Decizia nr. 164/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, ridicată de Levent Mujdaba, Romulus Florian Buncea și Viorel Scandu în Dosarul nr. 422/1999 al Tribunalului Constanta - Secția penală.

La apelul nominal se constata lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției, arătând ca textul de lege criticat a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate al Curții, iar prin deciziile nr. 148 din 27 octombrie 1998 și nr. 78 din 20 mai 1999 s-a constatat concordanta sa cu prevederile legii fundamentale, respingandu-se excepția. Solicita respingerea excepției, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa modifice jurisprudenta Curții, dispozițiile art. 146 din Codul penal nefiind contrare Constituției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 15 aprilie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 422/1999, Tribunalul Constanta - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, raportate la art. 209 alin. 3 din același cod, excepție ridicată de Levent Mujdaba, Florian Romulus Buncea și Viorel Scandu.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 146 din Codul penal încalcă prevederile art. 123 alin. (2) din Constituție, privitoare la înfăptuirea justiției, întrucât stabilirea unui criteriu valoric fix pentru aprecierea gravitatii consecințelor, în cazul infracțiunilor contra patrimoniului, limitează libertatea de apreciere a judecătorului. Totodată, se arata ca textul criticat introduce în locul stabilitatii legii un element variabil și relativ, datorită devalorizarii monedei naționale. Autorii excepției considera ca dispozițiile art. 146 din Codul penal creează un arbitrariu inadmisibil și îl obliga pe judecător să se supună fără drept de apreciere.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate ridicate, instanța o considera intemeiata, sustinand ca judecătorul nu are posibilitatea de apreciere a "consecințelor deosebit de grave" raportat și la alte criterii și, fiind dovedit ca prejudiciul produs depășește 50.000.000 lei, este obligat să constate automat existenta acestor consecințe deosebit de grave și să aplice pedeapsa prevăzută de lege, care este închisoarea de la 10 la 20 de ani. Instanța apreciază că nu este obiectiv criteriul valoric, deoarece prejudiciul de peste 50.000.000 lei nu poate să însemne întotdeauna o consecința deosebit de grava în raport cu cifra de afaceri a persoanei juridice pagubite. Pe de altă parte, prin devalorizarea leului, suma de 50.000.000 lei, stabilită în 1996 și introdusă în lege, are drept corespondent actual o sumă de 5 ori mai mica și, din aceasta cauza, pedepsele pentru faptele care produc consecințe deosebit de grave au devenit necorespunzătoare.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca "prin reglementarea unor criterii în art. 146 din Codul penal, cu ajutorul cărora instanțele judecătorești pot stabili gravitatea unei infracțiuni contra patrimoniului, nu se aduce atingere principiului consacrat în art. 123 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia <<Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii>>, întrucât referirea la lege din cuprinsul dispoziției constituționale privește inclusiv legea penală, în ansamblul dispozițiilor sale, printre care se numara și art. 146 din Codul penal." Totodată Guvernul considera ca actualul criteriu de evaluare a consecințelor deosebit de grave cauzate prin infracțiunile contra patrimoniului ar trebui să fie reapreciat, față de noile realitati economice.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție, al

art. 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 146 din Codul penal, care au următorul cuprins: "Prin <<consecințe deosebit de grave>> se înțelege o paguba materială mai mare de 50.000.000 lei sau o perturbare deosebit de grava a activității, cauzată unei autorități publice sau oricăreia dintre unitățile la care se referă art. 145 ori altei persoane juridice sau fizice."

Autorii excepției considera ca limita de 50.000.000 lei, care determina unul dintre intelesurile expresiei "consecințe deosebit de grave", nu mai justifica un regim sanctionator sever, în condițiile economice actuale și ale ratei inflației, incalcand totodată și prevederile constituționale cuprinse în art. 123 alin. (2), "întrucât ingradesc libertatea de apreciere a judecătorului și constituie un arbitrariu inadmisibil".

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată, întrucât dispozițiile art. 146 din Codul penal nu contravin prevederilor art. 123 alin. (2) din Constituție, potrivit cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii". În mod evident, independenta judecătorilor nu este în afară legii, căreia, conform dispoziției constituționale, trebuie să i se supună și pe care trebuie să o aplice. Numai în aceste limite judecătorul are libertatea de apreciere, iar nu în afară legii. Or, referirea la "lege" privește inclusiv legea penală, în ansamblul dispozițiilor sale, printre care se afla și art. 146 din Codul penal.

În art. 146 din Codul penal legiuitorul a prevăzut doua criterii pentru stabilirea gravitatii consecințelor produse prin infracțiunile contra patrimoniului. Un prim criteriu îl constituie valoarea pagubei materiale produse, iar cel de al doilea este reprezentat de gravitatea perturbarii activității cauzate unei autorități publice, uneia dintre unitățile la care se referă art. 145 sau altei persoane juridice ori fizice. Prin reglementarea acestor criterii legiuitorul nu a adus nici o atingere principiului constituțional al independentei judecătorilor, consacrat în art. 123 alin. (2) din legea fundamentală.

Textul de lege criticat (art. 146 din Codul penal) a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate al Curții, raportat însă la prevederile art. 16 din legea fundamentală. Prin deciziile nr. 148 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999, și nr. 78 din 20 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 6 iulie 1999, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate având ca obiect acest text de lege, constatând ca, deși limita de 50.000.000 lei nu mai reprezintă o valoare constanta în raport cu care se impune un regim sanctionator mai sever, totuși modificarea conținutului unei norme juridice, prin schimbarea condițiilor impuse de aceasta, este de competența exclusiva a Parlamentului, unica autoritate legiuitoare a tarii, conform art. 58 alin. (1) din Constituție. Conform art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională verifica, în cadrul controlului de constituționalitate a legilor, doar conformitatea acestora cu dispozițiile constituționale.

Întrucât în cauza nu au intervenit elemente noi care să determine o schimbare a acestei jurisprudente, pentru considerentele expuse, care își păstrează valabilitatea și în prezenta cauza, Curtea urmează sa pronunțe aceeași soluție.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 146 din Codul penal, excepție ridicată de Levent Mujdaba, Florian Romulus Buncea și Viorel Scandu în Dosarul nr. 422/1999 al Tribunalului Constanta - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 21 octombrie 1999.