Decizia nr. 386/2020

Articolul 10

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

este neconstituțional în măsura în care prin sintagma „numărul de câini […] returnați“ s-ar înțelege altceva decât „numărul de câini returnați în teritoriu“, aducând atingere

art. 1 alin. (5) din Constituție , precum și normelor de tehnică legislativă, respectiv

art. 8 alin. (4),

art. 36 alin. (1)

și

art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 . Enumerarea cuprinsă în

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

corespunde soluțiilor de gestionare a câinilor fără stăpân, astfel că termenii folosiți nu pot avea același sens. În punctul de vedere al Guvernului se face trimitere la

art. 21 alin. (2) din Normele metodologice

de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001

privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.059/2013 , care se referă la câinii revendicați. Or, înapoierea câinilor revendicați nu este sinonimă cu returnarea. Cele două texte sunt neconstituționale și prin coroborarea lor, deoarece

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

face referire la „returnare“, pe când

art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

nu prevede soluția returnării în teritoriu.

5.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că legiuitorul a stabilit prin

art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

soluțiile alternative eutanasierii, soluții prioritare, în conformitate cu

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 . O eventuală omisiune de reglementare nu poate fi suplinită de Curtea Constituțională, astfel că excepția este inadmisibilă. Cât privește dispozițiile

art. 10 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 , se consideră că interpretarea legii este atribuția legiuitorului, astfel că și această excepție este inadmisibilă.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6.

Prin Încheierea din 21 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.520/105/2016, Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (2) teza întâi

și ale

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Federația Națională pentru Protecția Animalelor din Pitești într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei hotărâri judecătorești prin care a fost anulată în parte Hotărârea

Consiliului Local Ploiești nr. 502/2015 în ceea ce privește dispozițiile care reglementează reteritorializarea/returnarea (în teritoriu) a câinilor fără stăpân, cuprinse în anexa la hotărâre, respectiv în Regulamentul privind gestionarea câinilor cu și fără deținător din municipiul Ploiești.

7.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea arată, în esență, că prevederile

art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

sunt neconstituționale deoarece încalcă principiul securității juridice statuat prin

art. 1 alin. (5) din Constituție

și cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 . În acest sens susține că textul criticat nu reglementează explicit aplicarea tuturor soluțiilor alternative eutanasierii, respectiv soluția „returnării în teritoriu“ a câinilor care nu sunt agresivi, cuprinsă în art. 7.7.6 „Măsuri de control“ din capitolul 7.7 - „Controlul populației de câini fără stăpân“ al Codului sanitar pentru animalele terestre adoptat de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor.

8.

Totodată, autoarea excepției consideră că dispozițiile

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

încalcă

art. 1 alin. (5) din Constituție

și nu respectă cerințele

art. 6 alin. (1) teza întâi , ale

art. 8 alin. (4),

ale

art. 36 alin. (1)

și ale

art. 37 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 , în măsura în care prin sintagma „numărul de câini returnați“ se înțelege altceva decât „numărul de câini returnați în teritoriu“ sau în măsura în care prin această sintagmă se înțelege „numărul de câini revendicați“. Astfel, dacă serviciile pentru gestionarea câinilor fără stăpân nu returnează câinii în teritoriu, invocând faptul că această soluție nu este prevăzută de

art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 , atunci este imposibil să respecte prevederile

art. 10 din același act normativ

referitoare la consemnarea în registrele speciale a numărului de câini returnați. Tot astfel, dacă serviciile pentru gestionarea câinilor fără stăpân doresc să returneze câinii în teritoriu, în temeiul

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 , această soluție nu va fi posibilă din cauza dispozițiilor

art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 . Pentru a respecta exigența de claritate și previzibilitate a legii, fie

art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

trebuie să prevadă soluția returnării câinilor în teritoriu, fie din textul

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

trebuie eliminată obligația de consemnare a „numărului de câini returnați“.

9.

Curtea de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

este neîntemeiată, deoarece acestea determină în mod clar și previzibil ipotezele în care se recurge la eutanasiere, prin raportare la

art. 7 alin. (1)

care reglementează situațiile în care câinii pot fi revendicați sau adoptați. Cât privește critica potrivit căreia textul legal nu reglementează explicit, clar, recurgerea la toate măsurile de gestionare alternative eutanasierii, respectiv recurgerea la măsura „returnării în teritoriu“, arată că aprecierea asupra oportunității soluțiilor legislative și reglementarea asupra metodelor de gestionare a câinilor fără stăpân constituie atributul exclusiv al legiuitorului.

10.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 , arată că aceasta este întemeiată, deoarece textul de lege criticat face referire la „câinii returnați“, distinct de câinii prinși, revendicați, adoptați și eutanasiați, ordonanța neexplicând această categorie cu privire la care există obligația de a ține evidența în registrele speciale vizate de medicul veterinar de liberă practică, pentru adăposturile publice din cadrul serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, precum și pentru adăposturile asociațiilor și fundațiilor pentru protecția animalelor. Se arată că termenul „returnat“ nu este definit în ordonanță și nu este precizat nici elementul în legătură cu care returnarea este analizată, ceea ce determină lipsa de claritate și previzibilitate a acestuia.

11.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

12.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, arătând că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

instituie o ordine clară în care trebuie aplicate măsurile de gestionare a problemei câinilor fără stăpân, astfel încât autoritățile publice chemate să o aplice nu sunt puse în situația de a alege aleatoriu una sau mai multe dintre prevederile acesteia. Sunt stabilite condiții, modalități și criterii clare, precum și obiective de aplicare, fiind înlăturate viciile de neconstituționalitate reținute de Curte prin

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 . Trebuie avut în vedere și

art. 21 alin. (2) din Normele metodologice

de aplicare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001 , aprobate prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.059/2013 , potrivit căruia, pe baza declarației-angajament depuse de proprietar, serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, respectiv operatorii acestora, au obligația să înapoieze câinii revendicați imediat după înregistrarea și verificarea veridicității cererii de revendicare, potrivit programului de lucru. Rezultă astfel că termenul revendicare are un conținut mai larg, cuprinzând atât acțiunea de returnare/înapoiere a câinilor către proprietari, cât și acțiunea de predare către solicitanți. În aceste condiții sunt respectate cele reținute în jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitor la cerințele de claritate și previzibilitate ale legii. Sunt invocate considerentele

Deciziei nr. 383 din 25 septembrie 2013 , apreciindu-se că în cauză criticile formulate sunt similare și că legiuitorul s-a conformat celor reținute în

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 .

13.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, concluziile reprezentantului autorului excepției și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

14.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

15.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 7 alin. (2) teza întâi

și ale

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 794 din 13 decembrie 2001, care au următorul cuprins:

–

Articolul 7

alin. (2) teza întâi : „Câinii nerevendicați sau neadoptați vor fi eutanasiați […]“

–

Articolul 10

: „Adăposturile publice din cadrul serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân, precum și adăposturile asociațiilor și fundațiilor pentru protecția animalelor țin registre speciale, vizate de medicul veterinar de liberă practică, organizat în condițiile legii, în care se menționează

următoarele: data capturării, data și ora cazării în adăpost, caracteristicile individuale ale animalului, numărul de câini prinși, revendicați, adoptați, returnați și eutanasiați, motivul eutanasierii, substanța utilizată și numele persoanei care realizează eutanasia, numărul de microcip sau al mijlocului alternativ de identificare, stabilit de către Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, numărul fișei de adopție, data deparazitării, data vaccinării antirabice, data sterilizării, data predării cadavrelor la societățile care vor executa incinerarea, precum și persoanele care au instrumentat manoperele respective.“

16.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 1 alin. (5)

sub aspectul cerințelor de calitate a legii.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

a fost modificată prin

Legea nr. 258/2013 , iar prin modificările aduse sa instituit în sarcina consiliilor locale, respectiv a Consiliului General al Municipiului București obligația de a înființa, în funcție de necesități, servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân și de a amenaja și de a suplimenta din fonduri proprii, în funcție de necesități, adăposturi publice pentru câinii fără stăpân [a se vedea

art. 1 alin. (1)

și

art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 ]. Cu privire la câinii capturați și care ajung în adăposturi, din ansamblul prevederilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 155/2001

rezultă că există doar două situații în care aceștia pot părăsi adăposturile: prin revendicare sau prin adopție ( art. 7

și

art. 8 Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 ).

18.

În acest context, Curtea reține că autoarea excepției critică

art. 7 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

din perspectiva faptului că nu reglementează aplicarea tuturor soluțiilor alternative eutanasierii - respectiv soluția „returnării în teritoriu“ a câinilor. Aceasta este nemulțumită de conținutul eliptic al reglementării deduse controlului, și nu de reglementare în sine. Or, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“. Așa fiind, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă (a se vedea, ad similis,

Decizia nr. 105 din 28 februarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 25 aprilie 2019, paragraful 15).

19.

Cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001 , Curtea reține că autoarea acesteia este nemulțumită de faptul că textul de lege criticat face referire la „câinii returnați“, distinct de câinii prinși, revendicați, adoptați și eutanasiați, ordonanța neexplicând semnificația acestui termen. O asemenea susținere vizează o chestiune de interpretare și aplicare a legii în sensul stabilirii sensului termenului în contextul celor reținute la paragraful 17 al prezentei decizii.

20.

Cu privire la interpretarea și aplicarea legii, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a reținut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea

Decizia nr. 838 din 27 mai 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009, și

Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25). Printr-o jurisprudența constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin

Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, și

Decizia nr. 689 din 8 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 13 martie 2019, paragraful 23, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile

art. 2 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 47/1992 , aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile

Constituției . Așadar, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale

art. 126 alin. (1)

și

(3) din Constituție . Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

este inadmisibilă prin prisma

art. 2 alin. (2)

și ( 3) din Legea nr. 47/1992 .

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 7 alin. (2) teza întâi

și ale

art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 155/2001

privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, excepție ridicată de Federația Națională Pentru Protecția Animalelor din Pitești în Dosarul nr. 1.520/105/2016 al Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 iunie 2020.