Decizia nr. 805/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 12/1990 6 august 1990 (prevederi anume) privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări …
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Simina-Elena Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ionița Cochințu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990
privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, excepție ridicată de Societatea Adesgo S.A. din București în Dosarul nr. 43.756/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.884D/2017.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că textul criticat se referă la obligația operatorilor economici de a declara adaosul comercial înainte de a-l aplica și este criticat în raport cu
art. 45
și
art. 135 din Constituție . Potrivit acestor norme constituționale, activitatea economică este garantată în anumite condiții prevăzute de lege, statul având obligația de a proteja interesele naționale prin asigurarea unui climat de transparență în ceea ce privește activitatea economică.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 6 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 43.756/4/2015, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990
privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, excepție ridicată de Societatea Adesgo - S.A., într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt caduce și/sau au fost abrogate implicit prin actele normative adoptate ce au succedat
Legii nr. 12/1990 , astfel că un operator economic nu mai poate fi sancționat în prezent pentru nedepunerea declarației de adaos comercial. Se învederează faptul că obligația de a declara statului adaosul comercial practicat de comercianți era expresia legislativă a unei atitudini de control al statului față de comerțul liber, când adaosul comercial era limitat la 30%, iar efectul consta în sancționarea depășirii acestei limite, aspect ce se justifica la momentul adoptării actului normativ în discuție. Or, în prezent, există în activul legislativ norme care reglementează aspecte cu privire la comercializarea produselor și serviciilor de piață, la concurență, la obligativitatea afișării prețurilor și tarifelor, la obligativitatea operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice etc., spre exemplu,
Ordonanța Guvernului nr. 99/2000 ,
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 28/1999 . Se precizează că
art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990
nu respectă normele de tehnică legislativă cu privire la obligația abrogării exprese a normelor desuete sau care au elemente de contradictorialitate și, prin urmare, nu ar trebui să producă efecte juridice în prezent, mai ales că permit organelor de control să aplice sancțiuni în mod zelos, ajungându-se în fapt ca norma legală criticată să încalce principiul liberei circulații a mărfurilor și să aducă atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 45
și
art. 135 din Constituție .
6.
Judecătoria Sectorului 6 București - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
7.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990
privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014, care au următorul cuprins: „(1) Următoarele fapte reprezintă activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni: [...] f) nedeclararea de către operatorii economici la organele fiscale, înainte de aplicare, a adaosurilor comerciale și a celor de comision;“.
12.
În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale
art. 45
referitor la libertatea economică și ale
art. 135
privind economia. Totodată, având în vedere motivarea autoarei excepției de neconstituționalitate cuprinsă în notele scrise, prin care se face referire la normele de tehnică legislativă cu privire la obligația abrogării exprese a normelor desuete, și
Decizia Curții Constituționale nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea reține ca temei constituțional și
art. 1 alin. (5) din Constituție
în componenta privind calitatea legii.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autoarea acesteia este nemulțumită de faptul că autoritățile îndrituite cu aplicarea normelor legale în materie consideră că
încă produce efecte și, în virtutea acesteia, sancționează operatorii economici pentru nedepunerea declarației de adaos comercial, ceea ce este contrar libertății economice și economiei de piață, întrucât, în opinia sa, prevederile criticate sunt caduce și/sau au fost abrogate implicit prin actele normative adoptate ce au succedat
14.
Curtea reține că
Legea nr. 12/1990 , act normativ preconstituțional, a fost adoptată la data de 6 august 1990 și a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 97 din 8 august 1990, având succesiv diferite modificări, completări și abrogări. Astfel, soluția legislativă criticată prevăzută de dispozițiile
art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990
a fost introdusă prin
art. 1 pct. 1 din Legea nr. 42/1991
pentru modificarea și completarea
privind protejarea populației împotriva unor activități comerciale ilicite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 129 din 17 iunie 1991. De asemenea, Curtea observă că soluția legislativă cuprinsă în
art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990
s-a menținut și după republicările succesive ale legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, nr. 291 din 5 mai 2009 și nr. 121 din 18 februarie 2014.
15.
Față de această împrejurare, Curtea, în jurisprudența sa, a constatat că întregul act normativ a fost receptat în noua ordine constituțională instaurată ca urmare a intrării în vigoare a
Constituției
din 1991, o atare concluzie fiind justificată de activitatea legislativă ce a privit
după data de 8 decembrie 1991, respectiv intervențiile legislative aduse prin numeroase acte normative modificatoare și republicările acesteia, precum și din aplicarea continuă a actului normativ de către autoritățile publice (în acest sens, a se vedea
Decizia nr. 269 din 24 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 658 din 30 iulie 2018, paragraful 14).
16.
Or, modificarea, completarea și abrogarea actelor normative sunt evenimente legislative prevăzute de
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, fiind atribuția puterii legiuitoare să legifereze, potrivit
art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală,
iar în procesul de legiferare să utilizeze aceste proceduri. Astfel, în virtutea normelor de tehnică legislativă, respectiv ale
art. 17 din Legea nr. 24/2000 , în vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspecte de contradictorialitate cu reglementarea preconizată.
17.
Curtea observă că, în prezent, acest act normativ a fost abrogat prin
pentru abrogarea
privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 21/1992
privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1018 din 2 noiembrie 2020.
18.
Însă, până la abrogarea sa expresă,
a fost în vigoare, făcând parte din fondul activ al legislației și a produs efecte juridice, astfel că destinatarii normelor, în speță operatorii economici ce desfășurau activități de producție, comerț sau prestări de servicii, aveau obligația de a se supune legii, așadar de a respecta autoritatea sa normativă pe toată perioada cuprinsă între momentul intrării în vigoare a acestei legi și momentul intrării în vigoare a normelor abrogatoare reprezentate de
19.
Față de cele prezentate, Curtea constată că prevederile criticate nu sunt contrare dispozițiilor
art. 1 alin. (5) din Constituție , în componența privind calitatea legii, inclusiv în ceea ce privește normele de tehnică legislativă, așa cum s-a arătat mai sus, întrucât, din economia textului criticat, astfel cum era în vigoare la data la care a produs efecte în speță, se deduce faptul că nu există nicio dificultate în a decela între caracterul activ al normelor în discuție, respectiv faptul că acestea sunt în vigoare și produc efecte, și presupusul caracter inactiv al acestora pentru motivele învederate de autoarea excepției de neconstituționalitate.
20.
Cu privire la critica raportată la
art. 45
și
art. 135 din Constituție
referitoare la pretinsa încălcare a principiului liberei circulații a mărfurilor, ca parte a libertății comerțului, Curtea observă că aceasta este neîntemeiată, deoarece accesul liber al persoanelor la o activitate economică și libertatea comerțului, potrivit dispozițiilor constituționale, implică o reglementare din partea statului, iar textele de lege criticate nu fac decât să sancționeze nerespectarea unor astfel de cerințe legale. Accesul liber la o activitate economică nu exclude, ci, dimpotrivă, implică stabilirea unor limite de exercitare a libertății economice, statul având obligația să impună reguli de disciplină economică, iar legiuitorul având competența să stabilească sancțiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora (a se vedea
Decizia nr. 362 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 328 din 18 mai 2010). Prin urmare, normele criticate sunt o expresie a dispozițiilor constituționale în ceea ce privește atât libertatea economică desfășurată în condițiile legii, cât și cu privire la obligația de a proteja interesele naționale prin asigurarea unui cadru de transparență în ceea ce privește activitatea economică și a factorilor de producție.
21.
De altfel, prin
Decizia nr. 273 din 4 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 774 din 25 august 2020, paragraful 36, pronunțându-se asupra unor prevederi cuprinse în același articol [ale
art. 1 lit. b)
și ale
art. 3 din Legea nr. 12/1990 ], distincte de cele criticate în prezenta cauză, Curtea a constatat că stabilirea unei contravenții și sancționarea acesteia reprezintă o opțiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile criticate în contextul dat, dă expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerțului, protecția concurenței loiale și crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție. Or, instituirea și, respectiv, aplicarea în mod legal a unei amenzi de către organele de control abilitate pentru o contravenție săvârșită este consecința legitimă a încălcării unei norme legale, fapt ce nu contravine prevederilor constituționale invocate în susținerea excepției (în acest sens, a se și vedea
Decizia nr. 530 din 25 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2005). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990 .
22.
În ceea ce privește aspectul reliefat de autoarea excepției cu privire la faptul că, în virtutea prevederilor criticate, organele de control aplică sancțiuni în mod zelos, Curtea reține, pe de o parte, că acestea sunt chestiuni ce țin de aplicarea concretă a legii de către agenții constatatori ai contravențiilor. Pe de altă parte, în ceea ce privește raporturile acestora, Curtea Constituțională, prin
Decizia nr. 273 din 4 iunie 2020 , precitată, a reținut că încredințarea către autoritățile administrative a sarcinii de a constata și de a sancționa contravențiile nu este incompatibilă cu normele constituționale și convenționale privind drepturile fundamentale, câtă vreme partea sancționată poate sesiza un tribunal independent pentru a se pronunța asupra deciziei care a fost luată împotriva sa, context în care să beneficieze de toate garanțiile unui proces echitabil. Or, contravențiilor prevăzute de
le sunt aplicabile dispozițiile
Ordonanței Guvernului nr. 2/2001
privind regimul juridic al contravențiilor, iar în virtutea prevederilor art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, contravenientului i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, acesta putând formula o plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ocazie cu care poate solicita anularea acestuia. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, având în vedere că
art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001
prevede faptul că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă
pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii.
23.
Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990 , în raport cu dispozițiile constituționale ale
art. 1 alin. (5) ,
art. 45
și ale
art. 135 , urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
24.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3,
al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Adesgo - S.A. din București în Dosarul nr. 43.756/4/2015 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 1 lit. f) din Legea nr. 12/1990
privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 10 noiembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ionița Cochințu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.