiale pentru persoana implicată în îngrijirea și susținerea pacienților și efectele negative pe care le- ar putea cauza expunerea;

g)

orice procedură radiologică medicală aplicată unei persoane asimptomatice se efectuează pentru detectarea precoce a bolii, ca parte a unui program de screening aprobat de Ministerul Sănătății sau necesită o justificare documentată pentru persoana respectivă, realizată de către practician în consultare cu medicul abilitat să facă trimiteri, în conformitate cu orientările societăților medicale științifice și cu ghidurile elaborate de Ministerului Sănătății. Persoana care face obiectul expunerii medicale este informată anterior expunerii despre riscurile și beneficiile asociate expunerii medicale;

h)

în sensul prevederilor de la alin. (1) și (2), Ministerul Sănătății, în colaborare cu societățile medicale științifice

corespunzătoare

sau

cu

organismele

relevante,

justifică

expunerile

medicale

pentru procedurile radiologice medicale care urmează să fie efectuate ca parte a unui program de screening.

Decizia finală privind justificarea unei expuneri medicale la radiații ionizante în sensul alin. (3) lit.

b) aparține practicianului.

Justificarea generică a tipurilor de practici care implică expunerea medicală precum și reexaminarea tipurilor și claselor existente ori de câte ori apar informații noi privind eficiența, consecințele potențiale sau privind noi tehnici și tehnologii se face de către Ministerul Sănătății, în colaborare cu asociațiile profesionale.

Fără a aduce atingere prevederilor de la alin. (3) lit. c), dacă o expunere medicală la radiații ionizante nu poate fi justificată, aceasta este interzisă.

Optimizarea protecției persoanelor supuse expunerilor medicale

Întreprinderea se asigură că toate dozele rezultate în urma expunerii medicale în scopuri de radiodiagnostic, radiologie intervențională, diagnostic în medicina nucleară, planificare, ghidare și verificare in cazul radioterapiei se mențin la nivelurile cele mai scăzute posibil pentru obținerea informațiilor medicale necesare, luând în considerare factorii economici și sociali.

Pentru toate expunerile medicale ale pacienților în scopuri radioterapeutice, întreprinderea se asigură că expunerile volumelor - țintă se planifică individual și sunt verificate, având în vedere ca dozele pentru volumele și țesuturile nevizate să fie cât mai scăzute posibil și în conformitate cu scopul terapeutic al expunerii.

Ministerul Sănătății asigură, prin reglementări specifice și ghiduri, stabilirea, revizuirea periodică și utilizarea nivelurilor de referință în diagnostic pentru examinările de radiodiagnostic ținând seama de nivelurile de referință europene de diagnostic recomandate, unde există și, dacă este cazul, pentru procedurile radiologice intervenționale.

În cazul expunerilor medicale în scop de diagnostic, întreprinderea se asigură că sunt luate în considerare nivelurile de referință de radiodiagnostic stabilite conform prevederilor de la alin. (3).

Pentru fiecare proiect de cercetare medicală sau biomedicală care implică expunerea medicală, se aplică următoarele principii:

a)

persoanele în cauză participă voluntar;

b)

persoanele în cauză sunt informate în legătură cu riscurile expunerii;

c)

pentru persoanele pentru care nu se așteaptă niciun avantaj medical direct în urma expunerii se aplică o constrângere de doză stabilită de către coordonatorul studiului;

d)

în cazul pacienților care acceptă voluntar să fie supuși unei practici medicale experimentale și la care se scontează un beneficiu de diagnostic sau terapeutic din această practică, nivelurile - țintă ale dozelor sunt stabilite individual de către practician în colaborare cu medicul abilitat să facă trimiteri înainte ca expunerea să aibă loc.

Procesul de optimizare include selecția echipamentului, obținerea constantă de informații de diagnostic adecvate sau de rezultate terapeutice, aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale, asigurarea calității și evaluarea dozelor la care sunt expuși pacienții sau verificarea activităților administrate, luând în considerare factorii economici și sociali.

Întreprinderea asigură respectarea cerințelor Ministerului Sănătății prevăzute în reglementările specifice privind constrângerile de doză și recomandările pentru expunerea persoanelor implicate în îngrijirea și susținerea pacienților.

În cazul unui pacient supus unui tratament sau diagnosticării cu radionuclizi, întreprinderea prin medicul practician furnizează pacientului sau reprezentantului acestuia informații privind riscurile pe care le implică radiațiile ionizante și instrucțiuni corespunzătoare pentru a reduce cât mai mult posibil dozele pentru persoanele care vin în contact cu pacientul.

În cazul procedurilor terapeutice, instrucțiunile prevăzute la alin. (8) trebuie să fie în formă scrisă și se înmânează pacientului sau reprezentantului acestuia, înainte de părăsirea spitalului, a clinicii sau a altei instituții similare.

Responsabilități

Întreprinderea are obligația să îndeplinească următoarele cerințe:

a)

orice expunere medicală se efectuează sub răspunderea clinică a unui practician;

b)

practicianul, expertul în fizică medicală și cei îndreptățiți să se ocupe de aspecte practice ale procedurilor radiologice medicale au responsabilitatea optimizării expunerii medicale;

c)

medicul abilitat să facă trimiteri și practicianul au responsabilitatea justificării expunerilor medicale individuale;

d)

ori de câte ori este necesar și înainte ca expunerea să aibă loc, practicianul sau medicul abilitat să facă trimiteri se asigură că pacientului sau reprezentantului acestuia i se furnizează informații adecvate referitoare la beneficiile și riscurile asociate cu dozele de radiații produse de expunerea medicală;

e)

în conformitate cu art. 143 alin. (5) lit. b), informații similare, instructiuni si recomandari, se furnizează persoanelor implicate în îngrijirea și susținerea pacienților.

Aspectele practice ale procedurilor radiologice medicale pot fi delegate de întreprindere, prin proceduri specifice, uneia sau mai multor persoane cu pregătire de specialitate și experiență practică.

Expertul în fizică medicală trebuie să acționeze sau să asigure consiliere de specialitate, după caz, în aspecte referitoare la fizica radiațiilor pentru punerea în aplicare a cerințelor de la art. 48 alin. (3) și din prezentul capitol.

În funcție de practica radiologică medicală, expertul în fizică medicală răspunde de dozimetrie, inclusiv de măsurătorile fizice pentru evaluarea dozei administrate pacientului și altor persoane supuse expunerii medicale, oferă consiliere cu privire la echipamentele radiologice medicale și contribuie în special la următoarele:

a)

optimizarea protecției radiologice a pacienților și a altor persoane supuse expunerii medicale, inclusiv aplicarea și utilizarea nivelurilor de referință in diagnostic;

b)

definirea și asigurarea calității echipamentelor radiologice medicale;

c)

efectuarea testelor de acceptanță a echipamentelor radiologice medicale;

d)

elaborarea specificațiilor tehnice pentru echipamentele radiologice medicale și proiectul instalației;

e)

supravegherea instalațiilor radiologice medicale;

f)

analizarea evenimentelor care implică, sau care ar putea implica, expuneri medicale accidentale sau neintenționate;

g)

selectarea echipamentelor necesare pentru realizarea măsurătorilor în domeniul protecției radiologice;

h)

formarea practicienilor și a personalului de altă natură pentru implementarea practică a aspectelor specifice în protecția radiologică, pe lângă cursul obligatoriu de pregătire în protecție radiologică realizat de entitățile specializate.

Expertul în fizică medicală colaborează, după caz, cu expertul în protecție radiologică.

Proceduri

Întreprinderea are obligația să îndeplinească următoarele cerințe:

a)

să stabilească protocoale scrise pentru fiecare tip de procedură radiologică medicală standard și pentru fiecare echipament, pentru categoriile relevante de pacienți;

b)

să se asigure că raportul procedurii radiologice medicale cuprinde informațiile legate de expunerea pacientului;

c)

să se asigure că ghidul de utilizare a examenelor radiologice și imagistice medicale este disponibil medicilor abilitați să facă trimiteri pentru examinări de imagistică medicală, luând în considerare dozele de radiații;

d)

să se asigure că auditurile clinice se efectuează în conformitate cu procedurile specifice stabilite prin legislația în vigoare;

e)

să efectueze evaluări ori de câte ori constată că nivelurile de referință în diagnostic sunt depășite în mod constant și întreprinde, fără întârziere, acțiuni corective adecvate;

f)

să consulte un expert în fizică medicală în legătură cu practicile radiologice medicale;

Cerințele de la alin. (1) sunt detaliate în reglementările specifice ale Ministerului Sănătății.

Nivelul de implicare a expertului în fizică medicală prevăzut la alin. (1) este direct proporțional cu riscul radiologic al practicii respective, în special:

a)

în practicile radioterapeutice, este implicat un expert în fizică medicală.

b)

în practicile standardizate de medicină nucleară, terapeutice și de diagnostic, este implicat un expert în fizică medicală;

c)

în practicile de radiodiagnostic și de radiologie intervențională, care implică doze mari astfel cum este menționat la art. 150 alin. (1) lit. c), este implicat un expert în fizică medicală;

d)

pentru alte practici radiologice medicale decât cele prevăzute la lit. a), b) și c), este implicat un expert în fizică medicală, după caz, pentru consultanță privind protecția radiologică în legătură cu expunerea medicală.

Recunoașterea în domeniul expunerii medicale

Practicienii, experții în fizică medicală și persoanele menționate la art. 144 alin. (2) trebuie să îndeplinească cerințele privind educația și instruirea prevăzute la art. 18.

Competențele în protecția împotriva radiațiilor ionizante pentru persoanele menționate la alin. (1) trebuie recunoscute conform reglementarilor specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea expertilor în protecție radiologică, emise de CNCAN.

Echipamente

CNCAN și Ministerul Sănătății, conform competentelor legale, verifică dacă întreprinderea:

a)

menține sub supraveghere strictă toate echipamentele radiologice medicale utilizate, inclusiv în ceea ce privește protecția radiologică;

b)

menține un inventar actualizat cu fișele tehnice ale echipamentelor radiologice medicale pentru fiecare instalație radiologică medicală;

c)

pune în aplicare programe adecvate de asigurare a calității și evaluare a dozelor sau verificare a activității administrate, după caz;

d)

se asigură că înainte de prima utilizare a echipamentelui în scopuri clinice sunt efectuate testele de acceptanță, de către unități autorizate conform legii,

iar ulterior, în mod periodic și după fiecare procedură de întreținere care poate afecta performanța, sunt efectuate testele de performanță;

e)

ia toate măsurile necesare pentru a îmbunătăți randamentul necorespunzător sau defectuos al echipamentului radiologic medical utilizat;

f)

se asigură că sunt respectate criteriile specifice de acceptabilitate pentru echipament, pentru a indica dacă trebuie întreprinsă o acțiune corectivă adecvată, inclusiv scoaterea din funcțiune a echipamentului.

În cazul fluoroscopiei, este interzisă folosirea echipamentelor lipsite de dispozitive de control automat al debitului dozei și de un intensificator de imagine sau alt dispozitiv echivalent.

Echipamentul utilizat pentru radioterapia cu fascicule externe cu o energie nominală a fascicului care depășește 1 MeV este dotat cu un dispozitiv de verificare a parametrilor de tratament esențiali. Echipamentul instalat înainte de intrarea în vigoare a prezentelor norme poate fi exceptat de la această cerință.

Orice echipament utilizat pentru radiologia intervențională este dotat cu un dispozitiv sau o caracteristică de informare a practicianului și a celor care se ocupă de aspecte practice ale procedurilor medicale cu privire la cantitatea de radiație produsă de echipament în timpul procedurii. Echipamentul instalat înainte de intrarea în vigoare a prezentelor norme poate fi exceptat de la această cerință.

Orice echipament utilizat pentru radiologia intervențională și tomografia computerizată și orice echipament nou utilizat în scopuri de planificare, orientare și verificare este dotat cu un dispozitiv sau o caracteristică de informare a practicianului, la sfârșitul procedurii, cu privire la parametrii relevanți pentru evaluarea dozei administrate pacientului.

Echipamentul utilizat pentru radiologia intervențională și tomografia computerizată are capacitatea de a transfera informațiile impuse în temeiul alin. (5) în fișa examinării. Echipamentul instalat înainte de 6 februarie 2018 poate fi exceptat de la această cerință.

Fără a aduce atingere alin. (4), (5) și (6), noul echipament medical de radiodiagnosticare care produce radiații ionizante este dotat cu un dispozitiv, sau cu mijloace echivalente, de informare a practicianului despre parametrii relevanți pentru evaluarea dozei administrate pacientului. După caz, echipamentul are capacitatea de a transfera aceste informații în fișa examinării.

Întreprinderea are obligația să întocmească si să păstreze fișa tehnică a fiecarei instalații radiologice pe toata durata de viață a instalației, până la casare sau dezafectare. Fișa tehnică trebui să conțină date privind operațiunile efectuate de la instalare-montare, reparare, întreținere, verificare, service precum și toate serviciile efectuate până la casarea sau dezafectarea instalației, în vederea asigurării trasabilității.

Practici speciale

Întreprinderea trebuie să se asigure și să demonstreze CNCAN că utilizează echipamente radiologice medicale, tehnici practice și echipamente auxiliare adecvate pentru expunerea medicală:

a)

a copiilor;

b)

în cadrul programelor de screening;

c)

care implică doze mari pentru pacient, cum ar fi în cazul radiologiei intervenționale, medicinei nucleare, tomografiei computerizate sau radioterapiei.

Întreprinderea trebuie să întreprindă măsuri adecvate pentru asigurarea calității, evaluarea dozei si verificarea activității administrate.

Întreprinderea se asigură că practicienii și persoanele prevăzute la art. 144, care efectuează expunerile prevăzute la alin. (1), sunt instruite în mod corespunzător cu privire la aceste practici radiologice medicale în conformitate cu art. 18.

Protecția specială în timpul sarcinii și alăptării

Medicul abilitat să facă trimiteri și practicianul, după caz, trebuie să se asigure, conform reglementărilor Ministerului Sănătății, dacă persoana care face obiectul expunerii medicale este

însărcinată sau alăptează, cu excepția cazului în care acest lucru poate fi exclus din motive evidente sau nu este relevant pentru procedura radiologică.

Dacă nu se poate exclude eventualitatea unei sarcini și, în funcție de procedura radiologică medicală, în special dacă sunt implicate regiunile abdominală și pelviană, se acordă o atenție deosebită justificării, în special urgenței, și optimizării, luându-se în considerare atât expunerea viitoarei mame, cât și cea a fătului.

În medicina nucleară, în funcție de procedura radiologică medicală, în cazul unei persoane care alăptează, se acordă o atenție deosebită justificării, în special urgenței, și optimizării, luându-se în considerare atât mama, cât și copilul.

Fără a aduce atingere alin. (1), (2) și (3), întreprinderea trebuie sa ia măsuri pentru a crește gradul de conștientizare a persoanelor cărora li se aplică prevederile prezentului articol, cum ar fi anunțurile publice afișate în locuri adecvate.

Expunerea accidentală și neintenționată

Întreprinderea îndeplinește următoarele cerințe:

a)

pune în practică toate măsurile rezonabile pentru a reduce probabilitatea și amploarea expunerii accidentale sau neintenționate a persoanelor supuse expunerii medicale;

b)

stabilește programe de asigurare a calității, pentru practicile radioterapeutice, care includ un studiu al riscurilor pe care le implică expunerile accidentale sau neintenționate;

c)

implementează un sistem adecvat pentru ținerea evidenței și analiza evenimentelor care implică ori care pot implica expuneri medicale accidentale sau neintenționate, proporțional cu riscul radiologic al practicii respective, pentru toate expunerile medicale;

d)

ia măsuri pentru informarea medicului abilitat să facă trimiteri și a practicianului, precum și a pacientului sau a reprezentantului acestuia, cu privire la expunerile neintenționate sau accidentale semnificative din punct de vedere clinic și la rezultatele analizelor;

e)

informează de îndată Ministerul Sănătății și CNCAN asupra producerii de evenimente semnificative, conform reglementărilor specifice elaborate de Ministerul Sănătății și CNCAN;

f)

asigură evaluarea rezultatelor investigației evenimentelor menționate la lit. e), ia măsurile corective pentru evitarea unor astfel de evenimente și efectuează raportarea lor către Ministerul Sănătății și CNCAN, în perioada de timp menționată în reglementările specifice.

Întreprinderea trebuie să investigheze si raporteze cu promptitudine la Ministerul Sănătății si CNCAN următoarele evenimente:

a)

orice expunere în scop de tratament aplicată persoanei greșite, organului sau tesutului greșit al unei persoane, ori utilizarea radiofarmaceuticului greșit sau cu activitatea sau doza totală sau cu doza fracționată care diferă semnificativ, în plus sau în minus, față de valoarea prescrisă de practician, care care poate conduce la efecte secundare severe;

b)

orice eroare în planificarea și iradierea volumelor țintă în cazul expunerilor în scop de tratament;

c)

orice procedură de radiodiagnostic sau radiologie intervențională aplicată persoanei greșite, regiunii greșite a pacientului;

d)

alte evenimente semnificative conform reglementarilor specifice emise de Ministerul Sănătății si CNCAN.

Ministerul Sănătății și CNCAN diseminează prin intermediul paginilor web proprii, precum și prin alte mijloace, informații relevante pentru protecția radiologică în expunerea medicală și informațiile privind lecțiile învățate în urma producerii unor evenimente semnificative.

Estimarea dozelor primite de populație

In vederea asigurării protecției

operaționale a populației, în condiții normale de desfășurare a practicilor, in procesul de autorizare a instalațiilor, CNCAN examineaza si aproba urmatoarele:

a)

amplasarea propusa și construcția instalațiilor nucleare și radiologice din punct de vedere al protecției împotriva radiațiilor ionizante, luând în considerare aspectele relevante: demografice, meteorologice, geologice, hidrologice și ecologice;

b)

punerea în funcțiune a instalației, cu condiția ca aceasta să asigure o protecție adecvată împotriva oricărei expuneri sau contaminări radioactive, care se poate extinde dincolo de perimetrul instalației, sau împotriva oricărei contaminări radioactive, care s-ar putea extinde la solul de sub instalație;

c)

proiectele de evacuare a efluenților radioactivi.

In procesul de autorizare prevazut la alin. (1), CNCAN verifica măsurile de control al accesului populației la instalație și de asigurare a protecției fizice a instalației, surselor de radiații și materialelor radioactive.

În scopul implementarii prevederilor art. 157, în ceea ce privește evaluarea realistă a dozelor la care este expusă populația, CNCAN stabilește :

a)

amploarea investigațiilor care trebuie efectuate și a informațiilor de care trebuie să se țină seama pentru a se identifica persoana reprezentativă, luând în considerare toate căile efective de transfer al substanțelor radioactive;

b)

frecvența monitorizării parametrilor relevanți, astfel cum sunt determinați la lit. a) ;

c)

modul de păstrare a evidențelor măsurătorii expunerii externe și contaminării radioactive, ale estimărilor încorporării de radionuclizi și ale rezultatelor evaluării dozelor primite de persoana reprezentativă, precum și punerea acestor evidențe, la cerere, la dispoziția tuturor părților interesate.

In scopul prevazut la alin. (1), estimările dozelor pentru persoana reprezentativă trebuie sa cuprinda:

a)

evaluarea dozelor datorate radiației externe, cu indicarea tipului radiației respective;

b)

evaluarea încorporării de radionuclizi, cu indicarea naturii acestora și a stării lor fizice și chimice, precum și determinarea concentrațiilor activității respectivilor radionuclizi în alimente și în apa potabilă sau în alți factori de mediu relevanți;

c)

evaluarea dozelor care ar putea afecta persoana reprezentativă, astfel cum este identificată la alin. (1).

Monitorizarea emisiilor radioactive

Intreprinderea pentru care se acordă autorizație de evacuare trebuie să monitorizeze sau să evalueze, după caz, emisiile radioactive lichide sau din aer, în mediu, în condiții normale de funcționare.

Rezultatele monitorizării prevăzute la alin. (1) se raportează la CNCAN conform cerințelor de autorizare.

Întreprinderea trebuie să asigure monitorizarea radioactivității factorilor de mediu în jurul instalațiilor nucleare, al depozitelor de deșeuri radioactive și al altor instalații radiologice relevante, conform reglementărilor specifice emise de CNCAN.

Sistemul de monitorizare a factorilor de mediu se aprobă de CNCAN în procesul de autorizare.

Pentru instalațiile nucleare și instalațiile radiologice aparținând categoriilor de pregătire pentru urgență I și II, prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN, se stabilesc o zonă de excludere și o zonă cu populație redusă, în care sunt luate măsuri de excludere, respectiv restricționarea amplasării reședințelor permanente, pentru populație și a desfășurării de practici social-economice.

Criteriile privind stabilirea celor două zone se bazează pe definirea eliberării în mediu a produșilor de fisiune și a limitelor de doză pentru situațiile de urgență nucleară sau radiologică prevăzute în reglementările specifice emise de CNCAN.

Producătorul,

furnizorul sau importatorul, după caz, de echipamente ce conțin surse radioactive sau generatori de radiații trebuie:

a)

să furnizeze informații adecvate despre pericolele radiologice potențiale

și despre utilizarea, testarea și întreținerea corespunzătoare a echipamentului;

b)

să demonstreze, în baza rezultelor programului de testare, efectuat de un organism acreditat, că, prin proiect, echipamentul permite limitarea expunerilor la un nivel cât mai scăzut posibil;

c)

să furnizeze informații privind modalitatea de

asigurare a operațiilor de instalare, montare, verificare, reparare și dezafectare, prin întreprinderi autorizate conform prevederilor Legii nr. 111/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

d)

să furnizeze informații adecvate cu privire la evaluarea riscurilor pentru pacienți și la elementele disponibile privind evaluarea clinică, în cazul echipamentelor radiologice medicale.

Informațiile precizate la lit. a) - d) trebuie furnizate atât întreprinderilor care achiziționează echipamente, cât și CNCAN.

Responsabilul cu protecția radiologică

CNCAN stabilește, prin reglementări specifice, pentru fiecare tip de practică, dacă este necesară desemnarea unui responsabil cu protecția radiologică pentru a supraveghea sau pentru a îndeplini sarcinile de protecție radiologică în cadrul unei întreprinderi titulare de autorizație.

Întreprinderea trebuie să pună la dispoziția responsabilului cu protecția radiologică mijloacele necesare pentru a-și îndeplini sarcinile.

Responsabilul

cu

protecția

radiologică

se

subordonează

direct

reprezentantului

legal

al întreprinderii.

Angajatorii lucrătorilor externi desemnează un responsabil cu protecția radiologică pentru a supraveghea sau pentru a îndeplini sarcini de protecție radiologică relevante, în măsura în care acestea au legătură cu protecția lucrătorilor lor.

Sarcinile responsabilului cu protecția radiologică pot fi efectuate de un compartiment de protecție radiologică instituit în cadrul întreprinderii sau de un expert în protecție radiologică.

În condițiile art. 5 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, responsabilitățile și atribuțiile responsabilului cu protecția radiologică sunt prevăzute în reglementările specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea expertilor în protecție radiologică, emise de CNCAN.

Expertul în protecție radiologică

În condițiile art. 25 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, întreprinderea solicită consultanță din partea unui expert în protecție radiologică cu privire la aspectele de mai jos, relevante pentru practica desfășurată:

a)

examinarea și testarea dispozitivelor de protecție și instrumentelor de măsurare;

b)

reexaminarea prealabilă a planurilor de instalații din punct de vedere al protecției împotriva radiațiilor ionizante;

c)

recepția punerii în funcțiune a unor surse noi sau modificate de radiații din punct de vedere al protecției împotriva radiațiilor ionizante;

d)

verificarea sistematică a eficacității dispozitivelor și tehnicilor de protecție;

e)

calibrarea sistematică a instrumentelor de măsurare și controlul regulat al stării lor de funcționare și a corectitudinii modului în care sunt folosite.

Expertul în protecție radiologică colaborează, după caz, cu expertul în fizică medicală.

Expertului în protecție radiologică i se pot aloca sarcinile privind protecția împotriva radiațiilor ionizante a lucrătorilor și a populației.

În condițiile art. 5 din Legea nr. 111/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sfera de competență a expertului în protecție radiologică este detaliată în reglementările specifice privind eliberarea permiselor de exercitare a activităților nucleare și desemnarea expertilor în protecție radiologică, emise de CNCAN.

Controlul reglementat al surselor radioactive

Intreprinderea are următoarele obligatii:

a)

să stabilească și să implementeze, după caz, un sistem pentru înregistrarea și analiza evenimentelor semnificative care implică sau care pot implica expuneri accidentale sau neintenționate;

b)

să raporteze imediat la CNCAN producerea oricărui eveniment semnificativ care generează sau care poate genera expunerea unei persoane dincolo de limitele operaționale sau condițiile de funcționare specificate în cerințele de autorizare cu privire la expunerea profesională sau publică.

Raportarea prevăzută la alin. (1) lit. b) trebuie efectuată conform prevederilor de la art. 120 alin.

(1)

din prezentele norme.

CNCAN înregistrează rezultatele fiecărui control în baza de date a CNCAN și le comunică, în scris, întreprinderii în cauză.

In cazul in care rezultatele au legătură cu un lucrător extern, acestea sunt comunicate inclusiv angajatorului.