Decizia nr. 371/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Fabian Niculae
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Rosemary Băzăvan în Dosarul nr. 12.022/3/2018* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.295D/2019.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Magistratul-asistent referă asupra faptului că autoarea excepției de neconstituționalitate a depus concluzii scrise prin care solicită admiterea acesteia.
4.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 19 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 12.022/3/2018*, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Rosemary Băzăvan într-o cauză având ca obiect un litigiu privind drepturi salariale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.295D/2019.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, întrucât permit autorității publice locale să stabilească prin hotărâre a consiliului local salarizarea personalului său angajat. Această reglementare creează un dezechilibru între cetățeni, astfel că nu se mai asigură egalitatea și solidaritatea între aceștia, valori ocrotite prin
art. 4 din Constituție .
7.
Se apreciază că sunt încălcate și prevederile
art. 9 din Constituție , întrucât textul de lege criticat permite consiliilor locale să stabilească salarii fără consultarea sindicatelor, iar prevederile
art. 11
și
art. 78 din Constituție
sunt încălcate pentru că hotărârea consiliului local a intrat în vigoare la o dată anterioară aprobării sale.
Articolul 16
,
art. 61
și
art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție
sunt nesocotite pentru că permit autorității locale să se substituie legiuitorului și să acționeze după bunul plac.
8.
Dispozițiile legale criticate contravin
art. 21 ,
art. 51
și
art. 52 din Constituție , întrucât lasă la latitudinea ordonatorului de credite soluționarea contestației împotriva dispoziției de salarizare.
9.
Mai este încălcat și
art. 41 din Constituție
pentru că permite eludarea unei legi speciale, mai precis a
Codului muncii , ceea ce nu poate fi permis. Nici
art. 47
nu este respectat, pentru că diminuarea salarială afectează nivelul de trai, iar prerogativa consiliului local de a stabili salariile contravine bunei-credințe în exercitarea drepturilor, recunoscute în
art. 57 din Constituție , întrucât autoritatea deliberativă locală poate invoca în mod neîntemeiat lipsa fondurilor necesare pentru asigurarea salariilor, în realitate putând fi vorba de o proastă administrare a bugetului județean.
10.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, contrar dispozițiilor
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.
11.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
12.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale și din serviciile publice din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.
Nomenclatorul funcțiilor necesare desfășurării activităților specifice fiecărei instituții sau autorități a administrației publice locale, precum și ierarhia funcțiilor sunt prevăzute în
anexa nr. VIII cap. I lit. A pct. III
și
cap. II lit. A pct. IV .
Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor
art. 25 .
Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la
art. 16 alin. (2) , cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.
Angajarea, promovarea, avansarea în gradație a personalului prevăzut la alin. (1) se fac cu respectarea prevederilor prezentei legi, precum și a celorlalte reglementări specifice funcționarilor publici și personalului contractual.
15.
Curtea observă că prevederile
art. 11 alin. (1) din Legea cadru nr. 153/2017
au fost modificate prin
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 90/2017
privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018. Având în vedere
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea va analiza dispozițiile legale criticate în forma anterioară modificării, având în vedere că acestea continuă să își producă efecte juridice în cauza de față.
16.
În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 1 alin. (3)
privind statul de drept, ale
art. 1 alin. (4)
privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale
art. 1 alin. (5)
privind obligativitatea respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor, ale art. 4 privind nediscriminarea, ale
art. 9
privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale, ale
art. 15
privind universalitatea drepturilor, ale
art. 16
privind principiul egalității în fața legii,
art. 21
privind accesul liber la justiție, ale
art. 41
referitor la dreptul la muncă în componenta sa privind dreptul la salariu, ale
art. 47
privind nivelul de trai, ale
art. 51
privind dreptul de petiționare, ale
art. 52
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale
art. 56
privind contribuțiile financiare, ale
art. 57
privind exercitarea drepturilor și a libertăților, ale
art. 61
privind rolul și structura Parlamentului, ale
art. 73 alin. (3) lit. p)
privind adoptarea prin lege a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială și ale
art. 78
privind intrarea în vigoare a legii.
17.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, pronunțându-se cu privire la dispozițiile
art. 11 alin. (1) ,
(3)
și
(4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , prin
Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, a reținut, în esență, că soluția legislativă care deleagă competența legiuitorului de stabilire a salariului de bază al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul județean sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, respectiv către ordonatorul de credite, pentru stabilirea salariului lunar, reprezintă o excepție de la principiul legalității sistemului de salarizare. Opțiunea legiuitorului pentru adoptarea acestei soluții legislative este însă justificată prin invocarea în cuprinsul
art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017
a dispozițiilor
art. 120 din Constituție
privind principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale. Curtea a mai arătat că marja de apreciere a autorităților administrației publice locale nu este nelimitată, ci aceasta se exercită cu încadrarea între limitele minime și maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale. De asemenea, a observat că
Legea-cadru nr. 153/2017
consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază și a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru acestea din urmă.
18.
Referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu
art. 16 din Constituție , prin prisma unei pretinse discriminări salariale existente între funcționarii publici care își desfășoară raporturile de serviciu în aparatul propriu al diferitelor autorități ale administrației publice locale la nivel național, precum și între această categorie de personal bugetar și celelalte categorii de personal reglementate de
Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a reținut, în esență, că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, în aparatul propriu al unor autorități ale administrației publice diferite, ceea ce permite, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferențieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, Curtea a arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, în limitele prevăzute de
Legea-cadru nr. 153/2017
(limita minimă - salariul minim brut pe țară și limita maximă - indemnizația lunară corespunzătoare funcției de viceprimar/vicepreședinte al consiliului județean), este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de responsabilitatea, complexitatea și riscurile funcțiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice.
19.
Totodată, Curtea a apreciat că instituirea unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu are semnificația unei discriminări contrare
art. 16 din Constituție .
20.
Neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
21.
Referitor la celelalte aspecte privitoare la momentul intrării în vigoare a hotărârii consiliului județean sau a consiliului local privind salarizarea personalului angajat din subordine sau cu privire la modul de stabilire a salarizării, acestea sunt aspecte care privesc modul de aplicare și interpretare a legii și care sunt de resortul ordonatorilor de credite sau al instanțelor de judecată, excedând, astfel, competenței Curții Constituționale.
22.
În ceea ce privește prevederile
art. 9
privind sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale, ale
art. 21
privind accesul liber la justiție, ale
art. 47
privind nivelul de trai, ale
art. 51
privind dreptul de petiționare, ale
art. 52
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale
art. 56
privind contribuțiile financiare, ale
art. 57
privind exercitarea drepturilor și a libertăților, ale
art. 73 alin. (3) lit. p)
privind adoptarea prin lege a regimului general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială și ale
art. 78
privind intrarea în vigoare a legii, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauză.
23.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată Rosemary Băzăvan în Dosarul nr. 12.022/3/2018* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile
art. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Fabian Niculae
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.