Decizia nr. 200/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 din Codul penal, excepție ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.145/1998 al Judecătoriei Orastie.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public considera excepția ca fiind neîntemeiată și solicita respingerea acesteia, arătând ca la art. 10 alin. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la libertatea de exprimare, se prevede că exercitarea acestor libertăți ce comporta îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrangeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratica, între altele, pentru protecția reputației sau a drepturilor altuia.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 septembrie 1999 Judecătoria Orastie, județul Hunedoara, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 din Codul penal, ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.145/1998 aflat pe rolul acelei instanțe.

Autorul excepției afirma ca dispozițiile art. 205 din Codul penal privitoare la infracțiunea de insulta sunt contrare prevederilor art. 20 alin. (1) din Constituție, deoarece considera ca acestea au fost adoptate cu încălcarea prevederilor art. 19 din Declarația Universala a Drepturilor Omului. Susține, de asemenea, ca prevederile art. 205 din Codul penal sunt contrare și dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Constituție, privitoare la libertatea de exprimare.

Exprimandu-și opinia asupra excepției ridicate instanța apreciază ca aceasta este neîntemeiată, deoarece insulta este o faptă periculoasa, iar relațiile sociale nu se pot desfășura normal fără apărarea demnității omului.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca dispozițiile art. 30 alin. (1) din Constituție trebuie să fie interpretate în corelare cu prevederile art. 30 alin. (6), conform cărora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine". De asemenea, aceste dispoziții trebuie interpretate în corelare cu dispozițiile art. 26 din Constituție privind respectarea și ocrotirea vieții intime, familiale și private. Dispozițiile art. 205 din Codul penal nu încalcă nici Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu care Constituția României este în concordanta, având în vedere dispozițiile art. 12 din declarație care prevăd ca "Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viața sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei și reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri". Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale nu se poate realiza cu nerespectarea și nesocotirea drepturilor celorlalți, incalcand principiul egalității între cetățeni, principiu înscris în art. 4 alin. (2) din Constituția României.

În punctul sau de vedere Guvernul considera ca "dispozițiile art. 205 din Codul penal interzic, justificat, acele exprimari care aduc atingere onoarei, reputației și vieții particulare a persoanei." În același punct de vedere se mai arata ca "autorul excepției s-a aflat în eroare atunci când a susținut ca prin proiectul de lege pentru modificarea și completarea Codului penal s-a propus dezincriminarea infracțiunii de insulta. Întrucât aceasta fapta prezintă pericolul social caracteristic unei infracțiuni, se va menține pe mai departe incriminarea ei, însă urmează a fi sancționată numai cu amendă, și nu cu pedeapsa închisorii, ca pedeapsa alternativa". Rezultă asadar ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 205 din Codul penal nu contravin în nici un fel prevederilor art. 30 din Constituție.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

În conformitate cu prevederile

art. 144 lit. c) din Constituție și ale Legii nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Obiectul excepției îl constituie art. 205 din Codul penal, cu denumirea marginala "Insulta", care are următorul cuprins: "Atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura se pedepsește cu închisoare de la o luna la 2 ani sau cu amendă.

Aceeași pedeapsa se aplică și în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boala sau infirmitate, care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Împăcarea părților inlatura răspunderea penală."

Aceste dispoziții legale sunt considerate neconstituționale de autorul excepției, care susține ca ele contravin prevederilor art. 30 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora: "Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile."

Autorul excepției considera totodată ca aceleași dispoziții legale contravin și prevederilor art. 19 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, potrivit cărora "Orice individ are dreptul la libertatea de opinie și de exprimare, ceea ce implica dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale și acela de a cauta, de a primi și de a răspândi, fără consideratii de frontieră, informații și idei prin orice mijloace de exprimare". În opinia autorului excepției insulta ar trebui scoasa din sfera ilicitului penal, referindu-se la o inițiativă legislativă în acest sens.

Examinând excepția de neconstituționalitate a art. 205 din Codul penal Curtea Constituțională constata ca aceasta nu este intemeiata. Insulta este o infracțiune contra demnității, iar în art. 1 alin. (3) din Constituție demnitatea omului este inclusă printre valorile supreme garantate de legea fundamentală. Potrivit prevederilor constituționale "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme și sunt garantate." Aceasta garantare a demnității omului, în sens restrâns, se reliefeaza prin incriminarea și sancționarea penală a faptelor contra demnității, între care și insulta.

Instituirea infracțiunii de insulta este expresia voinței legiuitorului care, în concordanta cu prevederile Constituției, a evaluat gravitatea faptei și a prevăzut pedeapsa considerată necesară pentru prevenirea și combaterea acesteia, ultima evaluare având loc prin

Legea nr. 140/1996

pentru modificarea și completarea Codului penal, când legiuitorul nu numai ca a menținut incriminarea faptei de insulta, dar a procedat și la ridicarea maximului pedepsei. Legiuitorul este deci singurul în măsura sa decidă incriminarea sau dezincriminarea insultei și, în caz de incriminare, nu se poate susține ca textul incriminator este contrar Constituției.

Dispozițiile art. 205 din Codul penal nu sunt contrare nici celor ale art. 30 alin. (1) din Constituție, întrucât, potrivit alin. (6) din același articol, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine. Textul criticat nu este contrar nici dispozițiilor art. 19 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, deoarece, potrivit art. 12 din declarație, nimeni nu poate face obiectul unor atingeri aduse onoarei sau reputației sale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. 4 din Codul penal, excepție ridicată de Pompiliu Bota în Dosarul nr. 1.145/1998 al Judecătoriei Orastie.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 1999.