Decizia nr. 849/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Legea nr. 209/2015

privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Societatea Filip D Impex - S.R.L. din municipiul Arad în Dosarul nr. 8.223/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.040D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus la dosar note scrise, prin care solicită admiterea acesteia. De asemenea, învederează faptul că partea Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus, la rândul său, concluzii scrise, prin care solicită respingerea, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Legea nr. 209/2015 .

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate și arată că reglementarea criticată nu contravine dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea din 16 mai 2017, pronunțată în Dosarul nr. 8.223/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, Curtea Constituțională a fost

sesizată cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 6 din Legea nr. 209/2015

privind anularea unor obligații fiscale. Excepția a fost invocată de Societatea Filip D Impex - S.R.L. din municipiul Arad, cu ocazia soluționării unei acțiuni civile având ca obiect anularea unui act administrativ, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că organizarea executării legii reprezintă o competență ce aparține Guvernului, or, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu este un membru al Guvernului, neputând emite acte normative în vederea organizării executării legii, în lipsa unei delegări din partea Guvernului însuși. Autoarea susține că problema legitimității este exacerbată și prin raportare la caracterul organic al

Legii nr. 209/2015 , fiind neconstituțional ca reglementarea unor aspecte ce aparțin domeniului legii organice să fie realizată în disprețul separației puterilor în stat, în lipsa garanțiilor de previzibilitate juridică, fiind delegată unui organ administrativ subordonat unui minister, parte componentă a executivului.

6.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Învederează, astfel, că în sfera de aplicare a dispozițiilor

art. 108 din Constituție

nu intră și actele administrative emise în vederea executării în concret a legii, precum este ordinul la care face referire

art. 6 din Legea nr. 209/2015 , ci doar actele administrative emise pentru organizarea executării legii. Consideră că prin reglementarea criticată nu se deleagă competența de legiferare către autoritatea publică pârâtă într-un domeniu aparținând legii organice, iar în ceea ce privește punerea în aplicare a unei legi organice, nicio normă constituțională nu interzice ca aceasta să fie realizată prin intermediul unui act administrativ al Guvernului sau al unei autorități subordonate acestuia.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că din analiza dispozițiilor

art. 108 din Constituție

reiese faptul că acesta reglementează actele pe care le poate adopta Guvernul, precum și condițiile în care aceste acte pot fi adoptate. Învederează că, în conformitate

art. 77 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, „ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la

art. 42 alin. (4) .“

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, înscrisurile depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 6 din Legea nr. 209/2015

privind anularea unor obligații fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 20 iulie 2015, potrivit căruia „Procedura de aplicare a prezentei legi se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care se emite în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia.“

12.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

și

alin. (5)

care consacră principiul separației puterilor în stat, supremația

Constituției

și a legilor,

art. 73

referitor la legiferare,

art. 76

privind adoptarea legilor și a hotărârilor,

art. 102

privind Guvernul, precum și

art. 108

referitor la actele Guvernului.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin prevederile de lege criticate, legiuitorul reglementează procedura de aplicare a

Legii nr. 209/2015

privind anularea unor obligații fiscale, procedură care se aprobă prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, organ de specialitate al administrației publice centrale, aflată în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Curtea constată că, în realizarea funcțiilor sale, potrivit

Hotărârii Guvernului nr. 520/2013

privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din data de 30 iulie 2013, cu modificările și completările ulterioare, Agenția elaborează, printre altele, proiecte de acte administrative cu caracter normativ care conțin prevederi referitoare la administrarea veniturilor bugetare, proceduri de administrare a impozitelor, taxelor, contribuțiilor sociale și a celorlalte venituri bugetare pentru care este competentă, în condițiile legii. De asemenea, potrivit

art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 , în exercitarea atribuțiilor sale, președintele Agenției emite ordine, în condițiile legii. Așa fiind, în temeiul prevederilor

art. 11 alin. (3) , precitate, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală a emis

Ordinul nr. 2.202/2015

pentru aprobarea procedurilor de anulare a obligațiilor fiscale ce fac obiectul prevederilor

Legii nr. 209/2015

privind anularea unor obligații fiscale și al

Legii nr. 225/2015

privind anularea contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru anumite categorii de persoane fizice, ordin publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 21 august 2015.

14.

Curtea reține că, potrivit

art. 77 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, „Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului.“ În acest sens, Curtea constată că

Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.202/2015

a fost emis, ca act

administrativ normativ, în vederea executării, în concret, a prevederilor

Legii nr. 209/2015 , fără ca prin aceasta să se imprime vreun viciu de neconstituționalitate prevederilor criticate. Contrar celor susținute de autoarea excepției, Curtea consideră că prin modalitatea de reglementare criticată nu se deleagă competența de legiferare către Agenția Națională de Administrare Fiscală într-un domeniu aparținând legii organice, deoarece, în ceea ce privește punerea în aplicare/executare a unei legi organice, nicio normă constituțională nu interzice ca aceasta să fie realizată prin intermediul unui act administrativ al Guvernului sau al vreunei autorități subordonate acestuia.

15.

Referitor la pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea apreciază că, în ceea ce privește reglementarea criticată, sunt întrunite condițiile de claritate, precizie, previzibilitate juridică și accesibilitate, fiind respectate condițiile de calitate a legii, având în vedere faptul că normele criticate sunt aduse la cunoștință publică, fiind publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, se aplică pentru viitor și precizează cu suficientă claritate care sunt destinatarii săi, întinderea și modalitățile de exercitare a drepturilor prevăzute de textul criticat. Curtea constată, totodată, că prevederile criticate au fost redactate în concordanță cu normele de tehnică legislativă și nu aduc atingere principiului certitudinii fiscale și nici celui privind justa așezare a sarcinilor fiscale.

16.

Curtea reține că, potrivit principiului „actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat“, legea se interpretează în sensul de a crea efectele avute în vedere de către legiuitor la elaborarea ei. Interpretarea unui act normativ trebuie realizată însă în mod sistematic, prin coroborarea normelor, și nu prin interpretarea izolată, singulară, a fiecărei norme în parte. Este vorba, de fapt, despre obiectul și scopul legii, al actului normativ în ansamblul său, astfel încât interpretarea fiecărei norme juridice trebuie realizată în contextul sistemului din care face parte.

17.

Prin

Decizia nr. 652 din 17 octombrie 2017,

publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 7 februarie 2018, Curtea a subliniat că este misiunea legiuitorului să stabilească cadrul general în materie fiscală, dar că acesta poate delega autorităților competente sarcina de a elabora instrucțiunile de aplicare a normelor fiscale. De altfel, potrivit

art. 77

și

78 din Legea nr. 24/2000 , ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului, în formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la

art. 42 alin. (4)

din lege. Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.

18.

Din această perspectivă, Curtea constată că, în vederea punerii în aplicare a prevederilor

art. 6 din Legea nr. 209/2015 , a fost emis

Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.202/2015 , ca act administrativ normativ prin care, la

art. 1 alin. (1) lit. a)

și

b) , se aduc tocmai clarificările necesare pentru a face distincția între cele două tipuri de acte administrative fiscale emise pentru stabilirea suplimentară de impozit pe venit și contribuții obligatorii, fiind stabilită, în concret, și procedura privind întocmirea și transmiterea de către structura de inspecție fiscală a listei cu obligațiile fiscale ce pot face obiectul anulării prevăzute de

Legea nr. 209/2015

privind anularea unor obligații fiscale, cuprinse în decizii de impunere emise și comunicate contribuabilului anterior intrării în vigoare a legii, procedură cuprinsă în anexa nr. 1 la ordin.

19.

Concluzionând, Curtea subliniază că mecanismul de aplicare a legii în materie fiscală este următorul: cadrul general dispune, normele de aplicare circumstanțiază la fiecare situație în parte, iar ordinele ministrului de finanțe sau ale conducătorilor celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate au rolul de a clarifica, cu respectarea

Codului fiscal

și a normelor de aplicare.

20.

Prin urmare, Curtea constată că reglementarea criticată nu contravine dispozițiilor constituționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate, iar criticile formulate sunt neîntemeiate.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Filip D Impex - S.R.L. din municipiul Arad în Dosarul nr. 8.223/2/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 6 din Legea nr. 209/2015

privind anularea unor obligații fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2018.