Decizia nr. 229/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Claudia Miu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 954 din Codul civil, excepție ridicată de Primăria Orașului Ocna Mures în Dosarul nr. 3.037/1998 al Judecătoriei Aiud.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esenta, ca principiul constituțional al egalității nu este aplicabil în cauza. Astfel, egalitatea în fața legii, în sensul avut în vedere de Constituție și confirmat prin jurisprudenta Curții Constituționale, poate fi invocată de persoane aflate în situații identice, ceea ce nu este cazul în speta. Nu exista o situație identică între persoane care au încheiat acte juridice sub imperiul unor vicii de consimțământ diferite. Or, în cazul viciilor de consimțământ, legiuitorul a decis ca pot atrage anularea actului juridic: eroarea, în formele la care se referă art. 954 din Codul civil, dolul, violenta și leziunea. În concluzie, susține ca legiuitorul este suveran sa reglementeze condițiile în care anumite atingeri aduse libertății consimțământului pot sau nu sa conducă la anulabilitatea actului juridic respectiv.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 1 aprilie 1999 a Judecătoriei Aiud, pronunțată în Dosarul nr. 3.037/1998 al acelei instanțe, Curtea Constituțională a fost sesizată cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 954 din Codul civil, excepție ridicată de Primăria Orașului Ocna Mures, județul Alba. Obiectul dosarului îl constituie acțiunea în anulare a unui contract de vânzare-cumpărare a unor bunuri imobile, întrucât unul dintre elementele esențiale ale contractului, și anume consimțământul cu privire la prețul vânzării, a fost viciat de eroare.

În motivarea excepției se susține ca dispozițiile art. 954 din Codul civil sunt neconstituționale, întrucât prevederile sale sunt limitative, permitand invocarea viciului de consimțământ doar în cazurile expres prevăzute de textul menționat, iar nu "în toate reprezentarile false ale realității, în care ar cădea cineva, cu ocazia încheierii unui act juridic civil, cu privire la orice element al contractului". Astfel, se susține în continuare, se creează o discriminare între cei care pot invoca eroarea, întrucât se încadrează în ipoteza prevăzută la art. 954 din Codul civil, și cei care nu o pot invoca, pentru că nu se încadrează în aceeași ipoteza, deși atât unii, cat și ceilalți pot să fie victimele unor false reprezentari cu privire la oricare dintre elementele contractului, cu ocazia încheierii lui. Or, din moment ce prețul este un element esențial al contractului, autorul excepției considera ca părțile contractante pot fi în eroare cu privire la acesta. Altminteri, ar trebui ca acest viciu de consimțământ să fie supus regulilor de la leziune.

Se arata ca textul de lege criticat este neconstitutional, întrucât creează o discriminare între persoanele care pot invoca eroarea ca viciu de consimțământ (respectiv cei care au fost în eroare asupra identității ori calităților persoanei) și cei care nu o pot invoca (respectiv cei care au fost în eroare asupra contravalorii economice a contraprestatiei). Astfel, neprevazand invocarea erorii relative la prețul contractului și nici leziunea, pentru ca ea se referă numai la actele minorului, dispozițiile art. 954 din Codul civil sunt în contradictie cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. În final se solicită să se constate neconstituționalitatea dispozițiilor art. 954 din Codul civil "cel puțin referitor la necuprinderea în conținutul erorii viciu de consimțământ - a ipotezei în care acesta se referă la prețul unui contract, când acest preț este stabilit de o terta persoana".

Judecătoria Aiud și-a exprimat opinia în sensul că excepția este neîntemeiată, deoarece textul constituțional invocat are în vedere o egalitate în fața legii, care presupune ca "în fața unei situații juridice date, toți cetățenii beneficiază de același tratament legal". Prin urmare, arata instanța, "aprecierea egalității sau inegalitatii cetățenilor în fața legii se face prin raportarea lor la o anume situație juridică, și nu prin raportarea comparativa la situații juridice distincte".

Potrivit

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și putea exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul sau de vedere președintele Camerei Deputaților arata ca dispozițiile art. 954 din Codul civil nu contravin art. 16 alin. (1) din Constituție, având în considerare, pe de o parte, ca în legislația noastră leziunea are un domeniu restrâns de aplicare, iar pe de altă parte, ca egalitatea în fața legii poate fi invocată de persoane aflate în situații juridice identice, ceea ce nu este cazul în speta. Se precizează ca, în situații în care eroarea nu poate fi invocată spre a repara consecințele lezionale ale unui contract, exista alte mijloace juridice care pot servi în acest scop, cum ar fi: anularea bazată pe dol, nulitatea decurgând din cauza ilicită ori imorala, o acțiune în daune intemeiata pe un contract.

În punctul de vedere al Guvernului se susține ca excepția de neconstituționalitate nu este intemeiata pentru ca, în esenta, prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție nu sunt incalcate prin art. 954 din Codul civil. "Eroarea constituie o cauza de ineficacitate a contractului doar atunci când privește unul dintre elementele strict prevăzute de lege. Or, legea nu prevede între aceste cazuri și pe acela al disproportiei vadite între contraprestatii, pentru aceste situații existând alte posibilități de apărare a dreptului încălcat." Se mai considera ca, exprimand disproportia vădită între contraprestatiile ce rezultă dintr-un contract, leziunea "constituie prin ea însăși o cauza de anulabilitate doar atunci când actul încheiat îndeplinește următoarele condiții: este un act de administrare pentru a cărui validitate nu se cere autorizarea prealabilă a autorității tutelare, a fost încheiat de un minor între 14 și 18 ani fără încuviințarea ocrotitorului legal" și care nu l-a ratificat expres sau tacit după ce a devenit major. Este anulabil, chiar și fără leziune, contractul încheiat de o persoană incapabila. Sunt anulabile astfel de contracte, întrucât operează "prezumția ca în cazul aceste categorii de persoane discernamantul este incomplet format și aptitudinea de apreciere diminuată. De aceea, lezionarea unei persoane cu capacitatea de exercițiu restrânsă poate constitui o cauza de nulitate chiar și în cazul lipsei de echivalenta între preț și valoarea reală a lucrului". Pentru persoanele cu capacitate de exercițiu deplina însă, spre a atrage nulitatea actului, nu este suficienta disproportia vădită între contraprestatii. Se menționează în final ca lipsa unui preț sincer și serios la încheierea contractului de vânzare-cumpărare poate atrage nulitatea actului, dar nu în temeiul art. 954 din Codul civil, ci în temeiul art. 1295 din același cod.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile verbale și concluziile scrise ale autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 954 din Codul civil, care au următorul cuprins:

"Eroarea nu produce nulitate decât când cade asupra substanței obiectului convenției.

Eroarea nu produce nulitate când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afară numai când considerația persoanei este cauza principala, pentru care s-a făcut convenția."

Autorul excepției considera ca aceasta dispoziție legală încalcă prevederile constituționale cuprinse în art. 16 alin. (1), potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări". În opinia sa, dispozițiile art. 954 din Codul civil creează o inegalitate care privește, pe de o parte, persoanele care pot invoca eroarea ca viciu de consimțământ, și anume acelea care au fost în eroare cu privire la substanța obiectului actului juridic sau cu privire la identitatea ori la calitățile persoanei cu care s-a contractat, și pe de altă parte, persoanele care nu o pot invoca pentru ca eroarea lor poarta asupra contravalorii economice a contraprestatiei.

Din examinarea dispozițiilor legale criticate Curtea retine ca dispozițiile art. 954 din Codul civil nu sunt contrare principiului egalității dintre cetățeni, întrucât ele nu sunt de natura sa genereze o stare de inegalitate. Curtea Constituțională, în jurisprudenta privind egalitatea dintre cetățeni, a statuat în mod constant ca "principiul egalității nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". În acest sens sunt, de exemplu, deciziile Curții Constituționale nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, și nr. 175 din 4 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 13 ianuarie 2000.

În cazul viciilor de consimțământ Curtea observa ca legiuitorul a decis ca anularea actului juridic poate fi atrasa de eroare, în formele prevăzute la art. 954 din Codul civil, dolul, violenta și leziunea. De vreme ce, potrivit prevederilor art. 1157 din Codul civil, aplicate în condițiile art. 25 alin. 1 și 2 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei și a Decretului privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, leziunea este caracterizată ea însăși ca fiind un viciu de consimțământ, oricât de restrânsă i-ar fi sfera de aplicare, condițiile în care leziunea operează nu pot fi cautate în reglementarea data prin lege erorii ca viciu de consimțământ. Este de observat, asadar, că nu exista o situație identică între persoane care au încheiat un act juridic sub imperiul unor vicii de consimțământ diferite.

Curtea mai retine ca autorul excepției privește global și nediferentiat chiar și cauzele ce pot provoca diferitele vicii de consimțământ, cum este, de exemplu, faptul ca de cele mai multe ori eroarea asupra substanței obiectului convenției se concretizează într-o disproportie grava între valoarea prestațiilor participanților la contract, caz în care acțiunea în anulare este posibila.

Pentru considerentele expuse mai sus Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu determina violarea principiului constituțional al egalității între subiectele de drepturi și obligații civile, astfel încât legiuitorul este suveran sa reglementeze, potrivit politicii sale legislative, condițiile în care atingerile mai mici sau mai importante, aduse consimțământului la încheierea unor acte juridice, pot sau nu pot sa conducă la anulabilitatea actului juridic.

De altfel, însuși autorul excepției, făcând distincție între ipotezele avute în vedere de art. 954 din Codul civil, a precizat ca principiul constituțional al egalității nu este încălcat de dispozițiile acestui text, ci de interpretarea sa doctrinara. Potrivit competentei sale, care este strict și limitativ prevăzută la art. 144 lit. c) din Constituție și la

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea poate exercita controlul de constituționalitate numai cu privire la o lege sau o ordonanța în vigoare sau la dispoziții cuprinse în acestea, iar nu și asupra constituționalității interpretării lor doctrinare.

În fine, Curtea retine ca și în ipoteza în care critica ar fi fost intemeiata, în cazul în care s-ar fi constatat crearea unor inegalitati prin dispozițiile art. 954 din Codul civil, Curtea Constituțională nu ar putea sa adauge noi ipoteze la cele cuprinse de legiuitor în textul respectiv, pentru ca aceasta ar avea semnificatia unei ingerințe în actul de legiferare.

Fața de motivele arătate mai sus, în temeiul art. 58 alin. (1), al art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 954 din Codul civil, excepție ridicată de Primăria Orașului Ocna Mures în Dosarul nr. 3.037/1998 al Judecătoriei Aiud.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 decembrie 1999.