Decizia nr. 85/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Composesoratul Doboli, din comuna Sita Buzăului, județul Covasna, în Dosarul nr. 628/64/2015 al Tribunalului Covasna - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.552D/2016.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepției de neconstituționalitate a depus o solicitare de judecare a cauzei în lipsă.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, evidențiază cadrul procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, respectiv autorul excepției a formulat o contestație în anulare depusă la instanța competentă, pe care, ulterior, după expirarea termenului de apel, a precizat-o ca fiind cerere de apel. Instanța de apel, în favoarea căreia a fost declinată competența de soluționare, a invocat excepția nulității apelului, având în vedere că cererea nu a fost depusă la instanța indicată de dispozițiile legale criticate. Astfel, pentru a se apăra în fața instanței de apel, autorul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă .

5.

În continuare, reprezentantul Ministerului Public arată că

noul Cod de procedură civilă

prevede că, în afară de elementele de identificare ale părților și soluția pronunțată, dispozitivul hotărârii judecătorești trebuie să indice exact instanța unde se depune cererea de apel, acesta reprezentând o măsură de bună administrare a justiției. Or, contrar susținerii autorului excepției de neconstituționalitate, potrivit căreia prin dispozițiile legale criticate îi este încălcat accesul la o instanță, apreciază că tocmai prin indicarea instanței unde se depune cererea de apel se garantează accesul liber la justiție. De altfel, au fost modificate și alte prevederi ale

Codului de procedură civilă

care sunt în strânsă legătură cu dispozițiile legale criticate, tocmai pentru a fi respectate exigențele jurisprudenței Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.

Prin Decizia civilă nr. 701/A din 15 noiembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. 628/64/2015, Tribunalul Covasna - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Composesoratul Doboli, din comuna Sita Buzăului, județul Covasna, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de apel.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul părții de a se adresa instanței și că sancțiunea prevăzută de acest text de lege este de un formalism inacceptabil de rigid, de natură să îi afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac. Se mai arată că aplicarea principiilor constituționale privind accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac impune ca toate cererile greșit îndreptate să fie transmise jurisdicției competente să le soluționeze.

8.

De asemenea, se invocă considerentele și soluția

Deciziei nr. 303 din 3 martie 2009 , prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile

art. 288 alin. 2 teza finală, „sub sancțiunea nulității“ din Codul de procedură civilă din 1865

sunt neconstituționale. Astfel, se apreciază că argumentele care au fundamentat adoptarea deciziei menționate sunt aplicabile, prin analogie, și în speța de față.

9.

Tribunalul Covasna - Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Arată, în esență, că, în reglementarea exercitării accesului la justiție, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiții de formă, ținând de natura și de exigențele administrării justiției, dar fără, însă, ca aceste condiționări să aducă atingere substanței dreptului sau să îl lipsească de efectivitate. Or, dispoziția cuprinsă în

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă

prin care legiuitorul sancționează cu nulitatea absolută depunerea cererii de apel la o altă instanță decât cea a cărei hotărâre se atacă, este de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac și să restrângă nejustificat accesul liber la justiție al părții. În fine, mai arată că, de cele mai multe ori din eroare, din ignoranță sau din alte motive, neimputabile apelantului, textul legal criticat lipsește partea, fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a i se examina, pe calea apelului, susținerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual nelegal, prin care i s-a soluționat cererea de chemare în judecată, prin hotărârea atacată.

10.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

11.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere garanțiile procedurale instituite de

noul Cod de procedură civilă .

12.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât, menționând soluția legislativă constatată ca fiind neconstituțională prin

Decizia nr. 303 din 3 martie 2009 , înfrâng prevederile

art. 21,

art. 24,

art. 126 alin. (2)

și

art. 129 din Constituție .

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2,

3,

10

și

29 din

Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.“

16.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 24

privind dreptul la apărare,

art. 126 alin. (2)

potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.“,

art. 129

privind folosirea căilor de atac,

art. 6

privind dreptul la un proces echitabil și

art. 13

privind dreptul la un remediu efectiv din

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul excepției de neconstituționalitate critică dispozițiile

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă

sub aspectul sancționării cu nulitatea absolută a depunerii cererii de apel la altă instanță decât cea a cărei hotărâre se atacă.

18.

În acest sens, Curtea observă că, potrivit

art. XIII din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată, succesiv, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015

pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016

pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispozițiile

art. XIV-XVII

se aplică și proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. Prevederile

art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013

prevăd că: „(1) Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă“. Așadar, sub aspectul depunerii apelului, sunt aplicabile prevederile

art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013 , text legal care nu este identic, din punct de vedere al conținutului, cu cel al

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă , neprevăzând sancțiunea nulității apelului în cazul nedepunerii la instanța a cărei hotărâre se atacă.

19.

Prin urmare, sub aspectul criticat, textul

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă

nu este în vigoare, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019. Așadar, Curtea constată că textul criticat, nefiind în vigoare, nu are legătură cu soluționarea cauzei, din moment ce textul legal care prevede depunerea apelului, în ipoteza autorului excepției de neconstituționalitate, este

art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013 . Astfel, având în vedere

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă

este inadmisibilă (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia nr. 292 din 4 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, sau

Decizia nr. 108 din 7 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 8 iunie 2017, paragraful 22).

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Composesoratul Doboli, din comuna Sita Buzăului, județul Covasna, în Dosarul nr. 628/64/2015 al Tribunalului Covasna - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Covasna - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 februarie 2018.