Decizia nr. 711/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 109 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, excepție ridicată de Petrișor Andreica, Nicolae Busu, Valentin Brujan, Ovidiu Sebastian Barsac, Tiberiu Czako, Cristian Golentanu, Marian Costinel Grădinaru, Marius Mircea Lazăr, Daniel Marian, Dumitru Dănuț Mostaviuc, Alin Claudiu Naom, Cosmin Dimitrie Nadasan, Florin Paulescu, Andrei Ilie Petrean, Virgil Marian Tudor, Dorian Mirigel, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ în Dosarul nr. 20.060/3/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 587D/2019.

2.

La apelul nominal, lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 952D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 109 din Legea nr. 188/1999 , excepție ridicată de Costin Constantin, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ în Dosarul nr. 471/3/2019 al Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

4.

La apelul nominal, lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 952D/2019 la Dosarul nr. 587D/2019, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 235 din 6 aprilie 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin Încheierea din 23 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 20.060/3/2018, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 109 din Legea nr. 188/2000

privind Statutul funcționarilor publici. Excepția a fost ridicată de Petrișor Andreica, Nicolae Busu, Valentin Brujan, Ovidiu Sebastian Barsac, Tiberiu Czako, Cristian Golentanu, Marian Costinel Grădinaru, Marius Mircea Lazăr, Daniel Marian, Dumitru Dănuț Mostaviuc, Alin Claudiu Naom, Cosmin Dimitrie Nadasan, Florin Paulescu, Andrei Ilie Petrean, Virgil Marian Tudor, Dorian Mirigel, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, într-o cauză având ca obiect contencios administrativ.

8.

Prin Încheierea din 27 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 471/3/2019, Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 109 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici. Excepția a fost ridicată de Costin Constantin, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, într-o cauză având ca obiect contencios administrativ

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale, sub aspectul stabilirii instanței competente material să judece cauza. Se dorește ca funcționarii publici să se bucure de aceleași drepturi ca și alți angajați ce se judecă la secția de litigii de muncă. Se arată că angajații, care au calitatea de funcționari publici, beneficiază de un tratament mai favorabil, respectiv de acces la o instanță specializată în dreptul muncii, de dreptul la inversarea sarcinii probei, recunoscut de

art. 272 din Codul muncii , dar și de dreptul la apel, în timp ce funcționarii publici, care au un conflict de muncă cu instituțiile angajatoare, sunt supuși nejustificat și discriminatoriu, judecății unei instanțe de „drept comun“, de contencios administrativ și fiscal, având ca efect nerecunoașterea incidenței

art. 272 din Codul muncii

în conflictele funcționarilor publici, precum și nerecunoașterea dreptului unui funcționar public la calea de atac a apelului.

10.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 235 din 6 aprilie 2017 ,

Decizia nr. 655 din 8 noiembrie 2016 , sau

Decizia nr. 377 din 26 mai 2015 .

11.

Tribunalul Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că excepția nu este întemeiată, dreptul la instanță nefiind unul absolut, ci unul care suportă anumite condiționări și limitări. Nu se identifică nicio încălcare a principiului egalității în ceea ce privește partajarea competenței de a judeca litigii de muncă între instanța de contencios administrativ și instanța de dreptul muncii, criteriul de departajare fiind unul obiectiv: regimul special al funcționarilor publici care sunt învestiți cu exercițiul autorității de stat, în raport de ceilalți angajați.

12.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 109 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, astfel cum au fost modificate prin

art. IV din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013.

16.

Curtea observă că, ulterior sesizării sale, prevederile

art. 109 din Legea nr. 188/1999

au fost abrogate prin

art. 597 alin. (2) lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 5 iulie 2019. Însă, având în vedere

Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit căreia sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, și că în cauzele deduse judecății produc efecte juridice prevederile

art. 109 din Legea nr. 188/1999 , Curtea urmează a reține ca obiect al excepției aceste prevederi de lege, care au următorul cuprins: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.“

17.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție cuprinse în art. 16

privind egalitatea în drepturi și

art. 21

privind accesul liber la justiție.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 109 din Legea nr. 188/1999

au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, în acest sens, fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 655 din 8 noiembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 26 ianuarie 2017,

Decizia nr. 377 din 26 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 22 iulie 2015,

Decizia nr. 30 din 21 ianuarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 143 din 26 februarie 2014,

Decizia nr. 162 din 20 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 15 mai 2014,

Decizia nr. 552 din 17 decembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 13 februarie 2014, și

Decizia nr. 328 din 25 iunie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 490 din 2 august 2013, prin care Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate.

19.

Astfel, cu privire la pretinsa încălcare prin

art. 109 din Legea nr. 188/1999

a dispozițiilor

art. 16 din Constituție , Curtea a statuat, în esență, că textul legal criticat nu cuprinde norme contrare principiului egalității în drepturi. Curtea a reținut că, potrivit

art. 73 alin. (3) lit. j) din Legea fundamentală , statutul funcționarilor publici se stabilește prin lege organică, iar voința legiuitorului cu privire la acesta se regăsește în cuprinsul

Legii nr. 188/1999 . Curtea a mai arătat că statutul special al funcționarilor publici, reglementat prin

Legea nr. 188/1999 , conferă acestora anumite avantaje și garanții față de personalul contractual, cum ar fi, de exemplu, stabilitatea în funcție, ceea ce justifică un tratament juridic diferit în ce privește instanța competentă să soluționeze litigiile ivite în legătură cu raporturile de serviciu ale acestora, fără a se putea susține, așadar, încălcarea principiului egalității în drepturi a cetățenilor.

20.

Totodată, astfel cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, principiul egalității nu presupune uniformitate, ci, dimpotrivă, situațiile obiectiv diferite justifică și chiar impun instituirea unui tratament juridic diferențiat. Or, funcționarii publici se află într-o situație juridică distinctă de cea a personalului angajat în baza unui contract individual de muncă, ceea ce justifică instituirea unui tratament juridic diferit, compatibil cu dispozițiile

art. 16 din Constituție .

21.

De asemenea, stabilind instanța competentă să soluționeze litigiile având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, textul de lege supus controlului de constituționalitate transpune dispozițiile

art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală

potrivit cărora „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“, și dispune, totodată, chiar în sensul asigurării accesului liber la justiție, și nu al îngrădirii acestui drept. În consecință, dispozițiile

art. 21 din Constituție

nu sunt sub niciun aspect încălcate.

22.

Curtea a mai reținut că interpretarea și aplicarea diferită, de către instanțele judecătorești, a legislației incidente în materia raporturilor de serviciu ale funcționarilor publici, nu reprezintă o problemă de constituționalitate, ci una de aplicare a legii, care ar putea fi, eventual, înlăturată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul unei decizii pronunțate în soluționarea unui recurs în interesul legii, în exercitarea atributului său constituțional, stabilit în

art. 126 alin. (3) din Legea fundamentală .

23.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenței Curții, considerentele și soluțiile deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petrișor Andreica, Nicolae Busu, Valentin Brujan, Ovidiu Sebastian Barsac, Tiberiu Czako, Cristian Golentanu, Marian Costinel Grădinaru, Marius Mircea Lazăr, Daniel Marian, Dumitru Dănuț Mostaviuc, Alin Claudiu Naom, Cosmin Dimitrie Nadasan, Florin Paulescu, Andrei Ilie Petrean, Virgil Marian Tudor, Dorian Mirigel, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în Dosarul nr. 20.060/3/2018 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și de Costin Constantin, prin Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“, în Dosarul nr. 471/3/2019 al Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 109 din Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Botoșani - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 6 octombrie 2020.