Decizia nr. 567/2019
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
- Decizia nr. 87/2017 28 februarie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 660 alin. (2) din Co…
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia-Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Teodora Pop
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Adrian Bota în Dosarul nr. 785/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.173 D/2017.
2.
La apelul nominal lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Se arată că textul criticat nu reglementează o procedură referitoare la soluționarea unei acuzații penale, motiv pentru care nu se impune asigurarea, în cazul acesteia, a dublului grad de jurisdicție în materie penală. Se susține că, pentru acest motiv, dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale și convenționale invocate de autorul excepției. Se face trimitere la
Decizia Curții Constituționale nr. 645 din 13 octombrie 2015 , despre care se arată că este aplicabilă în prezenta cauză.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Decizia penală nr. 87 din 24 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.139/1/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Adrian Bota în Dosarul nr. 785/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală având ca obiect, printre altele, soluționarea apelului formulat de autorul excepției de neconstituționalitate împotriva unei încheieri pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală prin care a fost respinsă o contestație privind durata procesului penal, promovată de autor. Prin Decizia nr. 85/A din 17 martie 2017, pronunțată în cauza mai sus menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția penală a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală . Împotriva dispoziției de respingere anterior arătate, autorul excepției de neconstituționalitate a formulat apel la Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, apel ce a fost admis prin Decizia penală nr. 87 din 24 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.139/1/2017, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a sesizat Curtea Constituțională cu prezenta excepție de neconstituționalitate.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că inexistența unei căi de atac împotriva încheierii prin care este soluționată contestația privind durata procesului penal lipsește partea interesată de accesul liber la justiție, de dreptul la un proces echitabil și de dreptul la un recurs efectiv, întrucât aceasta nu are posibilitatea de a-și apăra interesele procesuale prin mijloace juridice adecvate. Se arată că, în prezenta cauză, infracțiunile săvârșite afectează interesele procesuale ale celor două fiice minore ale autorului excepției, motiv pentru care textul criticat încalcă și dispozițiile
art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
și pe cele ale
art. 19 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului .
6.
Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că dispozițiile legale criticate au în vedere situațiile în care organele de urmărire penală sau instanțele de judecată nu își desfășoară activitatea într-un termen rezonabil, având ca efect accelerarea procedurilor și reglementând, astfel, ele însele o cale de atac ce asigură buna administrare a justiției. Se arată că această cale de atac a fost introdusă ca urmare a obligației statului ce decurge din dispozițiile
art. 6 din Convenție
și constituie un mijloc de acțiune al părții interesate pentru soluționarea unui proces penal într-un termen rezonabil. Se susține că nereglementarea unei căi de atac împotriva încheierii prin care este soluționată contestația privind durata procesului penal este justificată de caracterul special al procedurii reglementate prin dispozițiile
art. 488^6 din Codul de procedură penală . Este invocat, totodată,
art. 129 din Constituție , conform căruia căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la considerentele
Deciziei nr. 645 din 13 octombrie 2015
și se susține că textul criticat nu numai că nu aduce atingere dispozițiilor
art. 13 din Convenție , ci reglementează o cale de atac ce constituie un recurs efectiv, în sensul prevederilor convenționale anterior menționate, ce garantează durata rezonabilă a procedurilor judiciare, componentă a dreptului la un proces echitabil.
9.
Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale. Arată că își menține punctul de vedere ce a fost reținut de Curtea Constituțională în
Decizia nr. 645 din 13 octombrie 2015 .
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală , care au următorul conținut: „Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.“
13.
Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale
art. 11
cu privire la dreptul internațional și dreptul intern, ale
art. 20
referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale
art. 21 alin. (1)-(3)
privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale
art. 24
cu privire la dreptul la apărare și ale
art. 148
referitor la integrarea în Uniunea Europeană, precum și prevederilor
art. 6 ,
8
și
13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
cu privire la dreptul la un proces echitabil, la dreptul la respectarea vieții private și de familie și la dreptul la un recurs efectiv și dispozițiilor
art. 19 din Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului .
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile
art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală
au mai făcut obiectul unor critici de neconstituționalitate similare, fiind pronunțată, în acest sens,
Decizia nr. 645 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 880 din 24 noiembrie 2015, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.
15.
Prin
Decizia nr. 645 din 13 octombrie 2015 , precitată, paragraful 14, Curtea a reținut că, deși încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac, acest fapt nu aduce atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil și nici dreptului la apărare, consacrate de
art. 21
și
24 din Constituție . Pentru argumentarea acestei soluții, Curtea a făcut trimitere la
Decizia nr. 423 din 9 iunie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 20 iulie 2015, paragraful 22, prin care a reținut că procedura reglementată la
art. 488^4-488^6 din Codul de procedură penală
nu vizează fondul cauzei penale, prin procedura analizată nefiind judecată o acuzație în materie penală, în sensul prevederilor
art. 6 din Convenție . Prin încheierea pronunțată, judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța de judecată nu dispune cu privire la vinovăția inculpatului sau la pedeapsa aplicată acestuia, ci apreciază asupra duratei rezonabile a activității de urmărire penală sau de judecată, conform dispozițiilor
art. 488^1 alin. (1) din Codul de procedură penală . În cazul respingerii contestației, poate fi formulată o nouă contestație, cu respectarea termenelor prevăzute de
art. 488^1 alin. (3) din Codul de procedură penală , cu mențiunea că abuzul de drept constând în formularea cu rea-credință a contestației se sancționează cu amendă judiciară și cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare ocazionate. Dacă s-a constatat depășirea duratei rezonabile, o nouă contestație în aceeași cauză se va soluționa cu luarea în considerare, potrivit
art. 488^6 alin. (3) din Codul de procedură penală , exclusiv a motivelor ivite ulterior contestației anterioare.
16.
Prin aceeași decizie, respectiv
Decizia nr. 645 din 13 octombrie 2015 , paragraful 14, Curtea a constatat că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului, iar dispozițiile
art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală
nu încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Astfel, atât
art. 129 , cât și
art. 126 alin. (2) din Constituție
fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“, și nicio prevedere a Legii fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În acest sens,
art. 129 din Constituție
stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Totodată, Curtea a reținut că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de
art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală , legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii, în condițiile în care scopul reglementării criticate îl reprezintă obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care se exercită controlul judiciar cu privire la durata procesului penal, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a susținerilor părților, subiecților procesuali principali și procurorului.
17.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina modificarea jurisprudenței anterior invocate, atât soluția, cât și considerentele reținute în decizia mai sus analizată sunt aplicabile și în prezenta cauză.
18.
Distinct de cele reținute prin decizia mai sus invocată, Curtea constată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la un recurs efectiv, prevăzut la
art. 13 din Convenție , reprezintă o garanție suplimentară în raport cu cele existente la nivel național, care semnifică asigurarea mijloacelor procesuale prin care persoanele fizice ale căror drepturi fundamentale au fost încălcate să poată obține, în fața instanțelor sau a altor autorități naționale, restabilirea stării de legalitate, inclusiv prin plata unor despăgubiri adecvate (a se vedea Hotărârea din 26 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Kudła împotriva Poloniei, paragraful 152). Însă, conform jurisprudenței Curții Constituționale, prevederile
art. 488^1-488^6 din Codul de procedură penală , referitoare la contestația privind durata procesului penal, reprezintă o garanție a soluționării cauzelor penale într-un termen rezonabil și, în acest fel, a respectării dreptului la un proces echitabil, prevăzut la
art. 6 din Convenție
și la
art. 21 alin. (3) din Constituție , drept fundamental reglementat, totodată, la
art. 8 din Codul de procedură penală
ca principiu al aplicării legii procesual penale, dispoziție legală ce constituie o aplicare a normei constituționale anterior menționate. Prin aceeași jurisprudență, s-a arătat că legiuitorul a prevăzut procedura contestației privind durata procesului penal, în aplicarea prevederilor
art. 13 din Convenție , ca un remediu efectiv ce poate fi exercitat împotriva prelungirii nejustificate a etapelor procesului penal, în situația în care astfel de întârzieri sunt de natură a încălca drepturile fundamentale ale părților (a se vedea
Decizia nr. 510 din 17 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, paragraful 14,
Decizia nr. 640 din 17 octombrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 21 februarie 2018, paragrafele 14-21, și
Decizia nr. 131 din 20 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 6 iulie 2018, paragraful 17). Așa fiind, textele criticate reprezintă o formă de asigurare la nivelul legislației naționale a dreptului la un recurs efectiv și nu o încălcare a normei convenționale ce reglementează acest drept.
19.
În ceea ce privește pretinsa încălcare prin dispozițiile
art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală
a prevederilor
art. 8 din Convenție , acestea nu sunt incidente în prezenta cauză, întrucât reglementează dreptul la respectarea vieții private și de familie.
20.
Totodată, autorul excepției invocă încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor
art. 19 din Convenția asupra drepturilor copilului , adoptată de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite la data de 20 noiembrie 1989, convenție ratificată de statul român prin
Legea nr. 18/1990 . Curtea reține însă că dispozițiile legale anterior menționate nu sunt aplicabile în prezenta cauză, deoarece acestea prevăd obligația statele semnatare de a lua toate măsurile legislative, administrative, sociale și educative corespunzătoare, în vederea protejării copilului împotriva oricăror forme de violență, vătămare sau abuz, fizic sau mental etc., inclusiv prin proceduri eficiente pentru stabilirea de programe sociale care să asigure sprijinul necesar copilului și celor cărora le-a fost încredințat.
21.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Bota în Dosarul nr. 1.139/1/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători și constată că prevederile
art. 488^6 alin. (7) din Codul de procedură penală
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 1 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.