Decizia nr. 817/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Elena Abăcioaei, Elena Achilăriței și alții, prin Sindicatul „Impact“ Botoșani, în Dosarul nr. 2.295/40/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 3.404D/2016 al Curții Constituționale.

2.

La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției, doamna Camelia Socianu, în calitate de consilier juridic al Sindicatului „Impact“ Botoșani, cu delegație depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentatului autorilor excepției, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens susține că sunt încălcate dispozițiile

art. 41 din Constituție , referitoare la dreptul tuturor salariaților la concediu de odihnă plătit, întrucât prin textul de lege criticat se impune obligația asistenților maternali de a petrece concediul de odihnă împreună cu copilul pe care îl au în îngrijire, acesta putând fi considerat obiect al muncii pe care o prestează.

4.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, considerând că prevederile de lege ce formează obiectul acesteia nu aduc atingere dispozițiilor constituționale invocate în motivarea criticii de neconstituționalitate. Precizează, totodată, că, prin

Decizia nr. 25 din 26 noiembrie 2018 , pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că reglementarea criticată ține seama de interesul superior al copilului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Încheierea din 13 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.295/40/2015, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, excepție ridicată de Elena Abăcioaei, Elena Achilăriței și alții, prin Sindicatul „Impact“ Botoșani, într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea unei cereri prin care reclamanții au solicitat instanței să oblige Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Botoșani și Consiliul Județean Botoșani la plata unei despăgubiri reprezentând o indemnizație/compensație bănească aferentă zilelor de concediu de odihnă în care au avut copii în plasament egală cu cuantumul indemnizației de concediu de odihnă; obligarea Consiliului Județean Botoșani, în calitate de ordonator principal de credite, la alocarea acestor sume de bani; plata acestor sume retroactiv și obligarea pârâților la actualizarea sumelor cu coeficienții ratei inflației la data efectuării plății efective și a dobânzii legale, începând cu data introducerii acțiunii și până la data plății efective, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că prin

art. 41 alin. (2) din Constituție

este consacrat dreptul salariatului la repaus săptămânal și la concediu de odihnă plătit. Or, obligarea categoriei profesionale a asistenților maternali la a desfășura activitate în timpul concediului de odihnă reprezintă o încălcare a dreptului fundamental la un concediu de odihnă plătit. Autorii excepției invocă prevederile

art. 149 din Codul muncii,

potrivit cărora „Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepția situațiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat“. Arată că efectuarea concediului „în natură“ se poate realiza doar prin lipsa obiectului muncii, or, în cazul acestei categorii profesionale, copiii dați în plasament reprezintă obiectul muncii. Consideră că această categorie profesională este discriminată față de ceilalți angajați, indiferent de angajator, deoarece toți salariații au dreptul la refacerea capacității de muncă în perioada concediului de odihnă, doar asistenții maternali profesioniști fiind obligați să asigure continuarea activității. Practic, acești salariați nu beneficiază de timp pentru refacerea capacității de muncă.

7.

Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă apreciază că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor din Legea fundamentală indicate de autorii excepției.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere, în esență, invocă cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile nr. 3.652 din 23 iunie 2011 și nr. 4.185 din 20 septembrie 2011, pronunțate de Secția de contencios administrativ și fiscal, referitor la legalitatea prevederilor

art. 10 lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003

privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist - care sunt reproduse fidel de textul criticat în cauza de față -, în sensul că exercitarea dreptului asistenților maternali la concediul legal de odihnă anual plătit nu este nici înlăturat, nici limitat.

10.

Avocatul Poporului consideră că nu pot fi reținute criticile de neconstituționalitate formulate, arătând că

art. 2 din Legea nr. 272/2004

consacră prioritatea principiului interesului superior al copilului, care se circumscrie dreptului acestuia la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viață de familie. Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal. Prin urmare, raporturile de muncă născute în temeiul contractului individual de muncă încheiat cu asistenții maternali au ca principal scop protejarea interesului copilului dat în plasament asistenților maternali profesioniști, astfel încât ocrotirea de care trebuie să beneficieze minorul încredințat în plasament trebuie să subziste chiar și în perioada concediului de odihnă al asistenților maternali.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 159 din 5 martie 2014, care au următorul conținut normativ: „Activitatea persoanei atestate ca asistent maternal, în condițiile legii, se desfășoară în baza unui contract cu caracter special, aferent protecției copilului, încheiat cu direcția sau cu un organism privat acreditat, care are următoarele elemente caracteristice: (...) d) în perioada efectuării concediului legal de odihnă asigură continuitatea activității desfășurate, cu excepția cazului în care separarea, în această perioadă, de copilul aflat în plasament în familia sa este autorizată de direcție“.

14.

În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 41 alin. (2)

referitoare la dreptul la concediu de odihnă plătit.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege supus controlului de constituționalitate nu neagă dreptul asistentului maternal la concediu de odihnă, ci instituie o modalitate particulară de exercitare a acestuia, adaptată naturii deosebite a contractului în baza căruia această categorie profesională își desfășoară activitatea. Caracterul special al contractului, subliniat chiar în prevederile de lege criticate, este dat de împrejurarea că acesta este „aferent protecției copilului“. Ca atare, acesta se execută în coordonate diferite de cele comune contractelor guvernate de Codul muncii, fiind astfel reglementat încât să răspundă într-o măsură cât mai înaltă interesului superior al copilului, deziderat stabilit potrivit

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 , cu modificările și completările ulterioare, și care, în conformitate cu

art. 2 alin. (2)

din aceeași lege, „se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală, la echilibru socioafectiv și la viață de familie“. O regulă esențială referitoare la acest aspect se desprinde din prevederile alin. (3) al aceluiași articol, care statuează că „principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum și oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal“.

16.

Relevanță pentru soluționarea prezentei excepții de neconstituționalitate prezintă și faptul că, suplimentar față de maniera diferită de efectuare a concediului de odihnă,

art. 122 alin. (3) din Legea nr. 272/2004

stabilește și alte caracteristici ce conferă o natură specială contractului în baza căruia se desfășoară activitatea persoanei atestate ca asistent maternal. Astfel, de exemplu, potrivit lit. b) și c) din articolul menționat, programul de lucru este impus de nevoile copiilor, iar planificarea timpului liber se face în funcție de programul familiei și al copiilor aflați în plasament.

17.

Curtea observă că, în sensul

Legii nr. 272/2004 , asistenții maternali care asigură creșterea și îngrijirea copilului constituie familia substitutivă a acestuia, potrivit

art. 4 lit. d) . Această terminologie accentuează relația de un tip cu totul special pe care legea o preconizează a se stabili între asistentul maternal și copil, care exclude posibilitatea considerării copilului ca obiect al muncii asistentului maternal, în înțelesul comun al termenului.

18.

Având în vedere cele arătate, Curtea apreciază că nu poate reține critica potrivit căreia obligarea categoriei profesionale a asistenților maternali la a desfășura activitate în timpul concediului de odihnă reprezintă o încălcare a dreptului la concediu de odihnă plătit. Textul de lege criticat prevede, de altfel, în teza a doua, și alternativa efectuării concediului de odihnă în absența copilului aflat în plasament, dacă separarea, pentru această perioadă, este autorizată de direcția generală de asistență socială și protecția copilului. Prin urmare, legiuitorul a oferit și posibilitatea refacerii capacității de muncă a asistenților maternali prin întreruperea temporară, pe durata concediului, a activității specifice care implică prezența copilului, dacă această variantă este încuviințată de autoritatea competentă, care va încredința îngrijirea copilului pe acest interval de timp unui alt asistent maternal.

19.

Autorii prezentei excepții au solicitat instanței de judecată în fața căreia au ridicat-o obligarea direcției generale de asistență socială și protecția copilului la plata, suplimentar față de indemnizația de concediu, a unei despăgubiri egale cu această indemnizație, în compensație pentru prejudiciul suferit prin neefectuarea în natură a concediului de odihnă. Aceasta este o problemă de interpretare și aplicare a legii civile și a legislației muncii la litigiul în cadrul căruia a fost ridicată excepția, care ține exclusiv de competența instanței a quo și pe care aceasta o va soluționa ținând seama de implicațiile concrete ale acestui tip special de contract, care presupune continuarea activității inclusiv în timpul concediului legal de odihnă, ceea ce echivalează cu prestarea muncii în această perioadă. De altfel, ulterior sesizării Curții Constituționale, prin

Decizia nr. 25 din 26 noiembrie 2018 , Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat un recurs în interesul legii prin care a statuat că dispozițiile

art. 10 alin. (1) lit. f) din Hotărârea Guvernului nr. 679/2003

privind condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist și cele ale

art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu derogă de la regula privind obligativitatea efectuării în natură a concediului de odihnă, reglementată de

art. 1 alin. (2) ,

art. 144

și

art. 149 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată , cu modificările și completările ulterioare, în situația în care asistentul maternal profesionist asigură continuitatea activității de creștere, îngrijire și educare a copiilor în perioada respectivă, acesta nefiind îndreptățit la plata unei despăgubiri echivalente cu indemnizația de concediu.

20.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit.A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Elena Abăcioaei, Elena Achilăriței și alții, prin Sindicatul „Impact“ Botoșani, în Dosarul nr. 2.295/40/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și constată că prevederile

art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004

privind protecția și promovarea drepturilor copilului sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 11 decembrie 2018.