Decizia nr. 183/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , excepție ridicată de Sofia Popescu în Dosarul nr. 4.932/1996 al Judecătoriei Gaesti.

La apelul nominal răspund Elisabeta Parcalabu, Mihail Parcalabu, Emanoil Parcalabu, Dumitru Parcalabu, Maria Zavoianu și Elena Teodorescu, lipsind Sofia Popescu autor al excepției de neconstituționalitate, precum și Maria Dima, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul în fond. Elisabeta Parcalabu și Dumitru Parcalabu solicita admiterea excepției, iar celelalte părți prezente solicita respingerea acesteia.

Reprezentantul Ministerului Public solicita, de asemenea, respingerea excepției de neconstituționalitate, arătând ca aceasta este nemotivată și, în plus, pe fond, neîntemeiată, deoarece timbrarea cu suma fixa a cererii de raport al donatiilor nu constituie o problemă de constituționalitate, ci una de opțiune a legiuitorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 16 iunie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 4.932/1996, Judecătoria Gaesti a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , excepție ridicată de Sofia Popescu într-o cauza având ca obiect ieșirea din indiviziune și partajarea unei suprafețe de teren. În motivarea excepției se susține "gresita timbrare a capatului de cerere prin care se solicita raportarea de către parata, la masa de partaj, a suprafeței de 1 ha teren", în sensul că acest capăt de cerere ar trebui timbrat la valoare. Deși autorul excepției nu a indicat în fața instanței de judecată textele din

Legea nr. 146/1997

vizate de excepție și nici dispozițiile constituționale cărora acestea le contravin, din notele scrise depuse la dosarul Curții Constituționale la termenul de judecată din 16 noiembrie 1999 rezultă ca este criticat

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 , prin raportare la art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 51, art. 53 alin. (2) și art. 123 alin. (1) și (2) din Constituție, precum și la art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și la Declarația Universala a Drepturilor Omului.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca excepția privește prevederile

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

referitoare la timbrarea cu suma fixa a cererii de raport al donatiilor. Se considera ca excepția este nefondata, deoarece "cererea de raport nu reprezintă o revendicare a bunurilor ce se solicita a fi raportate, ci întregirea masei de bunuri ce revin, prin lege, moștenitorilor unei persoane decedate. Astfel s-a stabilit, prin

Legea nr. 146/1997 , ca cererea de raport se va timbra, ca și cererea privind ieșirea din indiviziune, cu suma fixa de 50.000 lei".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca excepția este inadmisibila, deoarece autorul excepției nu precizează care este textul de lege considerat a fi neconstitutional și nici ce dispoziție constituțională a fost incalcata, fiind astfel nesocotite prevederile

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , republicată, potrivit cărora sesizările trebuie motivate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția ridicată este o excepție de procedura, iar nu de neconstituționalitate, pe care instanța judecătorească trebuia, potrivit dispozițiilor

art. 23 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, sa o respingă, ca fiind inadmisibila, fără a mai sesiza Curtea Constituțională.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părților prezente și ale procurorului, notele scrise ale autorului excepției, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , dispoziții conform cărora: "Acțiunile și cererile neevaluabile în bani se taxeaza astfel: [...]

c) cereri pentru stabilirea calității de moștenitor, a masei succesorale, cereri de raport, cereri de reducțiune a liberalităților și cereri de partaj 50.000 lei".

Autorul excepției, invocand neconstituționalitatea

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 , apreciază ca au fost incalcate art. 15 alin. (1), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (1), art. 51, art. 153 alin. (2) și art. 123 alin. (1) și (2) din Constituție, art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și Declarația Universala a Drepturilor Omului, fără însă a expune motivele pe care se întemeiază aceasta sustinere.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea retine ca, deși este adevărat ca, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituție, "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime", aceasta nu înseamnă totuși ca accesul la justiție trebuie să fie considerat gratuit. Art. 21 din legea fundamentală nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este aceea a timbrarii acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiției.

În cauza, având în vedere modicitatea sumei stabilite ca taxa de timbru pentru cererea de raport al donatiilor, nu se poate susține ca prin cuantumul fixat s-a determinat îngrădirea accesului liber la justiție.

Nu poate fi reținută nici susținerea potrivit căreia dispozițiile

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

încalcă art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție. Potrivit acestor prevederi constituționale: "(1) Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice. (2) Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale." Aceste dispoziții privesc obligațiile constituționale ale cetățenilor de a contribui la cheltuielile publice atât atunci când ele interesează statul, în întregul său, cat și atunci când se referă la cheltuielile administrației publice. Rezultă ca aceste contribuții pot consta din impozite și taxe, care se stabilesc, potrivit art. 138 din Constituție, numai prin lege sau, în limitele și în condițiile legii, atunci când sunt taxe și impozite locale. Totodată Constituția stabilește ca sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale. Asa fiind, Curtea constata sa dispozițiile

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

nu intră în conflict cu art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție.

De asemenea, Curtea constata ca urmează a fi inlaturate și susținerile potrivit cărora textul de lege criticat ar contraveni art. 16 alin. (1) și art. 20 alin. (1) din Constituție, precum și art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Declarației Universale a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituție, "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". În sensul art. 4 alin. (2) din legea fundamentală, constituie criterii nediscriminatorii: rasa, naționalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenența politică, averea sau originea socială. În temeiul art. 20 alin. (1) din Constituție: "Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte". Rezultă ca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție se corelează și se interpretează în raport cu prevederile cuprinse în instrumentele juridice internaționale în domeniul drepturilor omului. În acest fel sunt aplicabile dispozițiile art. 26 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, potrivit cărora: "Toate persoanele sunt egale în fața legii și au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie să interzică orice discriminare și sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala și eficace contra oricărei discriminări, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine naționala sau socială, avere, naștere sau intemeiata pe orice alta împrejurare".

În raport cu dispozițiile legale menționate, se poate observa ca

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997 , care stabilește cuantumul taxei de timbru pentru cererile de raport al donatiilor, nu încalcă principiul constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, deoarece textul, instituind o taxa fixa de timbru pentru anumite categorii de cereri, nu face nici o diferentiere între contribuabili.

În legătură cu invocarea încălcării normelor constituționale prevăzute în art. 15 alin. (1), privind universalitatea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale, art. 51, referitor la respectarea Constituției și a legilor și art. 123 alin. (1) și (2), privind înfăptuirea justiției, Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru soluționarea excepției de fața, neavând incidența cu obiectul cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) și

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. c) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 30/1999 , excepție ridicată de Sofia Popescu în Dosarul nr. 4.932/1996 al Judecătoriei Gaesti.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 1999.