Ghidul din 20 martie 2019
privind siguranța pacientului în anestezie-terapie intensivă
prezumat în vigoare
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Ordinul ministrului sănătății nr. 398 din 20 martie 2019
publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 220 din 21 martie 2019.
Anexa Nr. 1
LISTĂ VERIFICARE ECHIPAMENT DE ANESTEZIE
Se completează la începutul fiecărei sesiuni de lucru! Nu folosiți acest echipament dacă nu ați fost instruiți! Data: _ _ /_ _ /_ _ _ _
1.
Verificați existența balonului de ventilație
2.
Efectuați verificările automate ale aparatului de anestezie
3.
Alimentarea electrică
Conectată
Deschisă
Acumulatorul încărcat
4.
Sursa de gaze și aspirația (vacuum)
Tubulatura gazelor și aspirația - testul ”Tug”
Cilindrii sunt umpluți și închiși
Debitmetrele sunt funcționale
Protecția hipoxică este funcțională
Administrarea URGENTĂ de oxigen (flush-ul de oxigen) este funcțională
Aspirația este funcțională și curată
5.
Sistemul de ventilație
Patent și fără pierderi – testul ”two bag”
Vaporizoarele – corect montate, fără pierderi, conectate
Calcea sodată - verifică culoarea
Sistemele alternative (Bain, Piesa-T) - verificate
Eliminarea corectă a gazelor
6.
Ventilatorul
Funcțional și configurat corect
7.
Sistemul de scavenging
Funcțional și configurat corect
8.
Monitoarele
Funcționale și configurate corect
Alarme și volume setate
9.
Echipamentul pentru calea aeriană
Gama completă, funcțională și cu echipament de rezervă
NU UITA,I:
Balonul de ventilație
Calea de eliminare comună a gazelor Echipamentul de cale aeriană dificilă Echipamentul de resuscitare
TIVA/alt echipament de infuzie
VERIFICA,I ÎNAINTE DE FIECARE CAZ
1.
Sistemul de ventilație
o
Patent și fără pierderi – testul ”two bag”
o
Vaporizoarele – corect montate, fără pierderi, conectate
o
Sistemele alternative (Bain, Piesa-T) - verificate
o
Eliminarea corectă a gazelor
2.
Ventilatorul
o
Funcțional și configurat corect
3.
Echipamentul pentru calea aeriană
o
Gama completă, funcțională și cu echipament de rezervă
4.
Sistemul de aspirație (vacuum)
o
Curat și funcțional
TESTUL TWO BAG
Acest test trebuie efectuat după ce sistemul de ventilație, vaporizoarele și ventilatorul au fost verificate .
i.
Atașați capătul dinspre pacient al sistemului de ventilație (inclusiv filtrul) la balonul test.
ii.
Setați fluxul de gaz proaspăt la 5L/min și ventilați manual. Verificați patența întregului circuit și mișcarea valvelor unidirecționale. Verificați funcționalitatea valvei APL (valva care adjustează limita de presiune) prin apăsarea ambelor baloane.
iii.
Porniți ventilatorul pentru ventilarea balonului test. Închideți fluxul de gaz proaspăt sau reduceți-l la minimum. Deschideți și închideți fiecare vaporizor în parte. Nu trebuie să existe pierdere de volum în circuit.
Anexa Nr. 2
LISTA O.M.S. PENTRU VERIFICAREA SIGURAN,EI INTERVEN,IEI CHIRURGICALE
Nume și Prenume pacient: ………………………………………
Data: _ _/_ _/_ _ _ _
Înainte de induc'ie
o
Pacientul a confirmat
o
Identitatea
o
Locul intervenției
o
Procedura
o
Consimțământul
o
Locul intervenției marcat /f ără aplicație
o
Lista de verificări anestezice completă
o
Pulsoximetrul montat și funcțional Are pacientul:
o
Alergii cunoscute?
NU
DA
o
Cale aeriană dificilă/risc aspirație?
NU
DA (echipament disponibil)
o
Risc sângerare > 500ml?
NU
DA (acces intravenos și fluide adecvate) (7ml/kgc. la copii)
Înainte de incizie
o
Toți membrii echipei și-au prezentat numele și rolul
o
Chirurgul, medicul anestezist și asistentul de anestezie confirmă
o
Pacientul
o
Locul intervenției
o
Procedura Evenimente critice anticipate:
o
Medicul chirurg: care sunt pașii critici, durata operației, sângerarea anticipată?
o
Medicul anestezist: preocupări?
o
Asistente: sterilitatea a fost confirmată? Există anumite probleme/preocupări legate de echipament?
Profilaxia antibiotică a fost administrată în ultimele 60 minute?
DA
NA Este imagistica necesară afișată?
DA
NA
Înainte ca pacientul să părăsească sala de opera'ie
Asistenta confirmă cu întreaga echipă
o
Numele procedurii efectuate
o
Numărul de instrumente, comprese și ace este corect (sau NA)
o
Denumirea piesei operatorii (inclusiv numele pacientului)
o
Existența problemelor de echipament pe parcursul intervenției
o
Medicul chirurg, anestezistul și asistenta analizează principalele probleme pentru recuperarea și managementul acestui pacient
Anexa Nr. 3 CULORILE STANDARD DE FUNDAL PENTRU ETICHETAREA
SERINGILOR CU MEDICAMENTE
conform cu ISO 26825: 2008
CLASA
EXEMPLE
CULOARE
Agenți de inducție
Tiopental, etomidat,
ketamină, propofol
Galben
Hipnotice
Diazepam, lorazepam,
midazolam
Portocaliu
Antagoniști hipnotici
Flumazenil
Portocaliu cu dungi
diagonale
Relaxante musculare
Succinilcolină,
pancuronium, rocuronium, atracurium, mivacurium
Roșu
Antagoniștii relaxantelor
musculare
Neostigmină,
piridostigmină
Roșu cu dungi diagonale
albe
Opioide
Morfină, fentanil,
remifentanil
Albastru
Antagoniști de substanțe
narcotice
Naloxonă
Albastru cu dungi
diagonale albe
Sedative
Droperidol, clorpromazină
Somon
Vasopresoare
Adrenalină, efedrină,
fenilefrină
Violet
Agenți hipotensivi
Nitroprusiat, nitroglicerină
Violet cu dungi diagonale
albe
Anestezice locale
Bupivacaină, lidocaină
Gri
Agenți anticolinergici
Atropină, glicopirolat
Verde
Alti agenți
Oxitocină, heparină,
protamină, antibiotice
Alb transparent
Antiemetice
Metoclopramid,
ondansetron
Somon
Anexa Nr. 4 LISTE DE VERIFICARE PENTRU SITUA,II DE URGEN,Ă ÎN ANESTEZIE
1.
Ischemia miocardică intraoperatorie
Semne: EKG: supradenivelare/subdenivelare de segment ST, inversarea undei T, aritmii Scop: reducerea consumului miocardic de oxigen și creșterea aportului de oxigen
Măsuri terapeutice:
-
Oxigenare:
creșterea FiO2 100% (ptr. SpO2>94%)
corectează anemia
verifică Hb și consideră trasfuzia (Hb țintă 7-9 g/dl)
-
Răspunsul la stres:
verifică profunzimea anesteziei (evită stimularea dacă este posibil)
analgezie eficientă
-
Presiunea de perfuzie miocardică:
Crește presiunea de perfuzie
Consideră noradrenalina 5-10 mcg iv dacă alura ventriculară (AV)>90 bpm
Consideră efedrina 5 mg iv dacă AV<90 bpm
-
Alura ventriculară:
Titrează pentru a ajunge la AV dorită și evită hipotensiunea
Ținta 60-80 bpm
Consideră Esmolol 0.25 - 0.5 mg/kg i.v. (± 50 - 200 mcg/kg/min) sau Metoprolol
2.5 mg i.v.
-
Contractilitate:
creșterea contractilității
Consideră Dobutamina 2-4 mcg/kgc/min
-
Presarcina:
Scade presarcina
Consideră Nitroglicerină sublingual (NTG) inițial sau NTG infuzie 0.5-1 mcg/kgc/min
Monitorizează cu atenție
-
Statusul volemic:
Evită hipovolemia
Consideră repleție volemică 20ml/kgc
Acțiuni suplimentare:
Anticoagulare (Heparină și/sau Aspirină)
Admisie UTI sau UTIIP: monitorizare EKG derivații multiple, monitorizare invazivă, ecocardiografie transesofagiană, EKG 12 derivații, determinări seriate de Troponină, CK, CK-MB, etc
Intervenție coronariană
Balon de contrapulsație aortică
2.
Reacția anafilactică
Semne
Hipotensiune arterială
Edem pulmonar
Bronhospasm (crește presiunea inspiratorie, scade complianța)
Hipoxie
Eritem / flush
Angioedem
Greață/Varsături la pacienții conștienți
Cheamă ajutor/informează chirurgul Oprește toate substanțele cu potențial trigger
medicamente, substanțe coloide, produși de sânge, latex
Manevre de resuscitare (începe masajul cardiac în lipsa pulsului carotidian
10 sec)
Adrenalină 1mcg/kgc iv
Începe infuzia cu adrenalină 0.1mcg /kgc /min titrată pentru a menține o presiune arterială sistolică de cel puțin 90mmHg
În caz de colaps cardiovascular Adrenalină 1 mg iv la adult Adrenalină 10 mcg/kgc la copil Consideră vasopresina 2 UI iv la adult
Consideră intubație endotraheală și FiO2 100% Crește presarcina
Repleție volemică (min 20ml/kgc)
Poziția Trendelenburg (membrele inferioare ridicate) Monitorizare
Montează cateter arterial
Monitorizează gazele sangvine Acțiuni suplimentare
Hidrocortizon bolus iv sau im : > 12 ani 200mg
6-12 ani 100 mg
<6 ani 50 mg
Blocanți de H1: Clemastină 2 mg bolus iv sau im
Difenhidramină bolus iv sau im<12 ani 1-2mg/kgc max 50 mg
>12 ani 25-50 mg max 100mg
Blocanți de H2: Famotidină 20 mg iv
Aminofilină bolus până la 5mg/kgc iv sau im
Recoltează probe sanguine pentru determinarea nivelului de triptază:
-
când pacientul este stabil
-
la 2 h și la 24 h
Testează pentru alergii după aproximativ 1 lună
3.
Hemoliza post transfuzională
Semne la pacientul aflat sub anestezie:
Hipotensiune, tahicardie, instabilitate hemodinamică
Bronhospasm, wheezing, scade complianța pulmonară
Hipoxie
Urticarie, edem
Sângerare la locul de infuzie
Urina hipercromă
-
Cheamă ajutor, informează chirurgul
-
Oprește transfuzia, menține linia venoasă
-
Manevre de resuscitare (calea aeriană, ventilație, circulație)
Adrenalină 1mcg / kgc iv
Începe infuzia cu adrenalină 0.1mcg /kgc /min titrată pentru a menține o presiune arterială sistolică de cel puțin 90mmHg
În caz de colaps cardiovascular Adrenalină 1 mg iv la adult Adrenalină 10 mcg/kgc la copil
-
Consideră intubația endotraheală și FiO2 100%
-
Tratează bronhospasmul
-
Repleție volemică (minim 20ml/kgc)
-
Poziția Trendelenburg (membrele inferioare ridicate)
-
Menține debitul urinar:
Diuretice: Manitol 25% 0.5-1g/kgc iv
Furosemid 0.5mg/kgc iv
-
Monitorizare:
Montează cateter arterial
Monitorizează gazele sangvine
-
Acțiuni suplimentare:
Consideră Metilprednisolon 1-3 mg/kgc iv
Corectează coagulopatia
-Probe de laborator
-Consultă centrul de transfuzie
Colectează și returnează produșii sanguini
Verifică ID-ul pacientului și documentația de sânge
Recoltează probe urinare și sanguine
4.
Embolia gazoasă
Semne la pacientul aflat sub anestezie:
Desaturare
Scăderea ETCO2
Hipotensiune arterială, tahicardie
Colaps cardiovascular
Creșterea presiunii venoase centrale (PVC) și turgescența vaselor cervicale
Bronhospasm, edem pulmonar
Auscultator murmurul de tip „roata morii" (mill-wheel) Risc crescut la intervențiile chirurgicale efectuate în poziția prone
În general câmpul operator deasupra atriului drept ( poziția Trendelenburg și
operații la nivel pelvin/abdominal)
Chirurgie laparoscopică
Chirurgie în poziția șezândă
-
Cheamă ajutor, informează chirurgul
-
Evită intrarea suplimentară a aerului:
Inundă câmpul operator cu ser
Compresie la nivelul surselor de sângerare
-
Înclină capul mesei decliv și lateral stânga
Atenție la suporturile laterale
În caz de resuscitare: înclinarea mesei
câmpul operator sub nivelul inimii (dacă este posibil)
-
FiO2 100% (oprește N2O)
-
Elimină pneumoperitoneul
-
Suport cardiac, evită hipovolemia:
Menține presiunea arterială sistolică: substanțe vasopresoare/agenți inotropi
Crește presiunea venoasă: fluide (20ml/kgc) și vasopresoare
Folosește algoritmul disfuncției de ventricul drept
-
Consideră PEEP (controversat)
-
Dacă există o linie venoasă central
aspiră
-
Consideră masajul cardiac extern
Ecocardiografia transesofagiană pentru a elimina alte cauze posibile și tratabile de embolie
-
Consideră oxigenul hiperbaric:
în primele 6 ore
mai ales în caz de foramen ovale patent (30% din populație)
5.
Laringospasm
-
Cheamă ajutor, informează chirurgul
-
Pregătește suxametoniu
-
Pregătește sonda endotraheală
-
Copiii desaturează rapid
-
Oxigen 100%
-
Încetează orice stimulare ( chirurgi, asistente etc)
-
Îndepărteaza orice dispozitiv din calea aeriană și eliberează calea aeriană
-
Subluxație mandibulară și folosește CPAP (20-30 cmH2O):
Pipa Guedel
Nu încerca inflația forțată, poate agrava laringospasmul și duce la aspirație
-
Consideră creșterea profunzimii anesteziei
Mare atenție la copii, folosește suxametoniu
-
Suxametoniu dacă SpO2 continuă să scadă
1mg/kgc iv la adult
1.5mg/kgc la copii
Consideră atropină 0.02mg/kgc înainte
-
Intubează pacientul dacă este necesar
-
Consideră atropina în caz de colaps cardiovascular
0.5mg iv la adult
0.02mg/kgc iv la copii
-
Aspiră stomacul după acest incident
6.
Hipertermia malignă
Semne clinice:
Hipertermie
Hipercapnie
Creșterea ETCO2 în lipsa hipoventilației
Tahicardie
Tegumente umede
Spasmul mușchilor maseteri
Rigiditate musculară Antecedente personale:
Legat de afecțiuni congenitale (strabism, boli musculare, ex Duchenne)
Trigger
Substanțe anestezice volatile
Suxametoniu
Curare
Diagnostic rapid:
Gaze sanguine arteriale, acidoză respiratorie și metabolică
Temperatura centrală
Diagnostic diferențial:
Hipercapnie, tahicardie, transpirație Reinhalare ( spațiu mort, mai ales la copii) Calce sodată epuizată
Flux redus de gaz proaspăt
Acidoză metabolică Hipotermie, șoc, sepsis Hipercloremie
Hipertermie
Febră, încalzire externă, sindrom neuroleptic malign, IMAO, atropină, hioscină, cocaină
Alte diagnostice diferențiale
Hipoventilație, reacție anafilactică, feocromocitom, ischemie cerebrală, furtuna tiroidă, boli neuromusculare, capnoperitoneu, ecstasy
-
Dacă ești nesigur, tratează
-
Oprește orice potențial trigger:
Oprește substanțele volatile, folosește propofolul
Schimbă calcea sodată
Spală circuitul cu oxigen cu flux crescut
-
Oxigen 100%
-
Crește ventilația minut
De cel puțin 3 ori
Flux ridicat de gaz proaspăt 100% O2
-
Antidot specific: Dantrolen 2.5-8 (max 10) mg/kgc iv
Titrează in funcție de alura ventriculară, rigiditate, temperatura pacientului
-
Răcire
Oprește la < 38.5C
-
Tratează hiperkalemia:
200 ml G20% cu 20UI insulină în 20 min iv
10 ml clorură de calciu 10% în 10 minute
Gluconat de calciu (100mg/kgc iv)
Beta 2 agoniști inhalatori (salbutamol)
Consideră dializa
-
Tratează acidoza:
Hiperventilație
Bicarbonat de sodiu (1mEq/kgc, max 50-100mEq)
-
Monitorizează:
Temperatura centrală, minim 2 linii venoase periferice
Consideră inserția cateterelor arterial și venos central, sondă urinară
Funcția hepatică și renală
Atenție la sindromul de compartiment
-
Valori de laborator:
Gaze arteriale
Na, K
7.
Suportul vital al nou născutului
Evaluare rapidă în primele 60 de secunde de la naștere
Usucă copilul
Îndepărtează echipamentul ud
Notează ora nașterii
Verifică respirația și alura ventriculară
Gasping sau absența respirației
5 ventilații salvatoare
Reevaluare la 60 de secunde
absența ritmului cardiac
verifică mișcările cutiei toracice Cutia toracică nu se destinde
verifică poziția capului
cere ajutor pentru asigurarea căii aeriene sau folosește alte manevre
repetă ventilația
monitorizează SpO2
verifică răspunsul pacientului
Absența ritmului cardiac
verifică mișcările cutiei toracice Cutia toracică se destinde
alura ventriculara absentă sau sub 60 bpm
începe compresiile toracice, 3 compresii la fiecare ventilație
Verifică ritmul cardiac la fiecare 30 de secunde
Dacă este nedetectabil sau sub 60 bpm
Consideră accesul venos și droguri
8.
Bronhospasmul sever
-
Bronhospasmul moderat:
Verifică calea aeriană
Mărește profunzimea anesteziei
Folosește terapia inhalatorie bronhodilatatoare
-
Începe ventilația manuală, mărește profunzimea anesteziei
-
Verifică:
Poziția corectă a căii aeriene
Capnografia
Presiunea aeriană
-
Elimină:
Reacția alergică severă
Pneumotoraxul
Disfuncția de ventricul stâng
-
Oxigen 100%
-
2-3 puff-uri Salbutamol
Adaptor pentru circuit sau tubul endotraheal
Repetă dacă e nevoie
Consideră bolus Salbutamol iv (4mcg/kgc iv sau sc), repetă dacă e nevoie
-
Setările ventilatorului
Timp expir prelungit
Deconectare intermitentă pentru a evita hiperinflația și a permite eliminarea CO2
PEEP scăzut
-
Monitorizează răspunsul la tratament:
Capnografie
Presiunea căi aeriene
-
Acțiuni suplimentare:
Adrenalină bolus 0.1-1mcg/kgc iv (titrat)
Magneziu 50mg/kgc în 20 min (max 2 g) iv
Aminofilină 5-7mg/kgc în 15 min iv
Hidrocortizon 1-2 mg/kgc iv
S-ketamină 0,5-1mg/kgc iv
Cateter arterial și gaze sangvine seriate
Admisie UTI / UTIIP
9.
Toxicitatea anestezicelor locale
Semne:
Convulsii
Dizartrie
Tinnitus
Gust metalic
Bloc atrio-ventricular de grad înalt în momentul / la sfârșitul injectării
Hipotensiune arterială
Complex QRS larg
Bradicardie urmată de disociație electromecanică și asistolă
-
Oprește administrarea substanțelor anestezice locale
-
Manevre de resuscitare dacă este necesar:
Doze mici de adrenalină dacă toxicitatea anestezicelor locale este suspectată (10- 100mcg iv)
Vasopresina NU e recomandată
-
Tratamentul convulsiilor (atenție la instabilitatea cardiovasculară)
Midazolam 0.05-0.1mg/kgc
Tiopental 1mg/kgc
Propofol 0.5-2mg/kgc
-
Intralipid 20%:
1.5mg/kgc bolus iv într-un minut (100ml la adulți) repetat la fiecare 5 minute până la maxim 3 administrări
Urmat de 15ml/kgc/h (1000ml pe oră la adulți)
-
Tratează aritmiile cardiace:
Evită lidocaina
Atenție la betablocante (depresie miocardică)
Consideră amiodarona
Consideră pacemaker transcutanat sau intravenos pentru bradicardie simptomatică cu puls
-
În plus:
Blocanți de receptori H1: Difenhidramina 50mg iv
Blocanți de receptori H2: Famotidină 20mg iv
Bicarbonat de sodiu pentru a menține ph > 7.25
Continuă manevrele de resuscitare cel puțin 60 minute
ECMO
Semne EKG:
Unde T înalte
Absența undelor P
10.
Hiperkalemia
Prelungirea intervalului PR
Complex QRS larg
Absența amplitudinii undei R
Asistolă
-
Oprește administrarea de K!
-
Hiperventilație
-
Droguri:
Adulți 200 ml G20% cu 20UI insulina în 20 min iv 10 ml Clorură de Calciu 10% în 10 minute iv Bicarbonat de sodiu 8.4% 50 ml iv
Copii Clorură de Calciu 10% 0.2ml/kgc în 10 min iv Glucoză 20% 0.5g/kgc cu insulina 0.1UI/kgc iv
-
Acțiuni suplimentare:
Salbutamol în nebulizare
Diuretice (furosemid)
Rășini schimbătoare de K (sodiu polistiren sulfonat)
Hemodializă
11.
Sindromul de aspirație
Controlul căii aeriene:
Aspirația orofaringelui
Poziția Trendelenburg
Fără presiune pe cartilajul cricoid (Sellick) în timpul vărsăturii (risc de ruptură esofagiană)
Laringoscopie
Aspirația faringelui
Intubația și aspirația arborelui bronșic prin intermediul sondei endotraheale înainte de prima ventilație manuală
-
Ajustează FiO2 și PEEP în funcție de oxigenare
-
Aspiră stomacul înainte de trezire
-
Acțiuni suplimentare:
Consideră bronhoscopia
În caz de aspirație severă, operația poate fi efectuată doar dacă este urgență
Consideră admisia UTI / UTIIP
Dacă pacientul este asimptomatic în primele 2 ore, cu saturație periferică și radiografie pulmonară normale, admisia în terapie intensivă nu este necesară
Nu lavaj
NU steroizi
NU antibiotice
12.
Sângerarea masivă
Pregătire / monitorizare:
2 catetere venoase periferice de calibru mare
Sondă urinară
Termocuplu
Încalzirea activă a pacientului
Consideră inserția cateterelor arterial și central (sub ghidaj ecografic în caz de coagulopatie)
Sisteme de infuzie rapidă și cell saver
Inducția anesteziei sub infuzie de noradrenalină
Aspecte de laborator:
Contactează și coordonează-te cu banca de sânge
Grup sangvin și Rh, screening de anticorpi
Analize de sânge (hemoglobină, hematocrit, trombocite)
Statusul coagulării (inclusiv fibrinogen)
Gaze sangvine arteriale (ph, Hb, Ca ionizat, lactat)
Terapia de bază:
Menține normotermia (>36 °C)
Menține normocalcemia (1.1-1.3mmol/L, titrat Ca 1-2g iv)
Corectează acidoza și menține normovolemia
Menține hematocritul la 21-24%
Țintește o presiune arterială medie 55-65mmHg (traumă severă cerebrală 80- 90mmHg)
Terapie avansată:
Fibrinogen 2g până la max 6g, valoare țintă >2 g/L
Plasma proaspătă congelată (PPC) inițial 15-20ml/kgc (aprox 2-4 pungi), valoare țintă INR<1.5
Acid tranexamic 15mg / kgc bolus iv lent (mai ales in hiperfibrinoliza locală, ex atonia uterină)
Trombocite, valoare țintă >50.000/Ul (>100.000 în trauma cerebrală severă)
13.
Presiune crescută în calea aeriană
A.
Diferențiază:
1.
Circuit
Setări ale ventilatorului
Tub de ventilație răsucit
Valva de presiune nefuncțională
Flush de O2 nefuncțional
2.
Cale aeriană
Laringospasm (dacă pacientul nu este intubat)
Poziția sondei de intubație
Dimensiunea sondei de intubație
Sonsă de intubație obstruată sau răsucită (pacientul mușcă tubul)
3.
Pacient
Bronhospasm
Laringospasm
Pneumotorax
Pneumoperitoneu
Patologie traheală (corp străin, secreții, neoplazii)
Rigiditatea cutiei toracice
Obezitate
Patologie alveolară (edem, infecții, ARDS, fibroză)
4.
Frecvent
Relaxare musculară insuficientă
Poziția sondei endotraheale
Laringospasm
Setări ale ventilatorului
B.
Acțiuni
1.
Verifică
Relaxarea musculară
Profunzimea anesteziei
Capnografia (bronhospasm, sondă endotraheală răsucită)
Spirometria (intubație endotraheală?, sondă răsucită?)
Circuitul tubulaturii (răsucite?, obstruate?)
2.
Efectuează
Auscultă
Ventilează manual
Aspiră arborele bronșic
Examinează cu bronhoscopul flexibil
În caz de mască laringiană, consideră intubație endotraheală
3.
Dacă problema persistă
Consideră alte probleme, cheamă ajutor, repetați lista de verificare!
14.
Diagnostic diferențial hipocapnie/ ETCO2 scăzut
Absența ETCO2:
Lipsa ventilației, absența căii aeriene patente
Intubație esofagiană?
Deconectarea tuburilor
Apnee
Stop cardiac
Producție scăzută de CO2:
Hipotermie
Anestezie profundă
Hipotiroidism
Eliminare crescută de CO2:
Hiperventilație (spontană)
Setări neadecvate ale ventilatorului
Transport diminuat al CO2 în sânge:
Hipotensiune severă
Anafilaxie
Stop cardiac
Embolie pulmonară
Transport diminuat al CO2 la nivel pulmonar:
Obstrucția sondei endotraheale
Poziționarea incorectă a căii aeriene
Laringospasm
Bronhospasm sever
Diluarea gazelor analizate:
Deconectarea ventilatorului
Diluarea gazelor analizate cu cele de la nivelul încăperii
Analizatorul de gaz montat greșit
Flux crescut de gaz proaspăt în circuit
Frecvent:
Elimină intubația esofagiană
Hiperventilația
Bronhospasm
Laringospasm
Hipotensiune arterială, debit cardiac scăzut
15.
Diagnostic diferențial hipercapnie/ETCO2 crescut
Creșterea producției de CO2:
Exogen: insuflare de CO2 (laparoscopie), administrare de bicarbonat, reinhalare (valve defecte, calce sodată, flux de gaze proaspete)
Endogen: stimul dureros, creșterea temperaturii corporale, reperfuzie după Tourniquet, sepsis, hipertermie malignă, furtuna tiroidă, sindromul neuroleptic malign
Diminuarea excreției de CO2:
Pulmonar: hipoventilație, bronhospasm, astm bronsic, BPOC
Circuit de ventilație: creșterea spațiului mort, flux gaz proaspăt inadecvat, valvă nefuncțională, setări ventilatorii incorecte
Frecvent:
Hipoventilație
Calce sodată epuizată
Setări flux gaz proaspăt
16.
Diagnostic diferențial bradicardie
Cauze primare:
Bloc atrioventricular
Pacemaker nefuncțional
Cardiomiopatie
Sindrom de sinus bolnav
Miocardită
Pericardită
Boli valvulare
Hipertensiune pulmonară
Cauze secundare:
Anomalii electrolitice
Medicație antiaritmică
Hipotiroidism
Hipotermie
Reacție vagală
Presiune intracraniană crescută
Tamponadă cardiacă
Pneumotorax în tensiune
Cauze anestezice:
Hipoxie
Efect secundar al anestezicelor volatile
Efect secundar al blocantelor neuromusculare
Narcotice
Droguri anticolinesterazice
Anestezie spinală/epidurală înaltă
Toxicitatea anestezicelor locale
Hiper/hipokalemia
Reflex vasopresor
Auto PEEP
Hipertermie malignă
Frecvent:
Legat de medicamente
Reacție vagală
Anestezie spinală
Fitness
16A. Bradicardie severă
Verifică / Elimină:
Pulsoximetria, oximetria, culoarea pielii/sângelui, elimină hipoxia
Hipovolemia
Auto PEEP
Embolie gazoasă? Trombembolism? Embolie grăsoasă?
Anestezie epidurală/spinală înaltă
Pneumotorax în tensiune
Tamponadă cardiacă
Alte cauze primare/secundare/anestezice
-
Hipotensiune severă, hipoperfuzie sau ETCO2 scăzut
Manevre de resucitare
Îmbunătățește oxigenarea
Asistă ventilația (evită hiperventilația)
Repleție volemică (20ml/kgc), repetă dacă e necesar
Tratează potențialele cauze (verifică/elimină cauzele menționate mai sus)
Consideră atropina 0.5mg iv (până la 3 mg în total)
Consideră adrenalina 10-100 mcg iv (se poate repeta în așteptarea pacingului) Infuzia de adrenalină 0.05-0.1mcg/kgc/min
Infuzia de dopamină 2-10mcg/kgc/min
Consideră Isoproterenol 4 mcg iv (se poate repeta în așteptarea pacingului)
Consideră inserția liniilor centrale veoase și arteriale
-
Dacă cele menționate mai sussunt ineficiente:
Pacing transcutanat
Pacing esofagian
Pacing transvenos
-
Consultă un expert
17.
Diagnostic diferențial tahicardie
Cauze primare:
Cardiomiopatie
Sindrom de sinus bolnav
Căi accesorii de conducere
Miocardită
Pericardită
Boli valvulare
Boli cardiace congenitale
Cauze secundare:
Hipovolemie
Profunzimea anesteziei
Medicamente
Anxietate
Durere
Anomalii electrolitice
Tamponadă cardiacă
Sepsis
Tireotoxicoză
Afecțiuni pulmonare
Hipertermie malignă
Frecvent:
Profunzimea anesteziei și stimulul chirurgical
Anxietate și durere
Hipovolemie
17 A. Tahicardie severă
Verifică / Elimină:
Anestezie superficială
Hipovolemie
Auto PEEP
Hipoxie precoce sau hipercapnie
Alte cauze primare/secundare
În caz de hipotensiune severă sau hipoperfuzie:
Consideră cardioversia sincron
Complex QRS îngust,
cu:
1.
Ritm regulat
Manevre vagale
Adenozina 6mg iv; fără răspuns
adenozină 12 mg iv
Fără răspuns: betablocante (Metoprolol 2.5 mg iv) sau blocante canale de calciu
2.
Ritm neregulat
Fracție de ejecție scăzută sau hipotensiune severă
consideră cardioversie sincronă
Amiodaronă 150mg în 10
min
Fracție de ejecție normală sau presiune arterială acceptabilă
betablocante (Metoprolol 2.5 mg iv) sau blocante canale de calciu
Complex QRS larg
, cu:
1.
Ritm regulat
Tahicardie ventriculară sau ritm incert
consideră Amiodaronă 150 mg iv în 10 min și clorură de calciu 1g iv
dacă Amiodarona nu e disponibilă
Lidocaină 1-1.5 mg/kgc iv
2.
Ritm neregulat
Torsada vârfurilor
sulfat de Magneziu 2g iv în 5 min (se poate repeta)
Fibrilație atriala cu preexcitație
Amiodaronă 150 mg iv în 10 min Consultă un expert
18.
Diagnostic diferențial hipotensiune arterială
Reducerea presarcinii:
Pierdere sanguină
Hipovolemie
Diminuarea întoarcerii venoase (vena cavă?)
Presiune intratoracică crescută
Tamponadă cardiacă
Embolie Reducerea contractilității:
Medicamente (inclusive agenți volatili)
Boală cardiacă ischemică
Cardiomiopatie
Miocardită
Aritmii
Afecțiuni valvulare
Scăderea rezistenței vasculare sistemice
Anestezice volatile
Morfinomimetice
Vasodilatatoare
Droguri antihipertensive
Bloc regional (spinal/peridural)
Sepsis
Eliberare tourniquet
Anafilaxie
Boala Addison
Afecțiuni tiroidiene
Frecvent:
Profunzimea anesteziei și anestezice volatile
Morfinomimetice
Bloc regional (spinal/peridural)
Hipovolemie
Înălțimea transducerului (monitorizare invazivă)
19.
Diagnostic diferențial hipertensiune
Cauze legate de anestezie:
Anestezie superficială
Durere
Hipoxie
Hipercapnie
Hipertermie malignă
Droguri (cocaină)
Înălțimea transducerului (monitorizare invazivă)
Cauze chirurgicale:
Tourniquet
Clampare aortă
Endarterectomie carotidiană
Stimulare baroreceptori
Pneumoperitoneu
Cauze legate de pacient:
Hipertensiune esențială
Hipertensiune de rebound (oprire bruscă a betablocantelor)
Vezică urinară plină
Preeclampsia
Afecțiuni renale
Feocromocitom
Furtuna tiroidiană
Presiune intracraniană crescută
Frecvent:
Intubație și trezirea din anestezie
Anestezie inadecvată, analgezie insufficientă
Pneumoperitoneu
Medicamente
Hipertensiune esențială
20.
Diagnostic diferențial desaturare
Cale aeriană:
Intubație endotraheală
Obstrucție aeriană
Ventilația pe un singur plămân
Laringospasm
Aspirație
Ventilație / Ventilator:
Flux gaz proaspăt scăzut
Bronhospasm
Obstrucția circuitului / deconectare
Edem pulmonar
Contuzie pulmonară
Atelectazie
Pneumotorax
Pneumonie
Sepsis/ARDS
Circulație:
Stop cardiac
Disfuncție cardiacă
Anafilaxie
Embolie pulmonară
Hipotermie
Circulație periferică deficitară
Methemoglobinemie ( prilocaină, lidocaină, benzocaină)
Frecvent:
Depoziționarea probei SpO2
Apnee/hipoventilație
Poziționarea sondei endotraheale
Laringospasm
Bonhospasm
21.a. INSUFICIENȚĂ VENTRICULARĂ DREAPTĂ
Ht = hematocrit
RVP = rezistență vasculară Pulmonară
iNO = oxid nitric inhalator
Hipotensiune Ecocardiografie/ ETE la pacient intubat
21.
DA
Administrează O 2
Scade PEEP
Masă eritrocitară
DA
Hipovolemic
?
Responsiv la repleție?
PVC < 12-16
NU
PVC > 20
SvO 2
sau ScvO 2
< 65%
RVP crescută ?
Administrează O 2
Milrinonă Vasopresină
iNO
Ht < 27-32%
Cristaloizi
Tamponadă ? Pneumotorax ?
Perfuzie coronariană scăzută
Contractilitate scăzută VD
Fenileferină Norepinefrină Vasopresină
( pot crește RVP)
Dobutamină Milrinonă Epinefrină
NU
Hipotensiune Ecocardiografie/ ETE la pacient intubat
DA
Reducere PEEP
NU
PVC <12 mmHg Sau VPS/PPV
>12%
Verifică PVC și PPV
DA Ht < 27-32%
NU
Masă eritrocitară
Cristaloizi
PVC >22
SvO 2
sau ScvO 2
scăzut SPV/PPV >15%
Tamponadă Pneumotorax
RVS>1600 sau
presiunea pulsului scăzută
Scade presarcina Fenoldopam Nitroprusiat Niseritid, IECA
Vasopresină Norepinefrină Adrenalină Dobutamină Feniefrină Menține RVS
PVC 12-22 SPV/PPV < 12%
RVS <800 sau presiunea pulsului crescută
RVS >1000 sau
presiunea pulsului scăzută
Verifică RVS și presiunea pulsului
Dobutamină Adrenalină IABP
VAD
21.b. INSUFICIENȚĂ VENTRICULARĂ STÂNGĂ
Ht=hematocrit
RVS=rezistența vasculară sistemică VPS=variația presiunii sistolice IABP=balon contrapulsație VAD=ventricular assist device
STANDARDE INTERNA,IONALE
Anexa Nr. 5
PENTRU PRACTICA MEDICALĂ ÎN SIGURAN,Ă ÎN ANESTEZIE
Prezentare generală
Declarația de la Helsinki din anul 2010 privind Siguranța Pacientului în Anestezie, a statuat următoarele cerințe esențiale în practica medicală de anestezie la nivel European :
-
toate u nitățile sanitare care oferă servicii de anestezie în Europa, trebuie să respecte standardele minime de monitorizare recomandate de EBA (European Board of Anaesthesiology) atât în sălile de operație cât și în postoperator
-
toate aceste unități sanitare trebuie să dețină protocoale, medicamente și materiale necesare pentru:
verificarea echipamentului și a medicamentelor
evaluarea și pregătirea preoperatorie
etichetarea seringilor (culori și dimensiuni conform ISO 26825: 2008)
intubație dificilă sau eșuată
hipertermie malignă
anafilaxie
toxicitatea anestezicelor locale
sângerarea masivă
controlul infecțiilor
îngrijirea postoperatorie inclusiv tratamentul durerii
-
toate unitățile sanitare care oferă sedare pacienților trebuie să respecte standardele de sedare recunoscute în domeniul anesteziei pentru o practică sigură
-
toate instituțiile trebuie să susțină inițiativa și să utilizeze lista de verificare a OMS "Safe Surgery Saves Lives".
-
toate secțiile / compartimentelede anestezie-terapie intensivă din Europa trebuie să elaboreze un raport anual privind măsurile și rezultatele obținute în vederea îmbunătățirii siguranței pacientului în anestezie, la nivel local.
S-au elaborat astfel standarde pentru practica medicală în siguranță în anestezie.
Standardele prezentate în acest document sunt adaptate și revizuite atât în conformitate cu legislația românească în domeniu cât și cu standardele elaborate de către următoarele organizații: Organizația Mondială a Sănătății (WHO), Societatea Europeană de Anestezie (ESA), Federația Mondială a Societăților de Anestezie (WFSA) și Societatea Americană de Anestezie (ASA).
Următoarele puncte subliniază principalele principii și dogme prezentate în standardele internaționale revăzute.
Accesul la anestezie în condiții de siguranță pentru chirurgie esențială este un drept uman de bază și trebuie să fie disponibil pentru toți pacienții, indiferent de capacitatea lor de a plăti acest serviciu.
Aceste Standarde Internaționale au fost elaborate inițial de către WHO și WFSA, o organizație non-profit care reprezintă anesteziștii din 150 de țări la nivel mondial. Standardele se aplică tuturor furnizorilor de servicii de anestezie (Tabelul 1).
Rolul lor este să ofere asistență personalului implicat în procesul anestezic, organizațiilor lor profesionale, administratorilor spitalelor și unităților sanitare publice sau private în care astfel de servicii sunt oferite precum și guvernanților pentru menținerea și îmbunătățirea calității și siguranței serviciilor de anestezie în cadrul specialității anestezie-terapie intensivă (ATI).
Pentru activitatea de terapie intensivă se folosesc și alte standarde suplimentare care nu sunt conținute în acest document.
Cele trei nivele de standard din anestezie sunt clasificate utilizând limbajul standardizat al WHO:
o
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT
o
RECOMANDARE
o
SUGESTIE
Standardele
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT sunt standardele minim necesare . Acestea sunt echivalente funcțional cu standardele obligatorii.
Standardele
RECOMANDARE
și
SUGESTIE
trebuie aplicate când resursele permit acest lucru și când acest lucru este potrivit pentru îngrijirile medicale oferite.
În orice situație, scopul principal trebuie să rămână practica medicală la cele mai înalte standarde posibile, de preferat superioare standardelor subliniate în acest document.
În cazul în care
RECOMANDĂRILE DE NIVEL ÎNALT
nu pot fi respectate, procesul anestezic pentru procedurile chirurgicale elective este nesigur și inacceptabil. Toate eforturile trebuie depuse de către cei responsabili pentru oferirea îngrijirilor medicale în aceste unități sanitare cu deplina respectare a standardelor
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT , cât mai urgent.
Domeniul de aplicare al standardelor
Aceste standarde se aplică tuturor unităților sanitare care oferă îngrijiri medicale și în care anestezia generală, sedarea profundă, sedarea moderată sau anestezia regională (spinală, epidurală, blocuri periferice) sunt administrate (Tabelul 2).
Aprecierea profunzimii și nivelul exact de sedare pot fi dificile, motiv pentru care aceleași standarde ca și pentru anestezia generală se aplică pentru sedările profunde și moderate. De exemplu, administrarea ketaminei pentru o procedură chirurgicală rezultă de obicei în
anestezie generală sau sedare profundă, motiv pentru care standardele
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT
se aplică.
Standardele nu se aplică pentru unități sanitare în care sunt realizate doar proceduri cu anestezie locală (adică infiltrarea de anestezic local) și/sau sedare minimă (anxioliză). Sedarea minimă este caracterizată de un răspuns normal la stimularea verbală (Tabelul 2).
În România, clasificarea unităților sanitare din punct de vedere al aplicării standardelor de siguranță în anestezie se face prin adaptarea clasificării WHO a facilităților sanitare la clasificarea spitalelor conform OMS 323/ 2011 și a secțiilor de ATI pe categorii, conform OMS 1500/2009 (Tabelul 3).
Astfel:
-
în unitățile sanitare care furnizează servicii în regim de spitalizare de zi și precum și în spitalele de categoriile III și IV: se aplică standardele de tip
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT
-
în spitalele de categoriile II și IIM: se aplică standardele de tip
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT +
standardele de tip
RECOMANDARE .
-
în spitalele de categoriile I și IM: se aplică standardele de tip
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT +
standardele de tip
RECOMANDARE
+ standardele de tip
SUGERATE
•
În toate unitățile sanitare, obiectivul trebuie să fie întotdeauna oferirea celor mai înalte standarde posibile.
Standardele internaționale pentru practica în siguranță, în anestezie
Standardele sunt grupate sub următoarele capitole:
Aspecte profesionale
Unități sanitare și echipamente
Medicamente și fluide intravenoase
Monitorizare
Desfășurarea anesteziei
I.
Aspecte profesionale
Siguranța intervenției chirurgicale și anesteziei necesită comunicare eficientă și lucru de echipă între toți membri echipei. Modelul administrării anesteziei variază de la o țară la alta și toți medicii ATI trebuie instruiți conform standardului național. Personalul din anestezie și din afara acestui domeniului trebuie să înțeleagă scopul și abilitățile fiecăruia.
Statutul profesional
Ca parte a specialității ATI, anestezia reprezintă o componentă vitală a sistemului de sănătate de bază și necesită resurse adecvate. Anestezia este în mod inerent complexă și cu risc potențial crescut, astfel încât efectuarea unei anestezii în condiții de siguranță implică necesitatea unui nivel foarte înalt de cunoștiințe în ceea ce privește diagnosticul, farmacologia, fiziologia și anatomia, precum și abilități practice semnificative. Anestezia, este o practică medicală.
Anestezia trebuie practicată, condusă sau supervizată de către un medic cu specialitatea ATI.
( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ). Politicile și ghidurile conținute în acest
document trebuie dezvoltate la nivel local, regional și național de o echipă anestezică, care este condusă de un medic cu specialitatea ATI.
Fiecare pacient trebuie tratat conform celui mai înalt și mai sigur standard posibil.
Aceasta semnifică faptul că există un singur nivel de siguranță și acesta nu variază în cadrul grupurilor.
Ca urmare, standardele locale și naționale ar trebui să fie conforme cu recomandările acestui document (RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT).
Pregătirea profesională
Toți medicii ATI trebuie să beneficieze în cadrul pregătirii profesionale de timp suficient, facilități și suport financiar, atât în faza inițială, dar și ulterior în mod continuu, pentru a se asigura și a se menține un nivel un standard de cunoștiințe, experiență și practică. Este o
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT
cerința de a se organiza în mod oficial pregătire în cadrul programelor educaționale naționale acreditate, precum și documentarea pregătirii .
Numărul de medici ATI
Obiectivul în cadrul tuturor țărilor care prezintă forță de muncă în domeniul chirurgical (chirurgi, anesteziști, ginecologi) este de a atinge un număr de cel puțin 20 de medici ATI per 100.000 locuitori până în 2030 (fără a lua în considerație medicii ATI care își desfășoară activitatea în componenta cu paturi a secțiilor / compartimentelor ATI: paturi de supraveghere postanestezică- SPA,
paturi de terapie intermediară / îngrijire postoperatorie-TIIP, paturi de terapie intensivă-TI ) Acesta este o
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT.
Numărul de medicilor ATI dedicați activității de anestezie trebuie să fie adecvat pentru a asigura o conducere eficientă a serviciilor și îngrijirilor anestezice. Momentan numeroase țări au disponibil un număr mai mic decât cel recomandat. Numărul personalului auxiliar este stabilit în funcție de modelul local, necesitățile chirurgicale, resurse financiare și alți factori.
Organizații profesionale
Medicii ATI ar trebui să constituie organizații (societăți, colegii) la nivel local, regional și național pentru a stabili standardele de practică, supervizarea pregătirii și educația continuă cu certificarea și acreditarea necesară ( RECOMANDARE) . Aceste organizații ar trebui să stabilească legături cu grupurile specifice de la nivel regional, național și internațional.
Asigurarea calității
Pentru a se realiza o evaluare continuă a practicii anestezice ar trebui să se instituie mecanisme instituționale, regionale și/sau naționale. În mod regulat ar trebui să aibă loc discuții confidențiale multidisciplinare pe baza unor cazuri sau subiecte specifice. Protocoale și proceduri standard de acțiune ar trebui dezvoltate pentru a identifica deficiențele din practica individuală și colectivă, precum și pentru a le rectifica într-o manieră non-punitivă. Un sistem de raportare a incidentelor, cu
analiza
cazului
și
generarea
de
recomandări
pentru
modificări
ale
practicii
este
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT.
Forța de muncă
Un număr de medici cu specialitatea ATI antrenați trebuie să fie disponibili astfel încât să existe o practică la standard înalt, evitând epuizarea fizică ( RECOMANDAT
) (www.wfsahq .org/our- work/safety-quality).
Trebuie alocat timp pentru educație, dezvoltare profeională, cercetare, organizare și predare ( RECOMANDAT ).
II.
Unități sanitare și echipamente
Standardele aplicabile în România pentru unitățile sanitare în materie de echipamente și aparatură medicală de anestezie sunt cele din Anexa 1 (Baremul Minim care trebuie indeplinit pentru organizarea postului de lucru de anestezie si salonului SPA) la OMS1500 din 24 noiembrie 2009
privind
aprobarea
Regulamentului
de
organizare
si
functionare
a
secțiilor
și compartimentelor de anestezie și terapie intensivă.
Facilitățile corespunzătoare și echipamentul conform standardelor din acest document trebuie să existe oriunde se desfășoară anestezia și trezirea, inclusiv în locații din afara sălii de operații: laboratorul
de
radiologie
și
imagistică
medicală
(unitatea
de
tomografie
computerizată, angiografie, RMN), laboratoare/compartimente de explorări funcționale (cardiorespiratorii, a funcțiilor digestive), alte structuri în care se justifică.
Este necesară pregătirea în utilizarea în siguranță a echipamentelor
(RECOMANDARE DE NIVEL
ÎNALT ).
Documentarea
și
certificarea
oficială
a
acestei
pregătiri
sunt
o
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT . Echipamentul de anestezie trebuie să fie conform cu stadardele naționale și internaționale (ex. Organizația Internațională pentru Standardizare - ISO).
III.
Medicamente și fluidele intravenoase
Standardele pentru medicație și fluide intravenoase sunt sumarizate în Tabelul 4.
Cantitățile anestezicului corespunzător, analgezicele, substanțele utilizate în resuscitare, precum și alte medicații (adjuvante), trebuie să fie disponibile în cadrul instituțiilor de asistență medicală. Lista medicamentelor esențiale a OMS servește drept ghid pentru minimul de medicamente care trebuie să fie disponibil (http://www.who.int/medicines/publications/essentialmedicines/en/).
Toate medicamentele injectabile trebuie etichetate clar și datate ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT).
Utilizarea etichetelor colorate standard la fiecare post de lucru de anestezie ( atât în fiecare sală de operație cât și în afara sălii de operație) dar și în componenta cu paturi a secțiilor / compartimentelor ATI (saloane cu paturi SPA, paturi UTIIP, paturi UTI), în conformitate cu ISO
26825:2008 , este
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT .
Oxigenul suplimentar este
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT
pentru toți pacienții care primesc anestezie generală și sedare profundă. Oxigenul suplimentar este
SUGERAT
pentru pacienții care primesc sedare moderată. Fracția inspiratorie de oxigen trebuie să fie ghidată de pulsoximetrie.
IV.
Monitorizarea
Standardele pentru monitorizare în anestezie sunt sumarizate în
tabelul 5.
A.
Monitorizarea intraoperatorie
1.
Medicul ATI instruit
Cel mai important monitor atât pentru perioada intraoperatorie este un medic ATI instruit și vigilent.
Acesta trebuie să fie prezent continuu în sala de operație sau în camera unde are loc procedura, în timpul anesteziei până la trezire și recăpătarea conștienței când pacientul este predat unui alt medic ATI sau unei asistente de anestezie-teapie intensivă.
În situația în care o altă urgență necesită deplasarea medicului ATI într-un alt loc decât sala de operație sau camera unde are loc procedura pentru anestezie, medicul ATI va decide și prioritiza comparând urgența nou apărută cu situația din acel moment a pacientului sub anestezie.
Medicul ATI va desemna asistenta de anestezie-terapie intensivă care va rămâne responsabilă pentru anestezia în desfășurare pe parcursul absenței sale. ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ).
În situația în care este probabilă expunerea la radiații sau apare o altă situație de expunere periculoasă pentru medicul ATI și pentru asistenta medicală de anestezie-terapie intensivă care necesită observarea pacientului de la distanță, trebuie asigurate condiții care să facă posibil acest lucru
Evaluarea clinică continuă de către medicul ATI (palparea pulsului, observarea directă a pacientului, auscultația cu stetoscopul) reprezintă o componentă esențială a monitorizării pacientului anesteziat. Evaluarea clinică poate permite identificarea deteriorării clinice mai precoce decât echipamentul de monitorizare.
.
Semnalele sonore, precum tonul pulsului determinat de pulsoxiemtru, cu limite de alarmă setate corespunzător, ar trebui activate întotdeauna, la un volum care să fie suficient de tare, pentru a fi perceput în sala de operație ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ).
2.
Administrarea de oxigen și Oxigenarea pacientului
Este
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT
a se monitoriza concentrația inspiratorie în oxigen pe toată perioada anestezică când anestezia este administrată cu un aparat de anestezie ce prezintă alarmă de detectare a concentrației scăzute în oxigen.
Când anestezia este administrată cu un aparat de anestezie este
ECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT
utilizarea alarmei de livrare insuficientă a oxigenului și este
RECOMANDATĂ
utilizarea unui sistem de protecție împotriva administrării unui amestec de gaz hipoxic.
Dacă anestezia nu este administrată cu un aparat de anestezie, este
RECOMANDAT
a se monitoriza concentrația inspiratorie în oxigen pe toată perioada anestezică cu un intrument adecvat, ce prezintă alarmă de detectare a concentrației scăzute în oxigen.
Este
RECOMANDATĂ
utilizarea unui sistem de prevenție a deconectării surselor de gaz (conectoare pentru furtun, cârlige).
Oxigenarea tisulară și perfuzia trebuie monitorizată continuu prin evaluare clinică și pulsoximetrie ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ). Evaluarea clinică a oxigenării presupune expunerea unei părți a pacientului (ex. față, mână sub lumină adecvată).
3.
Căile aeriene și respirația
Evaluarea căilor respiratorii și a ventilației ar trebui monitorizată prin auscultație și evaluare clinică continuă ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ). În cazul în care se utilizează un circuit respirator, balonul rezervor trebuie observat. Uneori, utilizarea continuă a auscultației precordiale sau esofagiene poate fi adecvată.
Dacă este utilizată o sondă endotraheală, poziționarea corectă trebuie verificată prin auscultație ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ). Confirmarea poziționării corecte prin detectarea de dioxid de carbon este
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT .
Capnografia continuă este
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT
pentru monitorizarea ventilației adecvate în cazul pacienților intubați și / sau paralizați și este
RECOMANDATĂ
în cazul altor pacienți care primesc anestezie generală sau sedare profundă.
Atunci cand ventilația mecanică este utilizată ar trebui utilizată alarma de deconectare ( RECOMANDAT ) iar măsurarea continuă a volumelor inspiratorii și / sau expiratorii plus a frecvenței respiratorii și a presiunilor în căile aeriene este
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT .
4.
Circulația
Frecvența și ritmul cardiac
Circulația trebuie să fie monitorizată continuu. Palparea sau afișarea pulsului și / sau ausculația zgomotelor cardiace trebuie să fie realizate în mod continuu. Monitorizarea ritmului cardiac cu ajutorul electrocardioscopiei este
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT . Monitorizarea și afișarea continuă a frecvenței cardiace cu ajutorul pulsoximetriei este
SUGERATĂ.
Tensiunea arterială
Tensiunea arterială non-invazivă (NIBP) trebuie să fie monitorizată folosind manșete de dimensiuni adecvate și la intervale adecvate (de obicei la fiecare cinci minute sau mai frecvent dacă pacientul este instabil) ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ). Aparatele de măsurare automată a NIBP pot permite anestezistului să se concentreze pe alte sarcini în timpul anesteziei. Măsurarea continuă directă și afișarea tensiunii arteriale folosind un cateter intraarterial și un sistem de măsurare este
RECOMANDATĂ
în cazuri selecționate în conformitate cu ghidurile de bună practică medicală. Aceasta permite monitorizarea continuă (bătaie cu bătaie) a tensiunii arteriale. Trebuie să fie luată în considerare în cazurile de instabilitate hemodinamică secundară unei sângerări, repleției volemice, sau bolilor cardio-pulmonare severe. Este de asemenea eficientă atunci când sunt necesare analize repetitive (ex., gaze sanguine, managementului dereglărilor glicemiei în cazul pacienților cu diabet zaharat insulino-dependent dezechilibrat).
5.
Temperatura
Un mijloc de măsurare a temperaturii trebuie să fie disponibil și folosit la intervale regulate atunci când
există
indicații
clinice
(ex.,
anestezii
cu
durată
mare
sau
complexe
la
copii) ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ). Disponibilitatea și folosirea continuă a măsurării electrice continue a temperaturii este
RECOMANDATĂ
în cazuri selecționate.
6.
Debitul urinar
În timpul intervențiilor chirurgicale cu durată crescută sau când se anticipează administrarea unei cantități
crescute
de
fluide
intravenos,
debitul
urinar
trebuie
să
fie
monitorizat ( RECOMANDARE ).
7.
Funcția neuro-musculară
Atunci când sunt folosite relaxante musculare, folosirea monitorizării transmisiei neuro-musculare periferice (stimulator nervos) este
RECOMANDATĂ .
8.
Profunzimea anesteziei
Profunzimea anesteziei (gradul de pierdere al conștienței) trebuie să fie de obicei analizat prin observație clinică.
Monitorizarea continuă a concentrației inspiratorii și expiratorii de agenți anestezici inhalatori este
RECOMANDATĂ .
Folosirea
unui
dispozitiv
electronic
cu
scopul
de
a
măsura
activitatea
cerebrală (electroencefalografia procesată, monitor pentru profunzimea anesteziei), în timp ce nu sunt universal recomandate sau folosite, sunt
SUGERATE , în special în cazurile de risc de "awareness" sub anestezie generală sau delir postoperator.
B.
Monitorizarea postoperatorie
Toți pacienții trebuie să fie monitorizați în salonul cu pat / paturi de supraveghere postanestezică (SPA) până la recuperarea completă a stării de conștiență.
Pacienții cu instabilitate hemodinamică, respiratorie sau neurologică trebuie să fie transferați în zona cu paturi TIIP sau cu paturi TI a secției / compartimentului ATI.
Observarea clinică continuă de către un asistent medical de anestezieterapie-intensivă este
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT . Aceasta include observarea oxigenării, a căilor respiratorii și a respirației dar și măsurarea scorurilor de durere ale pacientului.
Folosirea pulsoximetriei și monitorizarea intermitentă a NIBP sunt
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT .
Folosirea altor monitorizări (ex. monitorizarea temperaturii și a debitului urinar) pot fi de asemenea indicate, în funcție de pacient și anumiți factori chirurgicali.
V.
Desfășurarea anesteziei
Personalul
Fiecărui pacient trebuie să îi fie dedicat un medic cu specialitatea ATI care să fie prezent în locul unde se desfășoară anestezia de-a lungul oricărei anestezii (anestezie generală, sedare moderată sau profundă, anestezie regională). Un asistent medical de anestezie terapie-intensivă trebuie să fie disponibil să asiste medicul ATI. ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ).
Medicul ATI este responsabil pentru transportul pacientului într-o zonă adecvată post-anestezică (salon
cu pat /paturi SPA, zona cu paturi TIIP sau paturi TI) și trebuie să transfere îngrijirea pacientului
unui
alt
medic
ATI
sau
unui
asistent
de
anestezie-terapie
intensivă ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ).
Evalurea preanestezică și consimțământul informat
Pacientul trebuie să fie evaluat în cadrul unui consult pre-anestezic de către un medic cu specialitatea ATI înainte de actul anestezic și înainte de admisia în blocul operator. Un plan anestezic formulat și documentat trebuie să fie menționat în fișa pacientului.
Consultul pre-anestezic trebuie să aibă loc cu minimum 7 zile înaintea operațiilor programate ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ).
În cazul intervențiilor de urgență consultul pre-anestezic trebuie efectuat cât mai rapid după admisia pacientului în unitatea sanitară ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ).
Consultul pre-anestezic include evaluarea, optimizarea preoperatorie a problemelor medicale ale apacientului și realizarea unui plan pentru managementul intraoperator și postoperator al pacientului.
Consimțământul informat realizat în conformitate cu politica spitalului, de preferat în format scris, trebuie obținut ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ).
Verificările preanestezice
Medicul ATI trebuie să se asigure de faptul că aparatura și personalul necesare pentru desfășurarea în condiții de siguranță a anesteziei, precum și toate medicamentele și echipamentele (inclusiv aparatul de anestezie și sistemele adiacente) au fost verificare anterior începerii anesteziei ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ) ( vezi Anexa 1).
Lista de verificare pentru o intervenție chirurgicală în condiții de siguranță recomandată de WHO (vezi Anexa 2.) este o unealtă simplă menită să îmbunătățească siguranța intervențiilor chirurgicale prin aducerea laolaltă a întregii echipe operatorii (chirurgi, medici ATI și asistenți medicali) pentru a verifica punctele cheie în timpul a trei faze vitale: înainte de inducția anestezică, înainte de incizia tegumentară și înainte ca echipa să părăsească sala de operație.
Folosirea listei de verificare, adaptată condițiilor locale și priorităților, este
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT .
Păstrarea înregistrărilor
Înregistrarea detaliilor fiecărei anestezii trebuie să fie realizată și păstrată în Fișa de Anestezie (format scris și/sau electronic) din
Foaia de Observație Clinică Generală a pacientului ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ). Aceasta trebuie să includă detalii ale evaluărilor preoperatorii, planul anestezic, managementul intra- și postoperator, inclusiv orice complicație apărută.
Îngrijirea postoperatorie
Toți pacienții care au fost supuși unei anestezii (anestezie generală, sedare moderată sau profundă, anestezie regională), trebuie să rămână în locul unde a fost realizată anestezia sau să fie transportați în siguranță într-o zonă de recuperare postanestezică special amenajată: salon cu pat
/paturi SPA, sau zona cu paturi TIIP sau zona cu paturi TI. ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ). În oricare dintre aceste locații, o sursă de oxigen, un aparat de aspirație, dispozitive de ventilație (ex., sistem de mască cu balon) și medicamente de resuscitare în situații de urgență trebuie să fie disponibile imediat ( RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT ).
Transferul îngrijirilor și delegarea sarcinilor de îngrijire
Atunci când responsabilitatea îngrijirii unui pacient este transferată din sfera specilalității ATI (adică pacientul este transferat pe secția cu paturi de origine a pacientului sau orice altă secție decât secția ATI),
medicul ATI sau asistenta medicală de anestezie-terapie intensivă care însoțește pacientul are obligația de a preda pacientul medicului sau asistentei desemnate din secția respectivă căruia trebuie să îi ofere toate informațiile relevante referitoare la istoricul pacientului, patologiile asociate, statusul anestezic și chirurgical.
Predarea pacientului se va face după completarea și semnarea Fișei de predare-primire a pacientului într-o secție non-ATI (Anexa 7).
În cazul în care este generată o Epicriză de transfer (în format electronic dar și tipărită și semnată de către medicul ATI) aceasta va însoți Foaia de Observație Clinică Generală pe secția unde este transferat pacientul. În acest caz Fișa de predare-primire a pacientului într-o secție non-ATI nu mai este necesară.
Chiar și în acest caz, pacientul trebuie însoțit pe durata transferului fie de către un medic ATI fie de către o asistentă medicală de anestezie-terapie intensivă care prezintă și predă pacientul medicului sau asistentei desemnate din secția respectivă.
Toate cele de mai sus reprezintă o
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT .
Managementul durerii
Toți pacienții au dreptul la eforturi corespunzătoare din partea personalului medical pentru a preveni și a alina durerea postoperatorie folosind medicamente și măsuri adecvate; aceste eforturi sunt astfel
RECOMANDARE DE NIVEL ÎNALT .
Medicii ATI trebuie să asigure disponibilitatea unei medicații analgezice adecvate pentru managementul durerii intra- și postoperatorii. Opioidele puternice (ex., morfina) trebuie folosite pentru durerea severă postoperatorie și tot personalul medical din secțiile / compartimentele ATI trebuie să fie antrenate în evaluarea durerii dar și a managementul pacientului după administrarea de opioide.
Administrarea postoperatorie de opioide și alte analgezice trebuie să fie efectuată de către asistentele medicale de anestezie-terapie intensivă, dar responsabilitatea pentru îngrijirea pacientului revine medicului ATI.
Bibliografie
1.
Mellin-Olsen
J ,
Staender S ,
Whitaker DK ,
Smith AF . The Helsinki Declaration on Patient Safety in Anaesthesiology. Eur J Anaesthesiol. 2010 Jul; 27(7):592-7.
2.
European Society of Anaesthesiology: Helsinki Declaration on Patient Safety in Anaesthesiology
https://www.esahq.org/~/medi
a/ESA/Files/Downloads/Resources-PatientSafety-
SignedHelsinkiDeclaration/Helsinki%20Declaration%20-%20signed.ashx
3.
American Society of Anesthesiologists: Standards for basic anesthetic monitoring.Committee of Origin: Standards and Practice Parameters (Approved by the ASA House of Delegates on October 21, 1986, last amended on October 20, 2010, and last affirmed on October 28, 2015)
4.
Institute of Medicine (US) Committee on Quality of Health Care in America; Kohn LT, Corrigan JM, Donaldson MS (Eds). To Err is Human: Building a Safer Health System. Washington DC: The National Academies Press; 2000.
5.
Braz LG, Braz DG, Cruz DS, Fernandes LA, Modolo NS, Braz JR. Mortality in anesthesia: a systematic review. Clinics (Sao Paulo) 2009; 64: 999-1006.
6.
Merry AF, Cooper JB, Soyannwo O, Wilson IH, Eichhorn JH. An iterative process of global quality improvement: the International Standards for a Safe Practice of Anesthesia 2010. Can J Anesth 2010; 57: 1021-6.
7.
Merry AF, Cooper JB, Soyannwo O, Wilson IH, Eichhorn JH. International Standards for a Safe Practice of Anesthesia 2010. Can J Anesth 2010; 57: 1027-34.
8.
Meara JG, Leather AJ, Hagander L, et al. Global surgery 2030: evidence and solutions for achieving health, welfare, and economic development. Lancet 2015; 386: 569-624.
9.
Debas HT, Donkor P, Gawande A, Jamison DT, Kruk ME, Mock CN. Essential surgery. Disease Control Priorities. Washington, DC: World Bank Group - 2015. Available from URL:
http://documents.worldbank.org/curated/en/655391468130824512/
Essential-surgery
(accessed February 2018).
10.
World Health Assembly. Resolution 68.15. Strengthening emergency and essential surgical care and anaesthesia as a component of universal health coverage. World Health Assembly, Geneva, May
2015.
Available
from
URL:
http://apps.who.int/medicinedocs/documents/s21904en/s21904en.pdf (accessed February 2018).
11.
O'Neill KM, Greenberg SL, Cherian M, et al. Bellwether procedures for monitoring and planning essential surgical care in low- and middle-income countries: caesarean delivery, laparotomy, and treatment of open fractures. World J Surg 2016; 40:2611-9.
12.
Apfelbaum JL, Silverstein JH, Chung FF, et al. Practice guidelines for postanesthetic care: an updated report by the American Society of Anesthesiologists Task Force on Postanesthetic Care. Anesthesiology 2013; 118: 291-307.
13.
OMS 1500 /2009 privind aprobarea Regulamentului de organizare si functionare a secțiilor și compartimentelor de anestezie și terapie intensivă.
14.
OMS 323/ 2011 privind aprobarea metodologiei și a criteriilor minime obligatorii pentru clasificarea spitalelor în funcție de competență.
Tabelul 1.
Standardele anestezice WHO-WFSA, adaptate Furnizorii de servicii de anestezie-terapie intensivă
Furnizor/ termen
Descriere
Furnizorul de servicii de anestezie-terapie
Orice persoană
din
domeniul
asistenței
intensivă
medicale care
oferă
îngrijiri
legate de
anestezie-terapie intensivă, indiferent de experiența profesională sau de nivelul certificat studii
Anestezia
Administrarea anesteziei generale sau regionale sau a sedării moderate sau profunde independent de persoana care oferă acest serviciu
Medic ATI
Absolvent al unei instituții de învățământ medical superior care a absolvit și un program național recunoscut de către Ministerul Sănătății de formare de specialitate în anestezie-terapie-intensivă (ATI)
Asistent de anestezie-terapie-intensivă
Absolvent al unei instituții de învățământ pentru asistenți medicali care a absolvit un program recunoscut de către Ministerul Sănătății de formare ca asistent de anestezie- terapie-intensivă
Tabelul 2
Definiția anesteziei generale și nivelele de sedare
*
Anestezia generală
Sedarea profundă
Sedarea moderată ("sedarea conștientă")
Sedarea minimă (anxioliza)
Sensibilitate
Neresponsiv chiar și la stimuli dureroși
Răspuns intenționat după stimulare dureroasă
Răspuns intenționat la stimuli auditivi sau stimulare tactilă
Răspuns normal la stimulare verbală
Căi aeriene
Intervenție deseori necesară
Intervenția poate fi necesară
Intervenția nu e necesară
Neafectate
Respirație
Frecvent inadecvată
Poate
fi
inadecvată
Adecvată
Neafectată
Circulație
Poate fi afectată
De obicei menținută
De obicei menținută
Neafectată
*
Adaptat după definițiile ASA. Disponibil la:
http://www.asahq.org/quality-and-practice-
management/standards-guidelines-and-related-resources/continuum-of-depth-of-sedation-
definition-of-general-anesthesia-and-levels-of-sedation-analegesia
Tabelul 3.
Nivelul WHO al facilităților care oferă îngrijiri medicale versus clasificarea unităților sanitare care oferă îngrijiri medicale în România, din punct de vedere al aplicării standardelor de siguranță în anestezie.
Clasificare WHO
Centru de sănătate
Spital mic
Spital județean / de provincie
Spital de referință
Clasificare în conformitate cu OMS 323/ 2011
unitatile sanitare care furnizează servicii în regim de spitalizare de zi
Spitale de categoria III și IV
Spitale de II, IIM,
Spitale de categoria I, IM
Clasificare Secții ATI în conformitate cu
OMS
1500/2009
doar:
-post de lucru anestezie și
-salon de supraveghere
postanestezica (SPA)
Secție ATI categoria a III-a:
nivel de competență bazală
Secție ATI categoria a II- a:
nivel de competență medie
Secție ATI categoria a I-a: nivel de competență extinsă
Capacitate de tratament în conformitate cu
OMS
1500/2009
- administrarea oricărei forme de anestezie, alta decât anestezia locală prin infiltrație, pentru investigații / tratament în spitalizare de zi
au posibilități limitate de asigurare a unei îngrijiri de terapie intensivă de lungă durată și acordă servicii medicale de profil în specialitățile din structura organizatorică aprobată, a unității sanitare respective, inclusiv în cazul urgențelor, precum și stabilizarea inițială a pacienților
critici
medicali
și
chirurgicali.
asigură servicii medicale complete de profil pentru pacientul critic medical sau chirurgical, cu următoarele
excepții: chirurgie cardiovasculară, neurochirurgie majoră, transplant
organe,
politraumă, chirurgie hepatică majoră, marii arși.
asigură servicii medicale complete de profil pentru pacientul critic medical sau chirurgical, inclusiv pentru
următoarele situații: chirurgie cardiovasculară, neurochirurgie majoră, transplant de
organe,
politraumă, chirurgie hepatică majoră, marii arși.
* Adaptat după Ghidul pentru Infrastructură și Materiale pentru Diverse Nivele ale Facilităților care Oferă Îngrijiri Medicale, Urgențe și Îngrijire Chirurgicală Esențială, OMS. Disponibil la http://www.who.int/surgery/publications/immesc_equipt_needsmaneg/en/
Tabelul 4 . Standardul pentru medicație intraoperatorie și fluide intravenoase
RECOMANDARE NIVEL ÎNALT
RECOMANDAT
SUGERAT
Medicație intraoperatorie injectabilă
Anestezice inhalatorii Relaxante musculare
Anticolinesterazice
Fluide intravenoase
Medicație
pentru resuscitare
Medicație postoperatorie
Alte medicamente
Tiopental sau propofol Ketamină
Diazepam
sau Midazolam Fentanil Anestezice
locale
(ex. lidocaină
sau
bupivacaină) Glucoză
Sevoflurane
Succinilcolină Pancuroniu
sau Atracurium
Neostigmină
Soluție salină injectare Ser fiziologic sau Soluție Ringer lactat
Oxigen Adrenalină Noradrenalină Efedrină Atropină Glucoză
Morfină Paracetamol Antiinflamatorii nesteroidiene (ex.ibuprofen)
Nitroglicerină
Propofol Sufentanil
Relaxante musculare
non- depolarizante alternative (Rocuronium,sau Vecuronium,sau Cisatracurium)
Manitol Plasmalyte
Soluție coloidală de gelatină
Albumină umană
Halperidol sau Droperidol
ale
Etomidat
Desflurane
Blocante specifice
realxării musculare: Sugamadex
Isoprenalină Fenilefrină Terlipresină sau Vasopresină
Tramadol Gabapentin Oxicodon
injectabile
Metoprolol Furosemid
Gluconat sau Clorură de calciu Hidrocortizon
Heparină Protamină Dobutamină
Lanidolol sau Esmolol Acid tranexamic Nicardipină sau Urapidil
Alte medicamente
Salbutamol-spray
Captopril,
Hidralazină
Tabelul 5. Standarde de monitorizare în anestezie
RECOMANDARE NIVEL ÎNALT
Intraoperator
A.Observarea
clinică
de
către
medic ATI:
Frecvența cardiacă
Oxigenarea și perfuzia tisulară, palpare puls
Frecvența respiratorie
Mișcările
sistemului respirator anestezic
Auscultația resprației
Zgomotele
cardiace (folosirea ausculatației cu stetoscopul
la
nivel esofagian / precordial
B. Aparat anestezie
-
alarme sonore funcționale pe toată durata intervenției
-
monitorizarea
concentrației inspiratorii de oxigen (FiO2)
-
alarmă livrare insuficientă oxigen
-
măsurarea continuă a volumelor de gaze inspirate, expirate, frecvență, presiune căi aeriene
RECOMANDAT
SUGERAT
Aparat anestezie
-prevenție livrarare amestec de gaz hipoxic
-monitorizare FiO2 pentru anestezie generală fără aparat de anestezie
-alarme
deconectare
de sursele de gaz și deconectare pacient
-măsurarea
continuă
a concentrației
inspirate
și expirate de gaze anestezice inhalatorii
C. Monitorizare funcții vitale
1.
Pulsoximetrie
continuă
2.
Folosirea
capnografiei
pentru pacienții intubați și/sau curarizați
3.
Folosirea continuă a
Electrocardioscopiei
4.
Monitorizare noninvazivă intermitentă a
tensiunii arteriale
5.
. Monitorizarea (cel puțin intermitentă) a
temperaturii
Postoperator
A.Observarea
clinică
de
către
o
asistentă de ATI:
C.
Monitorizare
funcții
vitale
Folosirea
capnografiei
pentru tehnici de anestezie generală
la
pacienții neintubați necurarizați sau pentru sedare profundă
Măsurarea continuă invazivă a
tensiunii arteriale
(în cazuri selecționate)
Monitorizarea
electronică
continuă a temperaturii
(în cazuri selecționate)
Monitorizarea
diurezei
Monitorizarea
transmisiei neuro-musculare periferice
Monitorizarea continuă a frecvenței cardiace prin
pulsoximetrie
Monitorizare:
EEG și/sau BIS sau Entropie, și/sau NIRS/INVOS în cazuri
selecționate
-
Oxigenarea și perfuzia tisulară
-
Frecvența respiratorie
-
Frecvența cardiacă
C. Monitorizare funcții vitale
1.
Pulsoximetrie
continuă
2.
Monitorizarea intermitentă a
presiuniii arteriale non-invaziv
3.
Folosirea
scorurilor de durere
folosind scale adecvate vârstelor pacienților
Monitorizarea intermitentă a temperaturii
Monitorizarea debitului urinar (în cazuri selecționate)
EEG=electroencefalografie, BIS= analiză bispectrală, NIRS/ INVOS= spectroscopie în peri-infraroșu pentru oximetrie regională oximetrie regională
Nume spital:
RAPORT ANUAL PRIVIND SIGURAN,A PACIEN,ILOR
ÎN SEC,IA / COMPARTIMENTUL ATI
Anexa Nr. 6
Nume Secție / compartiment ATI:
Adresa:
Email:
'ara:
Anul/perioada de raportare:
Data de început:
Data de sfârșit:
Nr de paturi
Nr paturi terapie intensivă pt pacienții intubați
Nr de săli de operație
Existența unei clinici pt durere cronică?
Nr proceduri/an
% pacienti cu anestezie generală
Nr rezidenți
Nr asistente de anestezie
Nr medici specialiști/primari
Principalele cerin'e ale declara'iei de la Helsinki
% sălile de operație dețin monitorizarea minimă conform standardelor EBA?
% zonele de reanimare dețin monitorizarea minimă conform standardelor EBA?
%
pacienți
sunt
admiși
în
secțiile
de
post
operator?
(recuperare,
reanimare)
Care din următoarele protocoale sunt disponibile în spitalul dumneavoastră?
Evaluarea preoperatorie
Verificarea echipamentului și a drogurilor
Etichetarea seringilor
Intubație dificilă/eșuată
Hipertermie malignă
Anafilaxie
Controlul infecțiilor
Sângerarea masivă
Toxicitatea anestezicelor locale
Îngrijirea postoperatorie inclusiv managementul durerii
% proceduri este utilizat checklist-ul WHO Safe Surgery Saves Life?
Da
Nu
Instituția dvs produce un raport anual privind morbiditatea și mortalitatea pacienților?
Instituția dvs respectă standardele anestezice de sedare privind o practică sigură?
Instituția dvs contribuie la audit recunoscut național despre practica sigură și raportarea incidentelor apărute?
Instituția dvs pune la dispoziție resurse pt a contribui la acest audit?
Enumerați auditul la care membrii instituției dvs au contribuit în ultimul an:
Măsurile implementate și rezultatele ob'inute privind îmbunătă'irea siguran'ei pacien'ilor :
Enumerați 3 din cele mai importante inițiative adoptate la nivel local în ultimul an
Initiativa nr 1 privind siguranța pacientului
Incidentele apărute:
Acțiunile implementate: Îmbunătățirea prognosticului:
Initiativa nr 2 privind siguranța pacientului
Incidentele apărute:
Acțiunile implementate:
Îmbunătățirea prognosticului:
Inițiativa nr 3 privind siguranța pacientului
Incidentele apărute:
Acțiunile implementate:
Îmbunătățirea prognosticului:
Riscul/incidentele apărute și recunoscute privind siguranța pacienților în așteptare de soluții:
1.
2.
3.
Comentarii privind inițiativele adoptate în ultimele 12 luni:
Modul de soluționare al incidentelor privind siguranța pacienților apărute în ultimele 12 luni pe care departamentul dorește să îl facă public:
Semnătura:
Data:
Email:
Anexa Nr. 7 FIȘA DE PREDARE-PRIMIRE A PACIENTULUI ÎNTR-O SECȚIE NON-ATI
DATA:
ORA:
Nume și Prenume pacient:
F.O.C.G. :
Diagnostic:
Medic Anestezist: Medic Chirurg:
SITUATIA ACTUALA
Interventie
Tipul Anesteziei
□ AG
□Locală
□Rahianestezie
□Peridurală
□ Sedare
Premedicatie
Medicatie intra - operator
Antibiotice
Analgezice
Anti-vomitive
Altele
ISTORIC
Medicatie personala
Interventii chirurgicale
Psihiatrice(relevante)
Complicatii/Incidente/ Alergii/IOT dificila
EVALUARE
Semne vitale
TA
AV
SPO2
Temp.
Diureză
Scor durere
□Branula
/10
□Cateter central
Acces IV
Drenaje
□ Libere
□ Vacuum
Sonda urinara
Sonda nazogastrica
Pansament plaga
RISCURI
Alergii
Risc infectii /Izolare
Tegumente/Escare
Tromboză venoasă profundă
RECOMANDARI
Analgezie
□ IV
□ Per os
□ Spinal/Epidural
□ PCA
□ Altele
Antibiotice
Anti-vomitive
Anticoagulante
□ HGMM
□ Heparina
□Altele
O2
□ Masca
□Narine
□ Aer admosferic
Alte medicamente
Alte recomandari
Medic ATI :
Medic secția primitoare:
Asistent medical ATI:
Asistent medical sectia primitoare:
*
În cazul apari'iei unui eveniment critic, se recomandă consult ATI
!
Aprobat prin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.