Decizia nr. 750/2018

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Irina-Loredana Gulie

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Mihaela-Carmen Finiș și Daniel-Bartolomeu Finiș în Dosarul nr. 39.313/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 15D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens

Decizia Curții Constituționale nr. 622 din 17 octombrie 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 1.100A din 29 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 39.313/3/2016, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România. Excepția a fost ridicată de Mihaela-Carmen Finiș și Daniel-Bartolomeu Finiș într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei decizii a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că textul de lege criticat instituie o discriminare între titularii unui drept de proprietate, respectiv între foștii proprietari ai bunurilor preluate în mod abuziv în perioada comunistă sau moștenitorii acestora, pe de o parte, și cesionarii drepturilor la despăgubire, pe de altă parte, dat fiind faptul că modalitatea de despăgubire este diferită. Se mai arată că tratamentul juridic diferit nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Or, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și a Curții Constituționale, nu orice diferență de tratament semnifică încălcarea dispozițiilor constituționale sau convenționale referitoare la interzicerea discriminării, iar statul parte la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale beneficiază de o amplă marjă de apreciere în a aprecia dacă diferențele în situații similare justifică un tratament diferit. Se mai arată că tratamentul juridic diferit este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă sau rezonabilă, însă aceste argumente nu au fost avute în vedere de către legiuitor în privința textului de lege criticat.

6.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, în acord cu jurisprudența Curții Constituționale în materie, este admisibilă o măsură legislativă de compensare parțială, în privința bunurilor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist, dacă aceasta se realizează în raport cu un criteriu obiectiv și rezonabil, iar succesiunea legilor în timp, precum și aplicabilitatea noii reglementări și situațiilor juridice neepuizate nu sunt de natură a institui o discriminare. Invocă în acest sens și

Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 octombrie 2010 , pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.

8.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că legiuitorul a acordat o atenție deosebită reglementărilor referitoare la reparațiile pentru suferințele cauzate de regimul comunist din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, având în vedere voința noului stat democratic instaurat în decembrie 1989, de a recunoaște și de a condamna aceste fapte. Astfel, au fost adoptate mai multe acte normative, printre care și

Legea nr. 165/2013 , ce au ca scop finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist. Invocă cele statuate în același sens prin

Decizia Curții Constituționale nr. 179 din 1 aprilie 2014 , paragraful 31.

9.

Se mai apreciază că dispozițiile legale criticate nu sunt de natură a nesocoti dreptul legiuitorului de a decide asupra modului de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută. În sensul jurisprudenței Curții Constituționale, respectiv

Decizia nr. 321 din 10 iunie 2014 , paragraful 27, măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora - și mijloacele folosite, cesionarul urmând a obține atât prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, cât și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului.

10.

De asemenea, se mai apreciază, în ceea ce privește modalitatea prin care se realizează repararea prejudiciului suferit de titularii dreptului de proprietate sau modalitatea de despăgubire a cesionarilor drepturilor izvorâte din actele normative adoptate în materia restituirii proprietăților, că legiuitorul este liber să opteze atât în privința sferei bunurilor pentru care stabilește măsurile reparatorii, cât și a întinderii și a modalității de acordare a acestora, în funcție de situația concretă a respectivelor bunuri. În aplicarea prevederilor

art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție , dreptul de proprietate nu are caracter absolut, conținutul și limitele sale fiind stabilite de lege, statul român având o largă marjă de apreciere în privința mijloacelor prin care să îndeplinească obligațiile juridice impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, garantarea respectării drepturilor patrimoniale sau reglementarea raporturilor de proprietate avute în vedere.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992, republicată , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992, republicată , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, potrivit cărora: „ (3)

În situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit

art. 24 alin. (2) ,

(3)

și

(4) .“

14.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din

Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5)

privind principiul legalității,

art. 4 alin. (2)

referitoare la criteriile discriminării,

art. 15 alin. (2)

privind neretroactivitatea legii civile,

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 20

- Tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21 alin. (1)

și

(2)

referitoare la accesul liber la justiție și

alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

art. 44 alin. (1)

referitoare la garantarea dreptului de proprietate,

alin. (2) teza întâi

privind garantarea și ocrotirea proprietății private, indiferent de titular , alin. (3)

referitoare la expropriere,

alin. (4)

privind naționalizarea sau orice alte măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică,

alin. (6),

alin. (8)

referitoare la averea dobândită licit din

Constituție și art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 1 - Interzicerea generală a discriminării din Protocolul nr. 12

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale

art. 1 - Protecția proprietății cuprins în Primul Protocol adițional

la aceeași

convenție .

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit textului de lege criticat, în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte, potrivit

art. 24 alin. (2) ,

(3)

și

(4) din Legea nr. 165/2013 . Potrivit

art. 24 alin. (2)

din același act normativ, în acest caz, numărul de puncte care se acordă este egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, stabilită potrivit

art. 21 alin. (6)

din lege.

16.

Prin

Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, paragrafele 31, 32 și 38, Curtea a reținut că prevederile

art. 1 alin. (3)

și

art. 24 din Legea nr. 165/2013

reglementează proceduri rectificative, și anume politicile de restituire în natură sau prin compensații a imobilelor preluate abuziv. Privite dintr-o perspectivă de ansamblu, politicile de restituire îmbină două componente: o componentă reparatorie/morală și una patrimonială ce privește dreptul de proprietate. Cele două aspecte ale politicii de restituire sunt strâns legate între ele și îi privesc, în realitate, numai pe titularii inițiali ai dreptului de proprietate, foști proprietari, și pe moștenitorii legali ori testamentari ai acestora. Tocmai de aceea, plecând de la aceste aspecte, legiuitorul a stabilit că unul dintre principiile care stă la baza acordării măsurilor reparatorii prevăzute de

Legea nr. 165/2013

este acela al prevalenței restituirii în natură, iar în ceea ce privește punctele stabilite prin decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar, sau a moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia, stabilește că acestea nu pot fi afectate prin măsuri de plafonare. Alta este soluția legislativă din

Legea nr. 165/2013

în situația în care persoanele care se considerau îndreptățite și care au depus notificări potrivit

Legii nr. 10/2001

au cesionat dreptul de creanță asupra statului român unor terțe persoane, încheinduse cu aceste ocazii contracte de cesiune. În aceste situații legea a plafonat măsurile reparatorii ce pot fi acordate cesionarului. Prin dispozițiile de lege criticate, intenția legiuitorului a fost aceea de a limita operațiunile speculative cu drepturi litigioase prin plafonarea plăților către cesionar, adică limitarea veniturilor încasate de aceștia. Scopul măsurilor reparatorii adoptate de către legiuitor a fost acela de atenuare a consecințelor încălcărilor masive ale drepturilor de proprietate din trecut, și nicidecum crearea de noi drepturi sau surse de venit pentru terțe persoane, plafonarea cuantumului despăgubirilor acordate cesionarilor apărând ca fiind în concordanță atât cu

Legea fundamentală , cât și cu jurisprudența instanței europene. De altfel, potrivit

art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , în cazul în care s-a stabilit dreptul la despăgubiri, cesionarul dreptului de creanță primește un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform

art. 21 alin. (6)

din lege.

17.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a principiului constituțional al egalității în drepturi, prin aceeași decizie, paragrafele 42-45, Curtea a reținut că, în acord cu propria jurisprudență sau cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu,

Decizia Curții Constituționale nr. 164 din 12 martie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, și Decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 martie 2012, pronunțată în Cauza Panfile împotriva României, paragraful 27), nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispozițiilor constituționale sau convenționale relative la interzicerea discriminării. De asemenea, cu aceeași ocazie, instanța europeană a statuat că

art. 14

nu interzice unui stat membru să trateze unele grupuri diferit pentru a îndrepta „inegalitățile de fapt“ dintre acestea, deoarece statul contractant beneficiază de o amplă marjă de apreciere când evaluează dacă și în ce măsură diferențele în situații similare justifică un tratament diferit. De regulă, convenția lasă statului o amplă marjă de apreciere în domeniul măsurilor economice sau de strategie socială. Referitor la evaluarea existenței sau nu a discriminării în cazul aplicării unui tratament diferit la situații analoage, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „[...] tratamentul diferențiat al persoanelor aflate în situații similare [...] este discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă; cu alte cuvinte, dacă nu urmărește un obiectiv legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele întrebuințate și obiectivul avut în vedere“ (Hotărârea din 29 aprilie 2008, pronunțată în Cauza Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60).

18.

Prin aceeași decizie, Curtea a mai reținut că, în contextul politicii de restituire, scopul urmărit de legiuitorul român, în cazul dispozițiilor de lege criticate, este reglementarea unor măsuri reparatorii în interesul foștilor proprietari ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv de stat sau de alte persoane juridice, iar nu crearea de noi drepturi sau surse de venit pentru terțe persoane. Prin urmare, scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea cuprinsă în

art. 1 alin. (3)

și

art. 24 din Legea nr. 165/2013

reprezintă un scop legitim. Totodată, Curtea a constatat că dispozițiile

Legii nr. 165/2013

nu se rezumă la stabilirea unui cuantum al despăgubirilor egal cu prețul plătit de cesionar cedentului, ci la prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate se adaugă și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform

art. 21 alin. (6)

din lege. Prin urmare, există un raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia, iar tratamentul juridic diferențiat instituit de textul de lege criticat are o justificare obiectivă și rezonabilă și nu se constituie într-o încălcare a dispozițiilor constituționale invocate.

19.

De asemenea, prin

Decizia nr. 197 din 3 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, paragrafele 17-20, Curtea a reținut că această soluție legislativă nu contravine dispozițiilor

art. 16 alin. (1)

și

(2) din Constituție

referitoare la egalitatea în drepturi. Astfel, Curtea a statuat că, având în vedere domeniul special de reglementare al

Legii nr. 165/2013 , constând în acordarea de măsuri reparatorii, în considerarea abuzurilor săvârșite în perioada comunistă în materia preluărilor de către stat a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private, opțiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin puncte persoanele în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii apare ca fiind justificată în mod obiectiv și rezonabil, dat fiind faptul că asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă. Mai mult, având în vedere că, în ipoteza supusă controlului de constituționalitate, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului, Curtea a reținut că măsura legislativă criticată păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - despăgubirea integrală doar a titularilor originari ai măsurilor reparatorii sau a moștenitorilor acestora - și mijloacele folosite.

20.

Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, dat fiind faptul că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenței Curții Constituționale.

21.

În prezenta cauză, autorii excepției de neconstituționalitate mai invocă în mod generic și încălcarea prevederilor

art. 1 alin. (5) ,

art. 4 alin. (2) ,

art. 15 alin. (2) ,

art. 21 alin. (1)

și

(2)

și

alin. (3) ,

art. 44 alin. (1) ,

alin. (2) teza întâi

, alin. (3) ,

alin. (4) ,

alin. (6),

alin. (8)

și

art. 53 , precum și prevederile

art. 1 cuprins în Primul Protocol adițional

la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fără a arăta în ce constă contrarietatea textelor de lege criticate cu dispozițiile constituționale și convenționale invocate. Or, Curtea reține că simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate, cu atât mai mult cu cât instanța de contencios constituțional nu se poate substitui autorilor excepției de neconstituționalitate în formularea unor critici de neconstituționalitate, deoarece acest demers ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în temeiul prevederilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , care precizează că „Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți“ (a se vedea, în acest sens, și

deciziile nr. 198 din 12 februarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009,

nr. 919 din 6 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011, sau

nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012).

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihaela-Carmen Finiș și Daniel-Bartolomeu Finiș în Dosarul nr. 39.313/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și constată că prevederile

art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2018.