Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 218/2018

referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

prezumat în vigoare

Data actului
17 aprilie 2018
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 554 din 3 iulie 2018
Citat de
1 act
Citează
3 acte
Structură
0 articole · 11.618 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

  • OG nr. 2/2001 12 iulie 2001 (prevederi anume) privind regimul juridic al contravențiilor

Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată din oficiu, de către Judecătoria Timișoara - Secția I civilă, în Dosarul nr. 22.403/325/2016 al acestei instanțe. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.431D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă dreptul la viață și la integritate fizică și psihică, consacrat de

art. 22 din Constituție , așa cum susține autoarea excepției de neconstituționalitate, ci subliniază rolul activ pe care instanța de judecată trebuie să îl manifeste în administrarea probelor, în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Învederează, totodată, faptul că prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

se completează cu prevederile

Codului de procedură civilă , astfel încât, fiind vorba despre un proces civil guvernat, printre altele, de principiul disponibilității, ceea ce presupune că instanța de judecată nu poate să schimbe situația de fapt calificată juridic, aceasta fiind opțiunea exclusivă a celui care formulează cererea.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 4 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 22.403/325/2016 al Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția a fost ridicată din oficiu, de către instanța de judecată, într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravențională.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, Judecătoria Timișoara - Secția I civilă apreciază că prevederile

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt neconstituționale în măsura în care nu permit schimbarea încadrării faptei contravenționale de către instanța de judecată. Învederează, astfel, că

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

prevede că, în cadrul soluționării plângerii contravenționale, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, fără a exista însă posibilitatea schimbării încadrării juridice. În acest context, menționează că atât doctrina, cât și practica judiciară au reținut că în cazul unei încadrări juridice greșite de către agentul constatator, soluția care se impune este anularea procesului-verbal de contravenție, având în vedere că reglementarea criticată nu permite schimbarea încadrării de către judecător. Or, în opinia instanței de judecată, o asemenea abordare legislativă contravine dispozițiilor constituționale ale

art. 22 alin. (1) , prin aceea că posibile fapte periculoase, acuzații în materie penală - conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - vor rămâne nesancționate.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest context, reține faptul că din coroborarea prevederilor

art. 15 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

cu cele ale

art. 16,

art. 17

și cele ale

art. 31

din același act normativ se constată faptul că

art. 34 alin. (1)

din ordonanța de urgență precitată reglementează posibilitatea instanței care judecă plângerea contravențională de a reaprecia sancțiunea aplicată, cuantumul acesteia, despăgubirile acordate prin procesul-verbal și cuantumul acestora, precum și legalitatea măsurii confiscării. Așadar, instanța de judecată dispune de o marjă largă de apreciere asupra actului atacat, fără însă, ca principiu de bază al materiei contravenționale, a se putea substitui atribuțiilor agentului constatator prin schimbarea încadrării juridice a faptei constatate de acesta.

8.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, având în vedere că instanța de judecată critică, de fapt, lipsa reglementării unor aspecte care vizează modul de interpretare și de aplicare a prevederilor criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , împrejurare care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , excedează competenței Curții Constituționale.

9.

Cu toate acestea, în subsidiar, consideră că imposibilitatea instanței de judecată de a schimba încadrarea juridică a faptei contravenționale poate prezenta aspecte de neconstituționalitate din perspectiva dispozițiilor

art. 124 din Constituție

privind înfăptuirea justiției, întrucât împiedică judecătorul să ducă la îndeplinire actul de justiție, în virtutea rolului său activ.

10.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției,

precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcuto și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării. Dispozițiile

art. 236^1

și ale

art. 405 din Codul de procedură civilă

nu sunt aplicabile.“

13.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 22 alin. (1),

potrivit cărora dreptul la viață, precum și la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.

14.

Raportat la situația de fapt din prezenta cauză, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost invocată, din oficiu, de către instanța de judecată, cu prilejul examinării unei acțiuni civile formulate de petentul Giuchin Marcel, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliție Județean Timiș și intervenienții Carpatica Asig. - S.A., Uniqua Asigurări - S.A. și Dănilă Vasile, având ca obiect o plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Astfel, petentul Giuchin Marcel a solicitat instanței de judecată anularea procesului-verbal de contravenție întrucât, în opinia sa, acesta nu ar reflecta starea de fapt reală, iar sancțiunile aplicate sunt netemeinice și nelegale. Acesta a solicitat, totodată, ca instanța de judecată să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei, din neacordare de prioritate și conducere sub influența alcoolului, în neasigurare la schimbarea direcției de mers. În acest context, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională, Judecătoria Timișoara - Secția I civilă, a invocat, din oficiu, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , apreciind că acestea sunt neconstituționale în măsura în care nu permit schimbarea încadrării faptei contravenționale de către instanță, împrejurare ce este contrară, în opinia sa, dispozițiilor

art. 22 alin. (1) din Constituție.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, având în vedere modul general în care aceasta este formulată, nu se poate deduce care sunt, în concret, motivele pentru care instanța de judecată consideră că prevederile criticate ar fi neconstituționale, raportat la dispozițiile

art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală , aceasta limitându-se doar la a menționa, cu titlu generic, faptul că „încălcarea normelor de circulație se soldează adesea cu pierderea vieților și cu rănirea participanților la trafic“, iar „posibile fapte periculoase, acuzații în materie penală, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, vor rămâne nesancționate“. O atare abordare nu satisface condiția motivării excepției, astfel cum rezultă din cerința

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992

și, prin urmare, Curtea nu poate exercita controlul de constituționalitate, deoarece nu se poate substitui autoarei excepției în ceea ce privește motivarea acesteia, excepția de neconstituționalitate fiind, astfel, inadmisibilă.

16.

De asemenea, circumstanțiat situației de fapt din speță, Curtea consideră că invocarea dispozițiilor

art. 22 alin. (1) din Legea fundamentală

nu are relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată din oficiu de către Judecătoria Timișoara - Secția I civilă în Dosarul nr. 22.403/325/2016 al acestei instanțe.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 aprilie 2018.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.