Decizia nr. 226/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale

art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Mircea Rai în Dosarul nr. 1.246/1999 al Curții Supreme de Justiție - Secția civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30 noiembrie 1999, în prezenta autorului excepției de neconstituționalitate și a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la aceeași dată, când Curtea, având în vedere cererea autorului excepției de amânare a pronunțării în vederea depunerii notelor scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 7 decembrie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 25 iunie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 1.246/1999, Curtea Suprema de Justiție - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale

art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Mircea Rai. Obiectul litigiului în fața instanțelor de judecată îl constituie cererea formulată de reclamantul Ilie Mircea Rai, prin care solicită ca parata Societatea Comercială "Dunapref" - S.A. din Giurgiu să fie obligată, în temeiul

Legii nr. 8/1996

privind dreptul de autor și drepturile conexe, sa perfecteze cu reclamantul, în calitatea sa de autor principal, un contract de cesiune exclusiva, în vederea negocierii remunerației cuvenite.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca stabilirea taxelor de timbru pentru drepturile de autor "descurajeaza activitatea creativa", fiind "o modalitate de a-i obstructiona pe aceștia la dobândirea drepturilor lor patrimoniale și nepatrimoniale" și are scopul de "a submina economia naționala". Prin notele scrise depuse la dosar, Ilie Mircea Rai susține ca prevederile art. 5 și ale

art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997

încalcă dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiție, ale art. 30 referitoare la libertatea de exprimare, ale art. 38 care reglementează munca și protecția socială a muncii, ale art. 43 privind nivelul de trai, ale art. 50 privind fidelitatea față de țara, ale art. 51 privind respectarea Constituției și legilor și ale art. 134 alin. (2) lit. b) și c) referitoare la obligațiile statului privind protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară, precum și stimularea cercetării științifice naționale.

Exprimandu-și opinia, Curtea Suprema de Justiție apreciază ca excepția ridicată este neîntemeiată.

În conformitate cu prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a Curții Constituționale a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca excepția este neîntemeiată, deoarece argumentele referitoare la neconstituționalitatea prevederilor art. 5 și ale

art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privesc "aspecte legate de aplicarea legii, și anume: corelatia dintre existenta unui contract de muncă și realizarea unei lucrări de proiectare, efectele acestei corelatii în ce privește existenta unui drept de autor, precum și reflectarea acestei situații juridice în plan procesual, cu privire la stabilirea taxelor judiciare de timbru". Pe cale de consecința se apreciază ca în speta competența soluționării problemelor juridice menționate revine instanței de judecată.

În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate sunt în concordanta cu prevederile art. 21, 30, 38, 43, 50, 51 și ale art. 134 alin. (2) lit. b) și c) din Constituție. Se mai arata ca accesul liber la justiție, prevăzut de art. 21 din Constituție, nu presupune gratuitatea actului de justiție, acest text fiind corelat cu prevederile art. 53 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și taxe, la cheltuielile publice", taxa de timbru fiind o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiției. În susținerea acestui punct de vedere se invoca și jurisprudenta Curții Constituționale.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de autorul excepției, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Potrivit art. 144 lit. c) din Constituție și

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția ridicată.

Excepția de neconstituționalitate privește dispozițiile art. 5 și ale

art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, care au următorul conținut:

- Art. 5: "Cererile formulate în domeniul drepturilor de autor și de inventator se taxeaza după cum urmează:

a) cereri pentru recunoașterea dreptului de autor și a celor conexe, pentru constatarea încălcării acestora și repararea prejudiciilor, inclusiv plata drepturilor de autor și a sumelor cuvenite pentru opere de arta, precum și pentru luarea de măsuri în scopul prevenirii producerii unor pagube iminente sau pentru asigurarea repararii acestora;"

- Art. 15: "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la:

a) încheierea, executarea și încetarea contractului individual de muncă, orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă, stabilirea impozitului pe salarii, drepturile decurgând din executarea contractelor colective de muncă și cele privind soluționarea conflictelor colective de muncă, precum și executarea hotărârilor pronunțate în aceste litigii;"

Autorul excepției de neconstituționalitate considera ca aceste prevederi legale contravin art. 21 alin. (1) din Constituție privind accesul liber la justiție.

Examinând aceasta sustinere, Curtea constata ca textul constituțional invocat, potrivit căruia "Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime", nu prevede gratuitatea justiției. Prin urmare, regula este cea a timbrarii acțiunilor în justiție, excepțiile existând numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiției. Potrivit legii, contribuția justițiabilului, prin avansarea unei părți din aceste cheltuieli, poate fi recuperată de la partea care cade în pretenții.

Cu privire la susținerile conform cărora taxele de timbru percepute în temeiul textelor legale criticate "descurajeaza activitatea creativa" și "submineaza economia naționala", incalcand astfel art. 134 alin. (2) lit. b) și c) din Constituție, se constată că statul, în temeiul acestor dispoziții constituționale, are obligația de a proteja interesele naționale în activitatea economică, financiară și valutară, precum și de a stimula cercetarea științifică naționala, astfel cum, de altfel, afirma și autorul excepției. Dar îndeplinirea acestor obligații nu implica scutirea de plată taxelor de timbru pentru valorificarea în justiție a dreptului de autor sau de inventator.

În sfârșit, în legătură cu celelalte sustineri invocate de autorul excepției privind încălcarea prevederilor constituționale ale art. 30 referitoare la libertatea de exprimare, ale art. 38 care reglementează munca și protecția socială a muncii, ale art. 43 privind nivelul de trai, ale art. 50 privind fidelitatea față de țara și ale art. 51 privind respectarea Constituției și a legilor, Curtea constata ca acestea nu pot fi primite, întrucât sunt nerelevante pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, neavând incidența cu obiectul cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 și ale

art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Ilie Mircea Rai în Dosarul nr. 1.246/1999 al Curții Supreme de Justiție Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 7 decembrie 1999.