Decizia nr. 168/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 teza întâi și alin. 2 lit. c), precum și ale

art. 23 din Decretul nr. 387/1977

pentru aprobarea Statutului privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor, excepție ridicată de Nicoleta Iliescu în Dosarul nr. 8.254/1997 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19 octombrie 1999 și au fost consemnate în încheierea din aceeași dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 28 octombrie 1999.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 26 februarie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 8.254/1997, Judecătoria Sectorului 4 București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. 1 teza întâi și alin. 2 lit. c), precum și ale

art. 23 din Decretul nr. 387/1977

pentru aprobarea Statutului privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor. Excepția a fost ridicată de Nicoleta Iliescu, prin mandatar, într-o cauza civilă ce are ca obiect obligarea la plata unor sume de bani solicitate de Asociația de locatari a blocului nr. 116 din Bd. Libertății nr. 6, sectorul 4, București.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 21, care consacra accesul liber la justiție, precum și pe cele ale art. 37, care consfințesc dreptul la libera asociere.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată apreciază ca

art. 3 alin. 1 teza întâi și alin. 2 lit. c) din Decretul nr. 387/1977

este constituțional. În ceea ce privește art. 23 din același decret, instanța considera ca este caduc raportat la "schimbările intervenite în plan social, economic, după evenimentele petrecute în decembrie 1989", astfel ca "nu se aplică și, prin urmare, nu produce nici un fel de efecte", iar parata nu este vătămată și nu îi sunt lezate drepturile și libertățile fundamentale consfințite de Constituție.

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Președintele Camerei Deputaților, în punctul sau de vedere, considera ca "art. 3 alin. 1 teza întâi și

art. 3 alin. 2 lit. c) din statutul aprobat prin Decretul nr. 387/1977

sunt în acord cu dispozițiile constituționale, nefiind abrogate prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituție".

În privinta art. 23-28 din statut se apreciază ca "sunt în vigoare, în măsura în care nu afectează raporturile juridice de drept privat în care este parte asociația de locatari, precum și raporturile juridice existente între membrii asociației".

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca în cauza instanța putea constata ca, potrivit

art. 70 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată,

Decretul nr. 387/1977

nu mai este în vigoare.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Verificand sub aspectul aplicării în timp

Decretul nr. 387/1977 , prin care a fost aprobat Statutul privind organizarea și funcționarea asociației de locatari, se constată că, prin efectul

art. 70 din Legea locuinței nr. 114/1996 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31 decembrie 1997, acesta a fost declarat abrogat la împlinirea termenului de 24 de luni de la data intrării în vigoare a legii menționate. Dar, prin

art. I pct. 18 din Legea nr. 145 din 27 iulie 1999

pentru modificarea și completarea

Legii locuinței nr. 114/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 439 din 9 septembrie 1999, art. 70 a fost, la rândul sau, abrogat. În plus pct. 17 al art. I din aceasta ultima lege prevede că, "Până la data dobândirii personalității juridice a asociației de proprietari, asociațiile de locatari constituite potrivit

Decretului Consiliului de Stat nr. 387/1977

pentru aprobarea Statutului privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor își desfășoară activitatea pe baza statutului propriu și a dispozițiilor prezentei legi".

În aceste condiții Statutul privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor, aprobat prin

Decretul nr. 387/1977 , se integreaza, alături de alte reglementări, între care

Legea locuinței nr. 114/1996 , cadrului juridic aplicabil domeniului gospodăririi locative, până la finalizarea procesului de transformare a asociațiilor de locatari în asociații de proprietari.

În consecința, urmează să facă obiectul controlului de constituționalitate prevederile legale invocate de autorul excepției, și anume art. 3 alin. 1 teza întâi și alin. 2 lit. c), precum și

art. 23 din Decretul nr. 387/1977 , texte care au următorul cuprins:

- Art. 3: "Sunt de drept membri ai asociației locatarilor: titularii contractelor de închiriere; persoanele fizice care locuiesc în apartamentele ce le aparțin în proprietate personală, iar în caz de proprietate comuna a membrilor unei familii, unul dintre proprietari, desemnat de aceștia; persoanele juridice care își au sediul ori desfășoară activități în suprafețele locative deținute cu orice titlu în clădirea în care sunt și locuințe.

Membrii asociației locatarilor au următoarele drepturi și îndatoriri: [...]

c) sa primească explicații cu privire la calculul cotei de contribuție la cheltuielile comune și sa conteste la comitetul asociației, în termen de 10 zile de la afișarea listei de plată, cuantumul stabilit al acestei cote, iar în cazul când contestația a fost respinsă, să se adreseze adunării generale; contestația nu suspenda plata contribuției;"

- Art. 23: "Comitetele și birourile executive ale consiliilor populare municipale, orășenești, comunale și ale sectoarelor municipiului București au obligația de a îndrumă, sprijini și controla activitatea asociațiilor locatarilor, pentru realizarea scopurilor și sarcinilor ce le revin."

Se susține de către autorul excepției ca art. 3 alin. 1 teza întâi și art. 23 din decret contravin prevederilor constituționale ale art. 37 alin. (1) referitoare la dreptul la libera asociere, potrivit cărora cetățenii se pot asocia liber în partide, în sindicate și în alte forme de asociere, iar alin. 2 lit. c) al art. 3 încalcă prevederile constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție.

Analizând

art. 1 alin. 1 teza întâi din Decretul nr. 387/1977 , Curtea constata ca motivul de neconstituționalitate invocat, în sensul că ar fi incalcata libertatea de asociere, nu poate fi reținut. Sub acest aspect Curtea retine ca prevederile art. 37 din Constituție consacra un drept fundamental cu caracter social-politic, care oferă posibilitatea cetățenilor de a se asocia în mod liber în partide sau formațiuni politice, în sindicate sau în alte forme de organizare, în scopul de a lua parte la diverse activități politice, sociale, culturale și altele asemenea.

În acest sens Curtea retine ca, potrivit art. 20 alin. (1) din Constituție, dispozițiile acesteia privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele și cu tratatele internaționale privind drepturile și libertățile fundamentale, la care România este parte, între acestea aflându-se Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În conformitate cu art. 11 din aceasta convenție, orice persoană are dreptul la libertatea de asociere, iar exercițiul acestui drept nu poate face obiectul altor restrangeri decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare într-o societate democratica pentru apărarea anumitor valori fundamentale, între care se afla protecția sănătății, a moralei ori a drepturilor și libertăților altora.

Referitor la domeniul reglementat prin art. 11 din convenție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea pronunțată în cauza "Le Compte, Van Leuven și De Meyere contra Belgiei", 1993, a reținut ca o organizație a medicilor belgieni, înființată prin lege, nu constituie o formă de asociere care să între sub incidența art. 11 din convenție. În motivarea hotărârii s-a arătat ca aceasta organizație are caracterul unei instituții de drept public, care, prin natura sa juridică și funcțiile sale proprii, îndeplinește o activitate de interes public, relevandu-se faptul ca în acest fel ea se integreaza în realizarea unor scopuri cu caracter general, profitabile deopotrivă și celor chemați să facă parte din aceasta organizație.

Asa fiind, Curtea Constituțională retine ca în anumite situații legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general și care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalități înscrise în conceptul de libera asociere, astfel cum acesta este conturat prin prevederile art. 11 din convenție și, respectiv, prin cele ale art. 37 din Constituție.

Curtea constata ca, mutatis mutandis, asociația de locatari prevăzută de

Decretul nr. 387/1977

se afla într-o asemenea situație juridică. Într-adevăr, această categorie de asociații a fost creata prin lege în vederea realizării unui scop de interes general, și anume administrarea în bune condiții a clădirilor cu mai multe apartamente, luându-se în seama totodată și interesele locatarilor legate de realizarea unei bune convietuiri, inclusiv pentru stabilirea costurilor și a cheltuielilor comune, a repartizării lor pe fiecare locatar, a reparațiilor și amenajărilor necesare etc. Rezolvarea problemelor pe care le implica locuirea și administrarea unui imobil cu mai mulți locatari impune, în consecința, o asociere fără de care drepturile și interesele legitime ale celor ce locuiesc în imobilul respectiv ar putea fi afectate prin apariția unor neintelegeri sau litigii.

Trecând la examinarea dispozițiilor

art. 3 alin. 2 lit. c) din Decretul nr. 387/1977 , Curtea nu poate retine încălcarea prevederilor constituționale ale art. 21, care consacra accesul liber la justiție. Existenta procedurii prealabile instituite prin Statutul privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor, și anume contestația la comitetul asociației, urmată de apelul la adunarea generală a locatarilor, nu conduce la concluzia ca hotărârea acesteia, în cazul în care contravine unor prevederi statutare sau altor dispoziții legale, nu poate fi contestată în fața instanțelor judecătorești. În realitate părțile interesate pot să solicite instanțelor judecătorești efectuarea controlului de legalitate asupra oricărei hotărâri a adunării generale a locatarilor, deci și asupra aceleia la care se referă autorul excepției, astfel cum rezultă din art. 7 din Statutul privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor, potrivit căruia: "Hotărârile adunării generale sunt executorii. Hotărârile prin care se încalcă prevederi statutare sau alte dispoziții legale pot fi contestate la instanțele judecătorești de către membrii asociației și alte persoane interesate, în termen de 15 zile de la data adoptării lor.

Comitetele și birourile executive ale consiliilor populare pot dispune prin decizie anularea hotărârilor nelegale ale adunării generale a asociației locatarilor, rămase definitive prin neexercitarea dreptului de contestație de către membrii asociației."

În ceea ce privește invocarea neconstitutionalitatii

art. 23 din Decretul nr. 387/1977 , Curtea constata ca acest text legal nu are relevanta pentru soluționarea cauzei, întrucât nu are nici o legătură cu dreptul de asociere consacrat de art. 37 din Constituție. Sub acest aspect, potrivit

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată, revenea instanței de judecată obligația sa respingă, printr-o încheiere motivată, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a

art. 23 din Decretul nr. 387/1977 , deoarece soluționarea pe fond a cauzei aflate în fața instanței judecătorești, cauza privind pretenții bănești ale asociației de locatari a imobilului în care locuiește autorul excepției, nu depinde de aceste dispoziții. De altfel, aceste prevederi legale și-au pierdut actualitatea, avându-se în vedere atribuțiile ce revin în prezent autorităților locale, conform

Legii nr. 69/1991

privind administrația publică locală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 alin. 1 teza întâi și alin. 2 lit. c) din Decretul nr. 387/1977

pentru aprobarea Statutului privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor, excepție ridicată de Nicoleta Iliescu în Dosarul nr. 8.254/1997 al Judecătoriei Sectorului 4 București.

2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 23 din Decretul nr. 387/1977

pentru aprobarea Statutului privind organizarea și funcționarea asociației locatarilor, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 28 octombrie 1999.