Decizia nr. 158/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Dumitru Debecan în Dosarul nr. 7.032/1998 al Judecătoriei Medgidia.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind inadmisibila, întrucât autorul excepției nu a indicat textele constituționale considerate a fi incalcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 1999 Judecătoria Medgidia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Dumitru Debecan, prin apărător, în Dosarul nr. 7.032/1998. Obiectul procesului penal, în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, îl constituie tragerea la răspundere penală a lui Dumitru Debecan pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută la art. 208 alin. 1 și la art. 209 lit. g) și i), cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, fapta comisă în paguba părții vătămate "Consumcoop" Cobadin, care nu a depus plângere împotriva autorului.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 2 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât, pe baza principiului oficialitatii procesului penal, înscris în acest text, "autorizarea statului de a dispune peste voința proprietarului, sanctionand astfel pe cel împotriva căruia nu se plange, este contrară Constituției".

Exprimandu-și opinia, instanța considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 2 din Codul de procedură penală nu contravin Constituției. Potrivit prevederilor art. 130 din Constituție, în activitatea judiciară Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor, atribuție care impune îndeplinirea din oficiu a actelor necesare desfășurării procesului penal, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților apreciază în punctul sau de vedere ca excepția vizează doar dispozițiile alin. 2 al art. 2 din Codul de procedură penală, care consacra principiul oficialitatii. În continuare se considera ca, întrucât autorul excepției nu a invocat nici o norma constituțională incalcata de textul de lege criticat, iar Curtea Constituțională "nu i se va putea substitui în determinarea motivelor de neconstituționalitate", excepția este inadmisibila.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată, deoarece ambele principii înscrise în art. 2 din Codul de procedură penală, respectiv principiul legalității și cel al oficialitatii procesului penal, sunt conforme cu normele și principiile constituționale, "iar respectarea acestora constituie garanția protecției unor drepturi constituționale". Se mai arata ca principiul oficialitatii asigura și îndeplinirea rolului Ministerului Public în activitatea judiciară, rol prevăzut în art. 130 alin. (1) din Constituție, potrivit căruia "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor".

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, în realitate, numai dispozițiile alin. 2 al art. 2 din Codul de procedură penală, deoarece autorul excepției critica principiul oficialitatii procesului penal, înscris în acest text. Alin. 1 al art. 2 din același cod consacra principiul legalității, care nu este supus criticii de neconstituționalitate.

Dispozițiile art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală au următorul cuprins: "Actele necesare desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel."

Autorul excepției nu a indicat, cu ocazia ridicării excepției în fața instanței judecătorești, nici un text sau principiu constituțional care ar fi infrant prin dispoziția legală criticata și nu motiveaza pentru ce anume aceasta este neconstitutionala, arătând doar ca principiul oficialitatii procesului penal încalcă voința proprietarului lezat prin săvârșirea unei infracțiuni contra patrimoniului și indreptateste statul sa sanctioneze și persoana împotriva căreia nu exista plângerea penală a persoanei vătămate. Rezultă însă din aceasta "motivare" ca autorul excepției considera ca ar fi fost încălcat dreptul proprietarului bunului sustras de a cere sau nu tragerea la răspundere penală a autorului sustragerii.

În notele scrise, depuse la dosarul Curții Constituționale, autorul excepției apreciază ca principiul oficialitatii contravine dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 23 referitoare la libertatea individuală, în art. 26 referitoare la viața intima, familială și privată și în art. 41 referitoare la protecția proprietății private. Aceasta sustinere nu respecta însă dispozițiile

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora "Sesizările trebuie făcute în forma scrisă și motivate". Conform dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, "Curtea Constituțională hotărăște asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea legilor și a ordonanțelor". Rezultă, chiar din norma constituțională, ca motivarea excepției cu indicarea prevederilor constituționale incalcate prin textul de lege criticat, precum și a substanței contrarietatii trebuie facuta anterior sesizării Curții, și anume în momentul ridicării excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată. Curtea Constituțională este competența să se pronunțe numai în limitele sesizării. Or, din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă ca, în opinia autorului acesteia, prin textul de lege criticat au fost incalcate prevederile art. 41 din Constituție referitoare la protecția proprietății private.

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată în raport cu aceste prevederi constituționale, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată și sub acest aspect. Potrivit definitiei date în art. 17 alin. 1 din Codul penal, "Infracțiunea este fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală". Existenta pericolului social impune măsuri adecvate de apărare a societății, a intereselor generale, a ordinii de drept, sens în care autoritățile statului, abilitate de lege, trebuie să acționeze, indiferent dacă persoana fizica sau juridică lezata prin fapta concretă o solicita sau nu.

Conform art. 51 din Constituție, "Respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie". Tot legea fundamentală prevede la art. 125 alin. (3): "Competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege." Principiul legalității procesului penal, înscris în art. 2 alin. 1 din Codul de procedură penală, este conform acestor dispoziții constituționale, iar principiul oficialitatii, înscris în alin. 2 al aceluiași articol, este o cerința și o continuare fireasca a celui dintâi.

Legiuitorul român a optat pentru regula generală de urmărire, judecare și sancționare din oficiu a infracțiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituțional al legiuitorului de a stabili și anumite excepții de la aceasta regula generală. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului și conținutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relațiilor speciale dintre făptuitor și persoana lezata, punerea în mișcare a acțiunii penale să fie condiționată de existenta plângerii prealabile a persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiționari ar împiedica însă, în mod evident, protecția eficienta a societății, a intereselor generale față de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală.

Curtea constata, de asemenea, că nu poate fi primită nici susținerea referitoare la încălcarea prin textul de lege criticat a principiului disponibilității, principiu de baza al procesului civil, deoarece acesta nu este un principiu constituțional, ci privește doar judecarea acțiunilor civile. Legea penală și cea procesual penală consacra principiul oficialitatii, apreciind ca valori sociale importante pot fi mai eficient ocrotite prin intervenția directa a statului și prin îndeplinirea din oficiu a actelor necesare desfășurării procesului penal. De asemenea, nu se poate susține ca protecția constituțională a proprietății private este lezata prin îndeplinirea din oficiu a actelor necesare derulării procesului penal. Dimpotriva, urmărirea penală din oficiu a infracțiunilor contra patrimoniului asigura o protecție mai energica a proprietății, fiind deci chiar în interesul proprietarului.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, ridicată de Dumitru Debecan în Dosarul nr. 7.032/1998 al Judecătoriei Medgidia.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 1999.