Decizia nr. 740/2019
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Marieta Safta
- prim-magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Nelu Galeș și Adriana Galeș în Dosarul nr. 412/259/2017 al Tribunalului Prahova - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.425 D/2017.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, invocând jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 6 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 412/259/2017, Tribunalul Prahova - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu „excepția de neconstituționalitate“. Excepția, având ca obiect, potrivit considerentelor încheierii de sesizare, prevederile
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală , a fost ridicată de Nelu Galeș și Adriana Galeș în cadrul contestației formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară prin care s-a pronunțat asupra plângerii împotriva ordonanței de clasare a procurorului.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că participantului la procesul penal nemulțumit de hotărârea judecătorului de cameră preliminară în materia plângerii împotriva actelor procurorului trebuie să i se asigure toate instrumentele juridice consfințite de
Constituție
și de
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , respectiv accesul liber la justiție prin parcurgerea celor două grade de jurisdicție judecătorească și dreptul la un proces echitabil. Exercitarea căilor de atac este garantată de
Constituție
prin
art. 129 , iar sintagma „în condițiile legii“ din cuprinsul textului nu trebuie interpretată în sens negativ, de interdicție a exercitării, ci înseamnă exercitarea lor pozitivă, dar în conformitate cu legea organică de reglementare, nicidecum excluderea de la această exercitare.
6.
Tribunalul Prahova - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul la un proces echitabil nu este încălcat prin existența doar a unui grad de jurisdicție, iar căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Conform legiuitorului constituțional, există posibilitatea, fără a încălca prevederile constituționale, ca în anumite cauze să nu existe decât o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată mai întâi faptul că menționarea ca obiect al acesteia, în notele scrise ale autorilor, a dispozițiilor
art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală
este rezultatul unei erori materiale. De fapt, sunt criticate dispozițiile
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală , care statuează asupra caracterului definitiv al încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară pronunță una dintre soluțiile prevăzute la
alin. (6)
al aceluiași articol.
9.
Cu privire la criticile formulate, Guvernul arată că, în virtutea dispozițiilor
art. 129 din Constituție , legiuitorul are prerogativa de a stabili căile de atac ce se pot exercita împotriva hotărârilor judecătorești. Pe de altă parte, nicio prevedere a
Legii fundamentale
nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. În ceea ce privește principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, acesta nu are incidență în cazul dispozițiilor criticate, deoarece, așa cum rezultă fără echivoc din conținutul normativ al
art. 2 din Protocolul nr. 7
adițional la
Convenție , el este aplicabil exclusiv cauzelor penale în care se cercetează raportul penal de conflict (săvârșirea imputabilă de către inculpat a faptei deduse judecății), deci hotărârilor prin care instanța soluționează fondul acțiunii penale pronunțând achitarea, încetarea procesului penal sau, după caz, condamnarea. Or, soluțiile pe care judecătorul de cameră preliminară le poate pronunța asupra plângerii reglementate de
art. 340 din Codul de procedură penală
nu vizează fondul cauzei, ci numai legalitatea și temeinicia ordonanței atacate. Dreptul la un recurs efectiv nu se confundă cu dreptul la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și nu are semnificația asigurării dublului grad de jurisdicție, ci este un drept cu caracter subsidiar, ce presupune posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție, de a supune judecății unei instanțe naționale încălcarea oricăruia dintre drepturile recunoscute de
Convenție . Câtă vreme dispozițiile
art. 340 și următoarele din Codul de procedură penală
constituie tocmai temeiul juridic în virtutea căruia orice persoană interesată poate solicita instanței judecătorești - în persoana judecătorului de cameră preliminară - verificarea legalității și temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror, prevederile criticate nu doar că nu aduc atingere dreptului la un recurs efectiv, ci chiar constituie o aplicare a acestuia în dreptul intern.
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit concluziilor scrise ale autorilor, atașate la dosar, „excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 341 alin. (6) din Codul de procedură penală
prin care se declară că: «Încheierea prin care a fost soluționată plângerea este definitiv㻓. În realitate, așa cum reține și instanța de judecată în considerentele încheierii de sesizare, precum și Guvernul în punctul de vedere transmis Curții Constituționale, această soluție legislativă se regăsește în
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală . Ca urmare, Curtea se va pronunța asupra excepției de neconstituționalitate cu acest din urmă obiect,
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
având următorul conținut: „Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la
alin. (6) ,
alin. (7) pct. 1 ,
pct. 2 lit. a) ,
b)
și
d)
și
alin. (7^1)
este definitivă.“
13.
Dispozițiile constituționale invocate în motivarea excepției sunt cuprinse în
art. 21 alin. (3)
referitor la dreptul la un proces echitabil și
art. 129
- Folosirea căilor de atac. Se invocă de asemenea dispozițiile
art. 6
- Dreptul la un proces echitabil și
art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și cele ale
art. 2 - Dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7
adițional la
Convenție .
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile legale criticate au mai fost supuse controlului Curții Constituționale din perspectiva unor critici similare.
15.
Astfel, cu prilejul pronunțării
Deciziei nr. 801 din 5 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018, Curtea a reținut că încheierea la care face referire textul criticat este definitivă, însă acest fapt nu este de natură a afecta constituționalitatea prevederilor invocate, deoarece stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, atât
art. 129 , cât și
art. 126 alin. (2) din Constituție
fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“ (paragraful 23).
16.
Prin aceeași decizie, Curtea a reținut că dispozițiile
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
nu aduc atingere dreptului la apărare prevăzut de
art. 24 din Legea fundamentală
și nici accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, consacrate de
art. 21 din Constituție
și
art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , întrucât nu înlătură posibilitatea de a beneficia de drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a
Legii fundamentale
și a actelor normative internaționale invocate de autorii excepției nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel,
art. 129 din Constituție
stabilește că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. De asemenea, având în vedere natura cauzelor reglementate prin dispozițiile
art. 340
și
art. 341 din Codul de procedură penală , în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul cercetării sau urmăririi penale, ci soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată dispusă de procuror, prevederile
art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7
la
Convenție
nu sunt aplicabile. De asemenea prevederile
art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale
nu au aplicabilitate în cauza de față, întrucât dreptul la un recurs efectiv este distinct de dreptul la exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești. Eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de prevederile
art. 340
și
art. 341 din Codul de procedură penală , legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. (paragrafele 24 și 25)
17.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziei menționate, precum și cele acolo invocate sunt aplicabile și în prezenta cauză.
18.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nelu Galeș și Adriana Galeș în Dosarul nr. 412/259/2017 al Tribunalului Prahova - Secția penală și constată că dispozițiile
art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Prim-magistrat-asistent, Marieta Safta
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.