Metodologia din 25 martie 2021

Articolul 22

Admiterea la cursurile de formare profesională pentru profesiile din grupa

„Scafandri" se desfășoară în conformitate cu prezentele prevederi.

Articolul 23

Articolul 24

Articolul 25

Articolul 26

Pentru admiterea unui scafandru la cursul de formare profesională scafandru salvator trebuie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții:

să fie calificat/atestat scafandru lucrător subacvatic și să fi exercitat această profesie cel puțin doi ani;

să fie atestat pentru executarea a cel puțin două categorii de lucrări sub apă;

să fie declarat apt în urma examenului medical specific;

să fie declarat apt în urma testului pentru scufundări profunde.

Articolul 27

Testul de barofuncție, testul de toleranță la oxigen, testul de narcoză și testul pentru scufundări profunde se execută la Centrul de Scafandri.

Articolul 28

Articolul 29

Probele și baremele pentru evaluarea aptitudinilor în mediul acvatic, în vederea admiterii la cursurile de perfecționare, sunt stabilite și făcute publice de către Centrul de Scafandri.

Articolul 30

În urma rezultatelor obținute la probele pentru admiterea la cursuri, se stabilește pentru fiecare candidat admiterea sau respingerea participării la curs.

Articolul 31

Examinarea medicală pentru admiterea la cursurile de formare profesională pentru ocupațiile și profesiile din grupa „Scafandri" se efectuează la Centrul de Medicină Navală din subordinea Ministerului Apărării Naționale.

Articolul 32

Aptitudinea medicală se stabilește de către Centrul de Medicină Navală, conform normelor metodologice și baremelor medicale privind expertiza medicală a persoanelor care își desfășoară activitatea în mediul hiperbar.

Articolul 33

Testul de barofuncție se execută în Laboratorul Hiperbar în scopul determinării permeabilității tubare și sinusale a căilor respiratorii.

Articolul 34

Personalul pentru asigurarea executării testului de barofuncție este format din: un șef de scufundare, un operator barocameră, un tehnician de scufundare, 1-2 scafandri însoțitori și un medic.

Articolul 35

Testul propriu-zis se execută cu 1-4 candidați, însoțiți de 1-2 scafandri brevetați și constă în presurizarea lentă a candidaților până la maximum 20 metri adâncime, fiind periodic întrebați asupra capacității de echilibrare, iar la adâncimea maximă, se staționează 3-5 minute după care se revine la presiunea atmosferică.

Articolul 36

Articolul 37

Aptitudinea sau inaptitudinea în urma testului se dispune de către un medic cu studii complementare în medicină hiperbară.

Articolul 38

Testul de toleranță la oxigen se execută în scopul determinării toleranței organismului la oxigenul pur respirat la presiuni mai mari decât presiunea atmosferică.

Articolul 39

Personalul pentru asigurarea executării testului de toleranță la oxigen este format din: un șef de scufundare, un operator barocameră, un tehnician de scufundare, 1-2 scafandri însoțitori, un medic.

Articolul 40

Înainte de executarea testului, șeful de scufundare instruiește candidații cu privire la măsurile de securitate și sănătate în muncă referitoare la echipamentul din barocameră și modul de utilizare a acestuia în caz de avarie, precum și asupra fixării măștii oro-nazale și a modului de respirație cu aceasta, pentru evitarea pierderii de oxigen pur în ambianța barocamerei.

Articolul 41

Articolul 42

Articolul 43

După expirarea celor 25 de minute, se îndepărtează masca oro-nazală de pe figura candidaților și întreaga echipă este readusă la suprafață cu viteza de 15 m/min.

Articolul 44

Testul de narcoză se execută în Laboratorul Hiperbar, în scopul determinării sensibilității scafandrilor la efectul narcotic al azotului din aerul comprimat.

Articolul 45

Personalul minim pentru asigurarea executării testului de narcoză este format din: un șef de scufundare, un operator barocameră, un tehnician de scufundare, un scafandru însoțitor și un medic.

Articolul 46

Înainte de executarea testului scafandrii sunt instruiți de către șeful de scufundare asupra măsurilor de securitate și sănătate în muncă referitoare la echipamentul din barocameră, modul de utilizare în caz de avarie, precum și asupra modului de desfășurare a testului și recunoașterii primelor simptome ce apar în intoxicația cu azot.

Articolul 47

Articolul 48

Articolul 49

Testul matematic are durata de 3 minute și constă în operații matematice, realizate în scris: adunarea a două numere cu câte 4 cifre, scăderea a 2 numere cu câte 4 cifre, înmulțirea unui număr cu 4 cifre cu un număr de 3 cifre și împărțirea unui număr cu 4 cifre la un număr cu 3 cifre.

Articolul 50

Testul matematic se execută simultan cu toți candidații și se notează numărul de operații greșite și omise.

Articolul 51

După efectuarea testelor la presiunea atmosferică, scafandrii sunt presurizați la 72 metri adâncime, într-un timp maxim de 6 minute și imediat se trece la executarea testului de memorie și matematic.

viteze:

Articolul 52

Articolul 53

În cazul în care testul de narcoză depășește cele 15 minute alocate, decompresia

nu se mai execută conform datelor specificate la art. 52, ci se consultă o tabelă adecvată de scufundare cu aer.

Articolul 54

Șeful de scufundare, cu avizul medicului, poate stabili administrarea de oxigen la mască în timpul palierelor de decompresie.

Articolul 55

Pentru stabilirea aptitudinii în urma testului de narcoză se compară rezultatele de la presiunea atmosferică cu cele de la 72 metri adâncime, iar în situația în care se constată depășirea erorilor efectuate sub presiune cu 30%, candidatul se consideră inapt pentru scufundări la adâncimi mai mari de 30 metri.

Articolul 56

Rezultatele testului și decizia finală privind aptitudinea sau inaptitudinea sunt stabilite de către un medic cu studii complementare în medicină hiperbară.

Articolul 57

Testul pentru scufundări profunde se execută în simulatorul Laboratorului Hiperbar, în scopul determinării aptitudinii de scufundare la adâncimi de peste 150 metri a candidaților.

Articolul 58

Personalul

minim

pentru

asigurarea

executării

testului

pentru

scufundări profunde este format din: un șef de șantier, 3 șefi de scufundare, 3 operatori barocameră, 3 tehnicieni de scufundare, un medic specialist neurolog, un medic pentru asistența medicală a scufundării.

Articolul 59

Articolul 60

Articolul 61

După terminarea testelor la presiunea atmosferică scafandrii sunt presurizați până la 180 metri adâncime cu amestec HELIOX cu viteza de 18 m/min, iar după 10 minute de repaus la adâncimea de 180 metri, se execută aceleași înregistrări EEG și tremur postural ca la presiunea atmosferică, iar durata totală a lucrului la 180 metri nu trebuie să depășească 60-70 minute.

Articolul 62

Decompresia începe imediat după terminarea înregistrărilor și se execută conform tabelelor de scufundare profundă cu amestecuri HELIOX corespunzătoare duratei scufundării.

Articolul 63

Articolul 64

Rezultatele testului sunt interpretate de către un medic specialist neurolog, iar decizia finală privind aptitudinea sau inaptitudinea este stabilită de către un medic cu studii complementare în medicină hiperbară.

Articolul 65

Articolul 66

Centrul de Scafandri se supune mecanismelor naționale de autorizare a furnizorilor de formare profesională pentru cursurile sau stagiile de pregătire pentru care se eliberează certificate de calificare sau de absolvire cu recunoaștere națională.

Articolul 67

Articolul 68

Articolul 69

Pregătirea teoretică și/sau practică se organizează în săli de curs, poligoane sau centre/baze de antrenament ale Centrului de Scafandri ori în alte locații, în condițiile de mediu necesare dobândirii competențelor profesionale proiectate.

Articolul 70

Articolul 71

Participanții

la

cursurile

de

formare

profesională/programe

de

instruire organizate de către Centrul de Scafandri au obligația de a respecta regulamentul de ordine interioară al Centrului de Scafandri.

Articolul 72

Cifrele de școlarizare, durata și obiectivele pentru programele de formare profesională inițială și continuă, precum și taxele aferente participării se stabilesc de către Centrul de Scafandri.

Articolul 73

Articolul 74

Competențele generale și specifice pe care le obțin scafandrii la sfârșitul programelor de formare profesională sunt conforme cu Standardul Ocupațional Scafandru.

Articolul 75

Accesul la exercitarea profesiilor din grupa „Scafandri" îl au numai persoanele care au urmat un program de formare profesională, în urma căruia au obținut atestarea specifică, sunt apte din punct de vedere medical pentru scufundări și îndeplinesc condițiile stabilite de prezentul ordin.

Articolul 76

Cetățenii români sau străini, posesori ai unui titlu/document de calificare, obținut în alt stat decât România, dobândesc, în contextul dreptului de stabilire permanent sau cu caracter

temporar/ocazional, accesul în România la profesiile din grupa „Scafandri", numai după recunoașterea acestor documente de către Centrul de Scafandri.

Articolul 77

Articolul 78

Articolul 79

Articolul 80

Articolul 81

Articolul 82

Pentru producerea de către scafandrul în culpă a unor evenimente în activitatea de scufundare cu consecințe grave, inclusiv, dar fără a se limita la: vătămarea corporală gravă, invaliditatea, decesul altor persoane, pagube materiale, distrugerea totală a echipamentului de scufundare, la propunerea Comisiei de cercetare a evenimentului, comandantul Centrului de Scafandri suspendă sau anulează dreptul de exercitare a profesiei de scafandru.

Articolul 86

Planificarea, organizarea și coordonarea activităților de scufundare se execută avându-se în vedere următoarele:

desemnarea personalului cu atribuții în activitatea de scufundare;

alte activități în zona șantierului de scufundare;

verificarea existenței planurilor de contingență;

stabilirea cu atenție a obiectivelor și a sarcinilor fiecărei activități și elaborarea unui

plan al scufundării flexibil;

informarea echipei de scufundare și a personalului suport în părțile ce-i privesc;

stabilirea exactă a adâncimii de lucru;

verificarea existenței unei rezerve cu gaz de respirat pentru întreaga activitate de scufundare, precum și a rezervei cu gaz de respirat pentru situații de urgență;

nicio activitate sau acțiune a echipei de scufundare, a personalului suport, a personalului bărcii, a tehnicienilor, a operatorilor de vinci, cabestane și macarale etc. nu se execută fără acordul și ordinul direct al șefului de scufundare;

planificarea riguroasă, informarea, antrenamentul, organizarea și alte activități de pregătire care să conducă la reducerea și minimalizarea timpului de fund;

stabilirea timpului de fund, pe baza adâncimii de lucru și a stării fizice a scafandrului, în special starea de oboseală, și nu pe cantitatea de muncă necesară;

verificarea faptului că platforma de scufundare este ancorată în condiții de siguranță și este într-o poziție care permite efectuarea activităților de scufundare în cel mai eficient și sigur mod;

verificarea faptului că în cazul scufundărilor cu alimentare de la suprafață, de la bordul unei platforme navale, aceasta își poate menține poziția în concordanță cu prevederile din prezentul ordin;

asigurarea unei ambarcațiuni pentru intervenția rapidă în cazul unui scafandru aflat în pericol pentru operațiile autonome cu circuit deschis.

Articolul 87

Planificarea și organizarea scufundărilor se execută atât pentru antrenamente, cât și pentru lucrări sub apă și operațiuni militare de către conducătorii/șefii structurilor de scafandri, care sunt obligați să stabilească, cu exactitate, obiectivele scufundării.

Articolul 88

Etapele planificării unei activități de scufundare sunt:

analiza misiunii din perspectiva siguranței;

identificarea și analizarea factorilor de risc;

alegerea personalului, echipamentului și a procedurilor de urgență. Art. 89. - La analiza misiunii se au în vedere următoarele:

verificarea faptului că obiectivul misiunii este clar definit;

verificarea faptului că au fost identificate și eliminate din cerințele misiunii de scufundare acele nevoi de acțiuni ce se pot realiza fără scufundare;

verificarea modului de funcționare a asistenței în caz de urgență.

Articolul 90

La identificarea și analizarea factorilor de risc se au în vedere următoarele:

pericolele naturale din atmosferă, de la suprafața apei și de sub apă;

pericolele din zona de scufundare;

sunt:

pericolele generate de activitatea de scufundare;

pericolele generate de obiectul scufundării.

Articolul 91

Articolul 92

Pericolele care pot apărea în zona de scufundare și care influențează activitățile scafandrilor sunt:

traficul naval accentuat;

operațiunile comerciale navale;

propulsoarele submerse în funcțiune, sonar;

contaminarea radioactivă sau de altă natură.

Articolul 93

Principalele pericole generate de activitățile de scufundare sunt:

accidentele de scufundare mecanice, chimice și de decompresie;

problemele de comunicații;

defecțiunile echipamentelor folosite;

înecul;

rănirea.

Articolul 94

Articolul 95

Articolul 96

Personalul minim pentru executarea unei scufundări unitare autonome cu circuit deschis este:

doi scafandri;

un șef de scufundare;

un scafandru de securitate;

asistent medical/medic și/sau scafandru cu curs de prim ajutor de bază conform art. 105.

Articolul 97

Personalul minim pentru executarea unei scufundări de antrenament cu aparat de respirat cu circuit închis/semiînchis este:

un scafandru;

un șef de scufundare;

un scafandru de securitate;

un scafandru însoțitor, echipat cu aparat de respirat cu circuit deschis;

asistent medical/medic și/sau scafandru cu curs de prim ajutor de bază, conform art.

105.

Articolul 98

Personalul minim pentru executarea unei scufundări unitare cu alimentare de la suprafață este:

un scafandru;

un șef de scufundare;

un scafandru de securitate;

un tehnician;

un tender pentru fiecare scafandru;

asistent medical/medic și/sau scafandru cu curs de prim ajutor de bază, conform art.

105.

Articolul 99

Personalul minim pentru executarea unei scufundări unitare cu turela deschisă

este:

doi scafandri, dintre care unul șef de turelă;

un șef de șantier;

un șef de scufundare;

un scafandru de securitate;

asistent medical/medic și/sau scafandru cu curs de prim ajutor de bază, conform art.

105;

un tehnician.

Articolul 100

Personalul minim pentru executarea unei scufundări unitare cu turela închisă

până la adâncimea de 120 metri este:

trei scafandri, dintre care unul șef de turelă;

un șef de șantier;

un șef de scufundare;

un scafandru de securitate;

doi tehnicieni;

un operator barocameră;

un medic.

Articolul 101

Personalul minim pentru executarea unei scufundări unitare cu turela închisă la adâncimi mai mari de 120 metri este:

trei scafandri, dintre care unul șef de turelă;

un șef de șantier;

un șef de scufundare;

un scafandru de securitate;

trei operatori barocameră;

trei tehnicieni care să fie și ajutori pentru operatorii de barocameră;

un medic.

Articolul 102

Personalul minim pentru asigurarea unei scufundări simulate în saturație este:

un șef de șantier;

trei șefi de scufundare;

trei operatori barocameră;

trei ajutori operatori barocameră;

trei tehnicieni;

un medic;

1-3 asistenți medicali.

Articolul 103

Personalul minim pentru asigurarea unei scufundări reale în saturație este:

un șef de șantier;

trei șefi de scufundare;

trei operatori barocameră;

trei ajutori operatori barocameră;

trei tehnicieni;

un medic;

1-3 asistenți medicali.

Articolul 104

Personalul minim pentru asigurarea unei scufundări în mediu uscat sau în mediu umed în simulator este:

un șef de scufundare;

un operator barocameră;

un tehnician;

asistent medical/medic și/sau scafandru cu curs de prim ajutor de bază conform art. 105. Art. 105. - Asigurarea activităților de scufundare din punct de vedere medical se face

astfel:

până la adâncimi de maximum 12 metri, cu un scafandru la suprafață cu curs de prim

ajutor de bază sau un asistent medical cu curs de prim ajutor calificat sau medic cu pregătire/studii complementare în medicină hiperbară;

la adâncimi cuprinse între 12 și 30 metri, cu un scafandru la suprafață cu curs de prim ajutor de bază și un asistent medical cu curs de prim ajutor calificat sau medic cu pregătire/studii complementare în medicină hiperbară disponibili pentru instrucțiuni medicale transmise prin sisteme de comunicații audio/video;

peste 30 de metri cu un medic cu pregătire/studii complementare în medicină hiperbară la locul desfășurării scufundării.

Articolul 106

Articolul 107

În situația în care se impune prezența barocamerei la locul de desfășurare a activității de scufundare, personalul minim se suplimentează cu personal calificat/competent pentru a pune în funcțiune și exploata barocamera, alții decât scafandrii utilizați sub apă.

Articolul 108

Articolul 109

Articolul 110

Echipamentul minim obligatoriu pentru un scafandru care execută o scufundare autonomă cu circuit deschis este:

mască/vizor de scafandru;

vestă de compensare;

costum de scufundare;

profundimetru, opțional la scufundări până în 12 metri;

ceas etanș, opțional la scufundări până în 12 metri;

lanternă pentru scufundările pe timp de noapte;

lesturi și sistem de fixare pe corp/echipament;

cuțit/foarfecă/dispozitiv tăiere destinat scufundărilor;

labe;

butelie sau aparat de respirat;

regulator treapta I și treapta a II-a;

regulator de rezervă treapta I și treapta a II-a, montat separat pe un alt robinet al buteliei/ansamblului de butelii, obligatoriu pentru activitățile de scufundare la peste 30 metri;

saulă de legătură cu suprafața, opțională la scufundări în ape cu curenți mai mici de 0,5

m/s;

metri;

tub de respirat;

computer de scufundare sau tabele de decompresie, opțional la scufundări până în 12

manometru de control al presiunii.

Articolul 111

Articolul 112

Articolul 113

Echipamentul standard pentru scafandrul și șeful de turelă care execută scufundări cu turela închisă este cel stabilit la art. 112.

Articolul 114

Articolul 115

Articolul 116

Articolul 117

În cadrul unui șantier de lucru, operațiunile de scufundare sunt conduse de către unitatea unde sunt angajați scafandrii, denumită în continuare angajator.

Articolul 118

Înainte de executarea oricărei scufundări unitare, scafandrii sunt supuși unui control medical sumar constând în verificarea stării generale de sănătate, a pulsului și tensiunii arteriale de către personalul prevăzut la art. 105 care asigură activitatea de scufundare, primind calificativul recomandat sau nerecomandat.

Articolul 119

În cazul scufundărilor cu aer până la adâncimea de 12 metri, controlul medical sumar înainte de scufundare nu este obligatoriu.

Articolul 120

Înainte de executarea oricărei scufundări în saturație, scafandrii sunt supuși controlului medical prevăzut la art. 118, la care se mai adaugă analizele de sânge și urină, controlul ORL și cel stomatologic prin examene de specialitate.

Articolul 121

Scufundarea unitară în mediu uscat se execută în barocamere de decompresie pentru scafandri, unde adâncimea scufundării este dată de nivelul presiunii realizate în incintă, cu aer sau amestec respirator sintetic.

Articolul 122

Scufundarea unitară în mediu uscat se execută în scopul efectuării testelor de aptitudine a scafandrilor, testării unor noi tehnologii de scufundare, antrenamentului scafandrilor, verificării funcționale a unor aparate de respirat sau de altă natură, reglării unor aparate ce funcționează în hiperbarism, executării de diferite lucrări de reparații și verificări la tehnica hiperbară, omologării de aparatură pentru lucru sub apă și cercetare științifică.

Articolul 123

Scufundările unitare în mediul uscat se execută de către candidații pentru cursurile de scafandri, scafandrii atestați, inginerii și tehnicienii atestați scafandru care deservesc tehnica hiperbară, aparatura de scufundare sau aparatura de verificat.

Articolul 124

Amestecurile respiratorii folosite sunt:

aer, până la adâncimea de 50 metri, excepție făcând testul de narcoză unde se folosește aer până la adâncimea de 72 metri;

He-N 2 -O 2 , în gama 48 - 120 metri;

He-O 2 , în gama 48 - 300 metri.

Articolul 125

Amestecurile respiratorii se folosesc numai în conformitate cu tabela de scufundare adecvată și instrucțiunile de utilizare respective.

Articolul 126

Scufundările unitare în mediu uscat se execută numai în barocamere de decompresie care permit, în timpul activității sub presiune, transferul parțial de personal din barocameră spre exterior și invers.

Articolul 127

Articolul 128

Scufundarea propriu-zisă se execută prin presurizarea cu aer sau amestec respirator corespunzător a barocamerei, până la adâncimea de lucru, iar după terminarea activităților se începe decompresia, conform tabelei de scufundare corespunzătoare adâncimii atinse, a duratei scufundării și a amestecului respirator folosit.

Articolul 129

Aparatura minimă necesară pentru executarea în siguranță a scufundărilor unitare în mediu uscat este prezentată în anexa nr. 8 la Metodologie.

Articolul 130

În cazul scufundărilor cu amestecuri sintetice se interzice introducerea în barocameră a mai multor persoane decât numărul măștilor oro-nazale de palier din dotarea acesteia.

Articolul 131

Asigurarea tehnico-medicală se face continuu, pe toată durata scufundării.

Articolul 132

Scufundarea unitară în mediu umed se execută în simulatoare sau real.

Articolul 133

Scufundarea unitară în mediu umed în simulator se execută în scopul antrenării scafandrilor, testării de noi tehnologii de scufundare, verificării funcționalității unor aparate de respirat sau de altă natură, omologării de aparatură pentru lucrul sub apă, cercetării științifice.

Articolul 134

Articolul 135

Scufundările unitare în mediu umed în simulator se execută de către scafandrii atestați sau scafandrii cursanți.

Articolul 136

În cazul scufundării unitare în mediu umed, în simulatoare se pot folosi și alte tipuri de amestecuri respiratorii decât cele de la scufundarea unitară în mediu uscat.

Articolul 137

Scufundarea unitară în mediu umed, în simulatoare cu amestecuri sintetice HELIOX, până la începerea decompresiei, se execută ca la scufundarea cu aer, cu deosebirea că, barocamera se presurizează până la primul palier de decompresie sau până la nivelul indicat de tabela de scufundare, moment în care se execută trecerea scafandrilor din simulator în barocameră.

Articolul 138

După terminarea lucrului sub apă, scafandrii ies în partea uscată a simulatorului și încep decompresia, în simulator sau în barocameră.

Articolul 139

Scufundarea unitară reală în mediu umed se execută autonom, cu alimentare de la suprafață, cu turela deschisă sau cu turela închisă.

Articolul 140

Gazele și amestecurile respiratorii admise în scufundări autonome sau cu alimentare de la suprafață sunt utilizate conform precizărilor din anexa nr. 9 la Metodologie.

Articolul 141

Amestecurile respiratorii admise pentru scufundarea cu turela deschisă sunt aceleași ca și pentru scufundarea autonomă, cu deosebirea că adâncimea maximă de lucru cu amestecuri heliu-oxigen poate fi extinsă până la 90 metri.

Articolul 142

Amestecurile respiratorii folosite în scufundarea cu turela închisă sunt:

aer, până la adâncimea de 50 metri;

He-N 2 -O 2 , până la adâncimea de 120 metri;

He-O 2 , până la adâncimea de 180 metri.

Articolul 143

Articolul 144

La scufundarea unitară cu turela închisă se aplică următoarele reguli:

scufundarea unitară cu turela închisă până la 120 metri adâncime se execută cu 2 scafandri, dintre care unul este șef de turelă;

scufundarea unitară cu turela închisă la adâncimi de peste 120 metri se execută, obligatoriu, cu 3 scafandri, dintre care unul este șef de turelă;

pentru scufundare, scafandrii complet echipați, exceptând montarea vizorului măștii faciale, intră în turelă și sunt transportați la adâncimea de lucru, la presiunea atmosferică; după reverificarea echipamentului scafandrilor, șeful de turelă presurizează turela la adâncimea de lucru, până la deschiderea porții inferioare;

scafandrii ies și execută lucrarea după care revin în turelă, se închide poarta și turela este readusă la suprafață, presurizată, barocamera ansamblului de scufundare fiind presurizată la nivelul primului palier sau în funcție de indicațiile șefului de șantier;

după cuplarea turelei la barocameră, șeful de turelă execută decompresia până la primul palier sau până la nivelul indicat de șeful de scufundare, care corespunde nivelului de presurizare a

barocamerei, iar prin echilibrarea presiunii între cele două incinte, scafandrii trec în barocameră și izolează turela prin închiderea porții;

decompresia se execută în barocameră, fiind condusă de echipa de asigurare tehnico- medicală;

șeful de turelă părăsește turela numai în caz de necesitate, având misiunea de a supraveghea scafandrul în timpul lucrului;

pe timpul lucrului în imersiune scafandrii trebuie să respecte normele de securitate și sănătate în muncă pentru activitatea și utilajele pe care le mânuiesc;

se interzice orice inițiativă a șefului de turelă fără aprobarea șefului de șantier;

în cazul întreruperii sistemului de comunicații prin fir, scafandrii revin în turelă și la indicația șefului de turelă, unul din scafandri lansează pe cablul de ghidare un flotor de semnalizare, revine în turelă și închide poarta inferioară;

după aproximativ 15 minute de la apariția flotorului la suprafață, șeful de șantier ordonă ridicarea turelei până la 50-60 de metri și trimite scafandrul de securitate pentru inspecție; după ce se convinge de închiderea corectă a porții inferioare a turelei, șeful de șantier comandă aducerea turelei la suprafață și executarea normală a decompresiei.

Articolul 145

Scufundările în saturație simulate se execută în laboratoare hiperbare, dotate cu barocamere și simulatoare care reproduc condițiile de lucru sub apă.

Articolul 146

Amestecurile respiratorii utilizate în scufundări în saturație sunt:

aer, până la adâncimea de 12 metri;

N 2 -O 2 , până la adâncimea de 70 metri;

He-O 2 , până la adâncimea de 500 metri;

He-N 2 -O 2 , până la adâncimea de 500 metri.

Articolul 147

Amestecurile respiratorii se pregătesc și se folosesc în conformitate cu instrucțiunile tabelelor de scufundare în saturație.

Articolul 148

Scufundarea în saturație se execută în scopul: antrenării scafandrilor, executării unor lucrări de lungă durată sau la adâncime mare, cercetării științifice etc.

Articolul 149

Scufundarea în saturație reală se execută de pe navele dotate cu barocamere și mijloace

de

transport

al

scafandrilor la

adâncimea

de

intervenție:

turelă

de

scufundare, minisubmarin.

Articolul 150

Ansamblurile de scufundare care nu au prevăzute instalații de climatizare, regenerare și control al ambianței nu se admit pentru utilizare în scufundări în saturație, în acest caz se dispun toate măsurile, astfel încât să nu se depășească timpii maximi admiși de tabelele de scufundare unitară.

Articolul 151

Dacă din motive obiective, legate de funcționarea tehnicii, trebuie să se treacă dintr-o scufundare unitară într-o scufundare în saturație se vor respecta următoarele reguli:

se aduce turela la suprafață și se cuplează la barocameră;

se stabilește nivelul de presurizare/nivelul de viață cu ajutorul tabelelor de scufundare în saturație corespunzătoare;

se decomprimă turela până la nivelul de viață cu viteza de 1 m/min și se transferă scafandrii în barocameră;

dacă scufundarea s-a executat până la 120 metri adâncime și ansamblul de scufundare nu are instalații de climatizare și regenerare, turela se decomprimă până la 50 metri, conform tabelei de scufundare în saturație, după care se face transferul scafandrilor în barocamera presurizată cu aer și continuă decompresia după tabela de scufundare cu amestecuri azot-oxigen, iar stabilirea în baro- cameră a presiunii parțiale a oxigenului la 600 mbar se face prin simpla consumare a acestuia de către scafandri.

Articolul 152

În cazul în care pe timpul decompresiei executate în cadrul unei scufundări unitare se produc accidente și în urma tratamentului se depășesc timpii maximi prevăzuți în tabelele de decompresie pentru scufundările unitare, decompresia se execută după instrucțiuni de scufundare în saturație corespunzătoare.

Articolul 153

În cazul în care din motive operaționale este necesară prelungirea duratei activităților subacvatice și ansamblul de scufundare este prevăzut cu instalații adecvate, iar asigurarea tehnico-materială permite, șeful de șantier poate lua decizia de a se trece din scufundare unitară în scufundare de saturație.

Articolul 154

În cazul scufundărilor unitare la adâncimi cuprinse între 50 și 120 metri, se respectă următoarele reguli:

se continuă lucrul sub apă până la terminarea lucrărilor sau până la limita maximă de timp admisibilă;

se aduce turela la suprafață și se cuplează la barocamera presurizată la nivelul de viață corespunzător tabelei de scufundare în saturație, în funcție de adâncimea de lucru;

se presurizează în barocameră un al treilea scafandru, dacă lucrarea nu s-a terminat;

se decomprimă turela cu viteza de 1 m/min până la nivelul de viață și scafandrii sunt transferați în barocameră;

în continuare se procedează ca la scufundarea în saturație reală;

în cazul în care decizia pentru trecerea într-o scufundare în saturație se ia pe timpul decompresiei, după scufundarea unitară se folosește recompresia numai dacă durata decompresiei în curs până la presiunea atmosferică este mai mare de 4 ore și se introduce al treilea scafandru, iar dacă durata decompresiei după scufundarea unitară în curs este mai mică de 4 ore, se continuă decompresia și se pregătește o altă echipă pentru scufundare în metoda corespunzătoare noilor date.

Articolul 155

În cazul scufundărilor unitare cuprinse între 120 și 180 metri, pentru trecerea dintr-o scufundare unitară într-o scufundare în saturație, se respectă următoarele reguli:

se continuă lucrul sub apă până la terminarea lucrărilor sau până la limita maximă de timp admisibilă;

se aduce turela la suprafață și se cuplează la barocameră;

se presurizează barocamera până la adâncimea corespunzătoare nivelului de viață stabilit, conform instrucțiunilor tabelei de scufundare;

se decomprimă turela până la egalizarea presiunii cu barocamera;

se efectuează transferul scafandrilor din turelă;

în continuare se procedează ca la scufundarea în saturație reală.

Articolul 156

Pregătirea barocamerei se execută de către operatorii de barocameră, sub conducerea șefului de scufundare.

Articolul 157

Testul de etanșare cu aer, care confirmă că barocamera de decompresie pentru scafandri este etanșă, îl execută operatorul de barocameră astfel:

presurizează barocamera la 10 metri;

lasă barocamera presurizată timp de o oră și controlează manometrele;

dacă presiunea scade cu un metru, se controlează pierderea de gaz și se remediază;

după remedierea pierderilor de gaz, se reface proba;

la decompresie se face un palier la 0,5 metri și se verifică porțile etanșe, acestea nu trebuie să se deschidă singure.

Articolul 158

Controlul echipamentului de bază al barocamerei se execută prin verificarea existenței și bunei funcționări a următoarelor:

instalația de regenerare separată pentru scufundări la peste 120 metri adâncime;

transferul de persoană în/din barocameră, pe timpul lucrului sub presiune;

instalațiile sanitare corespunzătoare;

sasurile medicale, la incintele locuibile, pentru transfer de medicamente, alimente sau materiale mărunte, la scufundările care depășesc durata de 3 ore;

instalația de încălzire sau climatizare pentru menținerea temperaturii sau umidității în limitele indicate de tehnologia de scufundare.

Articolul 159

Controlul echipamentului prevăzut pentru fiecare incintă hiperbară se execută prin verificarea existenței și bunei funcționări a următoarelor elemente:

epuratorul de CO 2 ;

fiecare scafandru să aibă mască de palier/BIBS cu deversor;

să existe posibilitatea analizei gazelor din punct de vedere al concentrației oxigenului, fie cu un detector plasat în interiorul incintei cu afișaj în stația de control a scufundării, fie o priză de gaz destins până la analizor, cu funcționare continuă în stația de control a scufundării;

să existe posibilitatea analizei gazelor din punct de vedere al concentrației CO 2 , fie o priză de gaz destins până la un analizor aflat în stația de control a scufundării, fie cu citire directă pe un tub colorimetric la interiorul incintei, în cazul turelei;

să existe posibilitatea măsurării temperaturii din interiorul incintei, fie printr-un detector termic plasat la interior cu afișaj în stația de control a scufundării, fie printr-un termometru plasat la interior cu afișaj în stația de control a scufundării, fie cu un higrometru plasat la interior cu citire prin hublou;

funcționarea instalației de comunicații;

existența manometrului de control a presiunii interioare;

existența trusei de prim ajutor, în conformitate cu instrucțiunile de tratare a accidentelor de decompresie;

existența lenjeriei de pat pentru fiecare scafandru, dacă scufundarea durează mai mult de 12 ore;

existența stingătorului sau a instalației de stins incendiu.

Articolul 160

Controlul poziției vanelor, de la interiorul și exteriorul barocamerei, se face după o listă de control stabilită conform instrucțiunilor de exploatare a fiecărei barocamere în parte.

Articolul 161

Pe timpul zilei, porțile între incintele hiperbare utilizate de câte o echipă de scafandri trebuie să fie deschise, dar într-o asemenea poziție încât să se poată închide rapid, în caz de scăpări de gaz.

Articolul 162

În funcție de ordinul șefului de șantier sau a șefului de scufundare, scafandrii pot fie să treacă dintr-o incintă în alta, în cazul unei pierderi masive de gaz, fie să încerce să oprească scurgerea din propria incintă, dacă există o pierdere mai mică de gaz.

Articolul 163

Pe timpul nopții, incinta în care dorm scafandrii trebuie să aibă porțile interioare închise și porțile exterioare ce dau în alte incinte presurizate deschise.

Procedeu pentru închiderea și deschiderea vanelor

Articolul 164

În caz de pierdere a gazului, la ordinul șefului de scufundare, scafandrii trebuie să închidă imediat toate vanele de ieșire, vana de control presiune fiind singura vană care trebuie să stea deschisă.

Articolul 165

Articolul 166

Articolul 167

Articolul 168

Presurizarea unui scafandru care are nevoie de asistență medicală trebuie să fie făcută numai cu un însoțitor scafandru care să aibă suficiente cunoștințe pentru acordarea tratamentului medical sau cu un cadru medical atestat pentru pătrunderea în mediul hiperbar.

Articolul 169

Un scafandru poate fi presurizat singur numai într-o scufundare unitară, până la maximum 180 metri adâncime.

Articolul 170

Presurizarea pentru o scufundare în saturație trebuie făcută cu cel puțin doi scafandri.

Procedeu de lucru în cazul defectării instalațiilor de regenerare

Articolul 171

În caz de defectare a instalațiilor de regenerare, pentru controlul ambianței din incintele hiperbare, conform tabelelor de scufundare, se procedează astfel:

se întrerupe curentul de alimentare a instalației de regenerare;

se închid toate vanele de intrare și ieșire ale instalației de regenerare;

se controlează funcționarea instalației de încălzire cu apă caldă;

se pun în funcțiune epuratoarele de CO 2

din incinte;

se injectează oxigen, direct în cameră, în partea de jos a sistemului de epurare a CO 2 , dar nu direct pe motorul epuratorului;

se controlează presiunea parțială a CO 2

și se schimbă varul sodat ori de câte ori este

nevoie;

se controlează presiunea parțială a oxigenului și se face injecția regulată a oxigenului,

conform tabelei de scufundare;

se reduce la minim spălatul și se interzice folosirea dușului;

se închid compartimentele umede: turelă, simulator.

Articolul 172

Articolul 173

Durata scufundării trebuie limitată în funcție de tipul decompresiei care poate fi executată și de posibilitățile operaționale ale navei suport, iar urcarea scafandrului începe la ora stabilită de șeful de scufundare.

Articolul 174

Decompresia se poate executa astfel:

cu paliere în apă;

cu paliere în apă și într-o barocameră la suprafață;

în barocameră.

Articolul 175

În timpul opririlor de decompresie la paliere, scafandrul nu trebuie să efectueze nicio activitate suplimentară, orice efort fizic în timpul decompresiei putând genera accidente de decompresie.

Articolul 176

Decompresia este condusă de către șeful de scufundare, care utilizează tabele de decompresie adecvate și respectă instrucțiunile de utilizare.

Articolul 177

Dacă decompresia este planificată în apă, trebuie să existe un plan de acțiune în cazul stopării decompresiei în situații de urgență sau datorită deteriorării vremii.

Articolul 178

Planul de acțiune trebuie să includă, de asemenea, o procedură pentru recuperarea în siguranță a scafandrului întârziat accidental, pentru un timp de fund care depășește pe cel indicat în tabele.

Articolul 179

Articolul 183

Clientul este obligat să se asigure că angajatorul este autorizat pentru activitatea care urmează să fie prestată și să furnizeze acestuia, printr-un document scris, toate informațiile pe care le deține, referitoare la riscurile la care sunt supuși scafandri, atât la suprafață, la locul de desfășurare a activității, cât și sub apă.

Articolul 184

Angajatorul trebuie să se asigure că a fost făcută evaluarea riscurilor înainte de începerea activităților de scufundare, a fost întocmit planul de scufundare, există suficient personal calificat și competent pentru activitatea care urmează să fie executată și să ia toate măsurile astfel încât riscurile să fie eliminate sau diminuate.

Articolul 185

Articolul 186

Șeful de șantier organizează toate scufundările și stabilește în funcție de complexitatea acestora personalul cu funcții în activitatea de scufundare, adâncimea de scufundare și natura lucrărilor de efectuat, în vederea desfășurării în deplină securitate a activităților.

Articolul 187

Șeful de șantier numește personalul cu funcții în activitatea de scufundare astfel încât scufundările să se desfășoare în siguranță și toate instalațiile în funcțiune să fie asigurate de persoane calificate.

Articolul 188

Șeful de șantier trebuie să instruiască personalul care participă la activități asupra atribuțiilor pe timpul scufundărilor și, în funcție de complexitatea activităților, să întocmească instrucțiunile speciale și regulile ce trebuie respectate pentru asigurarea activității subacvatice.

Articolul 189

Înaintea începerii unei activități de scufundare, șeful de șantier verifică echipamentele de scufundare, astfel:

echipamentul de scufundare să fie adecvat activității de scufundare care urmează a se desfășura;

echipamentul de scufundare să fie potrivit adâncimii planificate;

echipamentele de care depinde viața scafandrului să aibă mentenanța la zi;

echipamentele și sculele auxiliare finalizării, cu succes, a lucrării subacvatice să fie în stare bună de funcționare;

vinciurile, ambarcațiunile, macaralele, flotoarele etc. să fie operaționale și deservite de personal calificat;

echipamentul de scufundare să fie bine întreținut.

Articolul 190

Șeful de șantier răspunde de organizarea și desfășurarea întregii activități de scufundare în deplină securitate și este obligat:

să cunoască, în detaliu, conținutul prezentelor prevederi, modul de folosire a tabelelor de decompresie, modul de acordare a primului ajutor și de tratare a accidentelor de decompresie;

să se informeze asupra condițiilor de lucru: adâncime, natura fundului, activitatea de desfășurat, condiții de temperatură, vizibilitate, curenți, depuneri vegetale și animale pentru a stabili natura lucrărilor posibile de executat în deplină securitate;

să prelucreze cu scafandrii și personalul de asigurare a scufundărilor misiunile de îndeplinit, precum și îndatoririle și responsabilitățile fiecăruia;

să cunoască posibilitățile de lucru, aptitudinile de scufundare ale scafandrilor și calificarea acestora;

să prelucreze cu întregul personal din subordine normele de securitate și sănătate în

muncă pentru lucrările ce urmează a se efectua, să verifice și să urmărească însușirea și respectarea acestora;

să se asigure că aparatura, dispozitivele și echipamentul de scufundare sunt în bună stare de funcționare, rezerva de amestec respirator este suficientă, materialele consumabile sunt în cantități suficiente, există tabele de decompresie și tratament terapeutic adecvate tipului de scufundare care urmează a se executa;

să se asigure că toate mijloacele necesare pentru acționare în caz de urgență pot fi puse imediat în folosință;

să conducă pregătirea instalațiilor și a întregului echipament de scufundare, antrenând pentru aceasta scafandrii și personalul din compunerea echipei de asigurare tehnică, precum și alte persoane, în funcție de nevoile ce le impune scufundarea ce trebuie pregătită;

să urmărească executarea corectă a pregătirii turelei și ansamblului de barocamere pentru începerea scufundării, în conformitate cu instrucțiunile de exploatare;

să verifice, periodic, buna funcționare a dispozitivelor de securitate prevăzute pe turela de scufundare și pentru recuperarea acesteia în caz de avarie;

să conducă, periodic, antrenamente cu scafandrii în procedeele de salvare pentru diferite cazuri de avarie la tehnică sau dificultăți de readucere a scafandrului în turela de scufundare;

înainte de începerea scufundărilor să se asigure că toate semnalele de avertizare privind lucrul cu scafandrii au fost ridicate la navă;

să urmărească activitatea scafandrilor pe timpul lucrului sub apă, când este posibil, prin semnale sau mijloace de transmisiuni și să conducă intervențiile în caz de accident;

să raporteze comandantului navei despre momentul începerii și terminării activităților de scufundare;

să urmărească completarea corectă a documentelor de scufundare, în conformitate cu prezentele prevederi;

să conducă și să controleze, la terminarea scufundărilor, activitatea de întreținere și de depozitare a echipamentelor și materialelor folosite;

să dispună refacerea plinurilor de gaze și amestecuri respiratorii, în funcție de perspectiva activităților subacvatice;

să raporteze accidentele și incidentele, în conformitate cu precizările din prezentele prevederi.

Articolul 191

Articolul 192

Șeful de scufundare planifică, organizează și conduce activitățile de scufundare conform planului de scufundare, răspunde direct de executarea scufundării și lucrului sub apă al scafandrilor, asigurându-se că sunt respectate măsurile de siguranță rezultate în urma analizei riscurilor.

Articolul 193

Șeful de scufundare are următoarele responsabilități:

să mențină legătura cu șeful de șantier, direct sau prin mijloace de comunicații, pe toată perioada desfășurării activităților de scufundare;

să întocmească planul scufundării și lista de verificare a condițiilor de mediu;

să se asigure că sunt respectate planul scufundării și măsurile stabilite prin analiza riscurilor;

să întocmească „Certificatul de aprobare a începerii activității de scufundare" prevăzut în anexa nr. 11 la Metodologie și să obțină aprobările necesare;

să verifice aparatura, dispozitivele și echipamentul individual al fiecărui scafandru, înainte de scufundare și să nu permită intrarea în apă a acestora cu echipament incomplet sau defect;

să se asigure că scafandrii sunt apți din punct de vedere medical și competenți pentru îndeplinirea sarcinilor;

să se asigure că echipa de scufundare cunoaște planul scufundării și planurile de

urgență;

să pregătească barocamera înainte de începerea scufundării, pentru a fi în măsură să execute un tratament;

să verifice existența materialelor necesare executării în deplină securitate a scufundării și lucrului sub apă (saulă de ghidare, marcatori, saule de legătură etc.);

să pregătească ambarcațiunile de intervenție și de asigurare a scufundării;

să țină legătura cu scafandrii;

să se asigure că au fost obținute aprobările de la autoritățile responsabile;

să planifice scufundarea ținând cont de tabelele de decompresie utilizate;

să se asigure că amestecul respirator utilizat în scufundare și în tratamentul accidentelor de scufundare este disponibil și are compoziția corespunzătoare;

să verifice calitatea gazului sau amestecului respirator;

să se asigure că există posibilitățile tehnice pentru lansarea scafandrilor și recuperarea acestora din apă, în siguranță;

să se asigure că scafandrul accidentat poate fi recuperat, cu ușurință, din apă;

să completeze registrele de scufundare, prevăzute în prezentele prevederi, înainte și după scufundare;

să monitorizeze stadiul lucrărilor și să raporteze șefului de șantier despre acesta;

să instruiască echipele următoare și să se asigure că scafandrii sunt la curent cu stadiul lucrărilor și cu orice schimbare apărută față de planul inițial;

la terminarea operațiunilor de scufundare, să întocmească raportul activității și să îl înainteze șefului de șantier;

să raporteze șefului de șantier orice defecțiuni ale echipamentelor, potențialele pericole, incidentele și accidentele, inclusiv cele fără urmări;

să controleze, după scufundare, întreținerea echipamentului individual al scafandrilor;

să analizeze, înainte de începerea scufundării, amestecul respirator;

să cunoască tabela de decompresie corespunzătoare adâncimii scufundării în curs de executare;

să monitorizeze și să contabilizeze durata scufundării și timpul total petrecut sub apă de către fiecare scafandru;

să conducă decompresia scafandrului pe timpul revenirii la presiunea atmosferică;

să cunoască și să aplice atribuțiile șefului de șantier, dacă organizarea de scufundare nu prevede funcția de șef de șantier.

Articolul 194

Pentru scufundările cu turela, șeful de scufundare are aceleași obligații prevăzute la art. 193 și în plus trebuie:

să execute, împreună cu șeful de turelă, pregătirea turelei pentru scufundare;

să țină legătura telefonică cu șeful de turelă pe timpul decompresiei și compresiei și cu scafandrii pe timpul cât aceștia se află efectiv în apă, informându-se asupra stadiului lucrării și condițiilor zonei;

să urmărească aplicarea corectă a tabelei de decompresie;

în cazul pierderii comunicațiilor cu suprafața, în momentul în care flotorul de semnalizare a ajuns la suprafață, să ordone echipei de asigurare tehnică începerea executării decompresiei și să trimită scafandrul de securitate la primul palier, pentru control și coordonare;

să conducă, după scufundare, lucrările de întreținere a turelei.

Articolul 195

În cazul scufundărilor în saturație, șeful de scufundare este și șef de turelă, având atribuții pentru menținerea și urmărirea parametrilor fizici și a ambianței în barocamere, conform instrucțiunilor din tabelele de scufundare în saturație.

Articolul 196

În toate cazurile în care este necesară recompresia într-o barocameră, șeful de scufundare este responsabil pentru buna funcționare a barocamerei.

Articolul 197

Scafandrul este stabilit de șeful de șantier și se subordonează șefului de scufundare.

Articolul 198

Scafandrul trebuie să desfășoare numai activități pentru care deține competențe obținute în urma absolvirii unor forme de pregătire organizate de către Centrul de Scafandri sau alte instituții abilitate.

Articolul 199

Scafandrul

răspunde

pentru

executarea

lucrărilor

sub

apă,

conform instrucțiunilor primite de la șeful de șantier sau șeful de scufundare și este obligat:

să execute scufundarea și alte sarcini primite de la șeful de scufundare;

să informeze șeful de scufundare despre orice motiv pentru care nu poate executa scufundarea;

să cunoască echipamentul cu care se scufundă, să-l verifice înainte de scufundare și să se asigure că acesta funcționează corespunzător;

să fie competent pentru realizarea sarcinilor;

să cunoască și să respecte planul de scufundare;

să cunoască procedurile de rutină și de urgență;

să cunoască echipamentele, sculele, aparatele cu care lucrează în apă și instrucțiunile specifice de securitate și sănătate în muncă;

să cunoască bine scopul și obiectivele scufundării;

să respecte planificarea scufundării;

să respecte tabelele de decompresie la revenirea la suprafață;

să acorde ajutorul coechipierului aflat în dificultate;

să nu consume alcool, droguri, substanțe halucinogene, medicamente etc. înainte de scufundare;

să raporteze șefului de scufundare orice probleme medicale sau simptome avute în timpul sau după scufundare;

să raporteze șefului de scufundare orice defecțiuni ale echipamentelor, potențialele pericole, incidentele, inclusiv cele fără urmări și accidentele;

să-și întrețină echipamentul individual de scufundare, executând lucrările periodice și după fiecare scufundare;

să execute numai activitățile pentru care este atestat/calificat;

să recunoască semnele și simptomele bolilor de decompresie;

să dețină la locul de desfășurare a activității brevetul de scafandru, în original;

să nu desfășoare activități de scufundare pe perioada cât are brevetul de scafandru reținut de către Centrul de Scafandri pentru încălcări ale prezentelor metodologii;

să nu desfășoare activități de scufundare dacă nu deține aptitudine medicală, în conformitate cu prevederile prezentei metodologii.

Articolul 200

Scafandrul de securitate se numește din rândul scafandrilor experimentați, este subordonat șefului de scufundare și este pregătit pentru acordarea ajutorului scafandrului aflat într-o situație de urgență.

Articolul 201

Scafandrul de securitate participă la ședința pregătitoare a echipei de scafandri și este pregătit pentru intervenție, la ordinul șefului de scufundare.

Articolul 202

Obligațiile scafandrului de securitate sunt:

să cunoască metodele și procedeele generale și specifice de salvare și de acordare a ajutorului unui scafandru în dificultate;

să cunoască scopul și obiectivele scufundării;

să monitorizeze desfășurarea activității de scufundare;

să fie echipat și gata de intervenție pe toată perioada desfășurării activității de scufundare.

Articolul 203

Articolul 204

Tenderul se numește din rândul scafandrilor experimentați și este subordonat șefului de scufundare.

Articolul 205

Tenderul este un membru al echipei de suprafață în cazul scufundărilor cu alimentare de la suprafață care are următoarele responsabilități și obligații:

ajută la echiparea scafandrului cu alimentare de la suprafață;

verifică echipamentul scafandrului înainte de intrarea în apă asigurându-se că nu există pierderi de presiune/neetanșeități sau alte probleme pe care scafandrul nu le poate constata singur;

asigură intrarea și ieșirea din apă a scafandrului în condiții de siguranță;

monitorizează permanent lungimea ombilicalului scafandrului pe timpul când acesta se află sub apă, în scopul eliminării excesului de ombilical sau tensionării acestuia;

menține legătura prin semne și semnale cu scafandrul aflat sub apă, în conformitate cu cerințele șefului de scufundare;

monitorizează alimentarea cu amestec respirator de la suprafață și raportează șefului de scufundare orice problemă apărută;

raportează șefului de scufundare semnalele transmise de către scafandru.

Articolul 206

Articolul 207

Șeful de turelă se subordonează nemijlocit șefului de scufundare și are următoarele obligații:

să cunoască în detaliu aparatura din dotarea turelei de scufundare și modul de deservire a acesteia, în condiții de funcționare normală și de avarie;

să cunoască misiunea și lucrările ce urmează a se executa, adâncimea scufundării, condițiile hidrologice și caracteristicile locului unde se desfășoară activitățile subacvatice;

să execute pregătirea și controlul turelei înainte de scufundare, conform instrucțiunilor specifice;

să echipeze și să verifice echipamentul scafandrului pentru intervenție, înainte de părăsirea turelei;

să urmărească, prin sistemul de comunicații, modul de desfășurare a lucrărilor sub apă;

să raporteze, sistematic, șefului de scufundare, indicațiile aparatelor de măsură și control, observațiile asupra scufundării și lucrărilor sub apă, precum și informațiile cerute de șeful scufundării;

să fie în măsură să părăsească în cel mai scurt timp turela, la comanda șefului de scufundare, pentru a acorda primul ajutor scafandrului din afara turelei;

să părăsească turela numai în caz de necesitate, având misiunea de a supraveghea scafandrul pe timpul lucrului;

să cunoască tabelele de decompresie, pentru scufundarea în curs și să fie în măsură să execute decompresia din interiorul turelei;

în

cazul întreruperii

sistemului

de

comunicații

prin

fir

să

ordone

întoarcerea scafandrului în turelă în timpul cel mai scurt și să lanseze pe cablul de ghidare un flotor, pentru începerea decompresiei.

Articolul 208

Articolul 209

Operatorul de barocameră este subordonat șefului de scufundare și este obligat:

să cunoască barocamera și instalațiile aferente la interior și exterior;

să cunoască aparatura de analiză și control al ambianței, modul de etalonare și de funcționare;

să cunoască, în detaliu, procedeul de scufundare ce urmează a fi executat și care trebuie să fie gradul de pregătire al barocamerei pentru scufundarea în curs;

să mențină parametrii fizici ai ambianței din barocameră, în funcție de instrucțiunile tabelelor de scufundare;

să mențină barocamera gata de intervenție încă 2-4 ore după terminarea decompresiilor sau a activităților de scufundare;

să completeze corect documentele de scufundare, conform prezentelor prevederi;

să fie în măsură să remedieze orice defecțiune apărută pe timpul lucrului cu scafandri în barocameră și să cunoască procedeele de securitate prevăzute în prezentele prevederi;

să

execute

întreținerea

barocamerei,

după

terminarea

activităților,

conform instrucțiunilor de exploatare ale acesteia;

să execute testul de etanșeitate al barocamerei, în termenele prevăzute de prezentele prevederi.

Articolul 210

Articolul 211

Tehnicianul de scufundare este subordonat șefului de scufundare și este

obligat:

să cunoască modul de exploatare a instalațiilor pe care le deservește;

să execute manevrele de alimentare cu gaze respiratorii;

să mențină în stare de funcționare sistemul de comunicații cu scafandri;

să asigure înregistrarea activității subacvatice, când este cazul;

să execute manevrele de recuperare a amestecurilor respiratorii pe timpul decompresiei;

să execute pornirea grupului diesel-generator și cuplarea acestuia în situația întreruperii sistemului de alimentare cu energie electrică;

să execute schimbarea periodică a calcei sodate și a cărbunelui activ din instalația de regenerare;

să participe la remedierea defecțiunilor constatate;

să mențină în stare de operativitate compresoarele de gaze pentru scafandri;

să execute mentenanța de bază la echipamentele de scufundare;

să participe la întreținerea incintelor hiperbare, după scufundare și pregătirea ansamblului de scufundare pentru o nouă scufundare.

Articolul 212

Articolul 213

Personalul prevăzut la art. 105 eliberează avizul pentru scufundare prin înscrierea într-un registru special, iar în cazul recomandărilor, acestea nu trebuie încălcate de cei care conduc scufundarea.

Articolul 214

Personalul prevăzut la art. 105 este obligat:

să completeze documentele specifice;

să raporteze ierarhic despre producerea accidentelor de scufundare, în conformitate cu prevederile prezentei metodologii.

Articolul 215

Personalul care asigură medical activitățile de scufundare în gama 0-12 metri trebuie să fie în măsură să acorde cel puțin primul ajutor de bază.

Articolul 216

Personalul care asigură medical activitățile de scufundare în gama 12-30 metri

trebuie:

scafandrul care are cursul de prim ajutor de bază să fie prezent la locul de desfășurare al

activității, la suprafață;

să fie disponibil pe toată perioada de desfășurare a activităților de scufundare pentru a fi contactat prin sisteme de comunicații audio/video;

la nevoie, să transmită instrucțiuni medicale scafandrului cu curs de prim ajutor de bază și șefului de scufundare;

să stabilească diagnosticul și modul de tratament pe baza raportărilor scafandrului cu curs de prim ajutor de bază și ale șefului de scufundare;

să conducă prin sisteme de comunicații audio/video sau prin prezentarea la fața locului, procedeele de tratament terapeutic.

Articolul 217

Medicul care asigură medical activitățile de scufundare la adâncimi mai mari de 30 metri trebuie:

să fie prezent la locul de desfășurare a activităților de scufundare;

să stabilească diagnosticul și modul de tratament;

să conducă procedeele de tratament terapeutic;

să consulte, dacă este cazul, scafandrii reveniți la suprafață.

Articolul 218

Articolul 219

Personalul de la bordul navelor suport trebuie să dețină suficiente cunoștințe despre procesul de scufundare astfel încât să le permită înțelegerea corelației dintre modul corect de îndeplinire a cerințelor fișei postului și siguranța scafandrilor.

Articolul 220

Nivelul de cunoaștere a procesului de scufundare trebuie foarte bine stabilit, în special pentru funcțiile cheie: comandant, operator sistem poziționare navă, șef mecanic, electrician, operator macara și operator ROV sau minisubmarin.

Articolul 221

Șeful mecanic al navei suport are obligația să verifice și să se asigură că:

elicele principale, alte elice, cârmele, stabilizatoarele sau orice alt sistem mecanic aflat în apă este în repaus;

toate instalațiile prevăzute cu o tubulatură de admisie sau evacuare a apei de mare sunt în repaus;

sistemul catodic de protecție al corpului navei este oprit;

pe timpul scufundării există comunicații permanente între compartimentul său și comanda navei.

Articolul 222

Comandantul navei, prin ofițerii de cart și de specialitate, are obligația să urmărească:

interzicerea oricărei emisii radio sub apă;

interzicerea utilizării sonarului și/sau telefonului subacvatic;

punerea în repaus a sondelor sau cupolelor sonarelor;

interzicerea manipulării obiectelor sau mărfurilor grele la/de la bordul

navei suport incluzând ancore, ambarcațiuni, marfă etc.;

interzicerea traficului naval în zona de operații, cu excepția ambarcațiunilor suport pentru activitatea de scufundare;

arborarea semnului internațional de „Scafandru la Apă";

informarea autorității locale portuare și primirea aprobării de executare a activității de scufundare, inclusiv confirmarea faptului că în zona de operații nu se execută alte activități ce pot afecta activitatea de scufundare: operare docuri, macarale etc.

Articolul 223

Toate sistemele de control ale instalațiilor interzise la funcționare pe timpul activității de scufundare trebuie marcate cu eticheta „A nu se folosi - Scufundare".

Articolul 237

Echipamentul de scufundare se alege în funcție tipul scufundării, de natura lucrărilor subacvatice de efectuat și condițiile de lucru și se stabilește de către șeful de șantier/șeful de scufundare/instructorul de scufundări recreaționale/divemasterul, cu respectarea restricțiilor stabilite de prezentele prevederi și de confortul termic necesar.

Articolul 238

Echipamentul

colectiv

de

scufundare

cuprinde

nava

sau

platforma

de scufundare, ambarcațiunea, autospeciala, compresoarele, surpresoarele, pompele de transfer, rezervoarele de gaz comprimat, reductoarele, tablourile pneumatice și hidraulice, furtunurile ombilicale, tubulaturile și armăturile, barocamere, turela de scufundare, instalațiile de manevrare etc.

Articolul 239

Articolul 240

Articolul 241

Utilizarea aparatelor de respirat în circuit deschis cu debit continuu este permisă numai în cazul scufundărilor demonstrative, cu valoare istorică, până la adâncimi de maximum 4 metri și avându-se în vedere ca debitul de aer sau de amestec respirator să fie suficient pentru a menține presurizat costumul și a elimina, prin ventilație, dioxidul de carbon expirat de scafandru.

Articolul 242

Buteliile trebuie să fie prevăzute cu sistem de rezervă de gaz sau cu manometru de control al presiunii.

Articolul 243

Se interzice presurizarea buteliilor de aer cu oxigen pur sau amestecuri de gaze ce conțin mai mult de 23% oxigen, dacă nu au fost degresate de către un atelier autorizat de verificat aparate de scufundare.

Articolul 244

Se interzice utilizarea manometrelor și a profundimetrelor cu termen de verificare metrologică expirat, a detentoarelor defecte, a buteliilor a căror verificare I.S.C.I.R. a expirat, precum și a oricărui element al echipamentului care nu prezintă garanție în scufundare.

Articolul 245

Alimentarea de la suprafață se face dintr-un tablou de distribuție pentru aer, amestecuri sintetice și oxigen pur, iar tabloul trebuie să satisfacă necesitățile alimentării simultane a minimum doi scafandri.

Articolul 246

Butelia de securitate folosită în scufundarea cu alimentare de la suprafață se încarcă cu amestec respirator identic cu amestecul furnizat de la suprafață.

Articolul 247

Articolul 248

Articolul 249

Articolul 250

Articolul 251

Când se folosesc amestecuri respiratorii sintetice, acestea trebuie analizate și confirmate înainte de a fi încărcate buteliile aparatelor de respirat.

Articolul 252

Compresoarele, surpresoarele și pompele de transfer trebuie să fie lubrifiate cu produse, astfel încât gazele comprimate ce trec prin acestea să satisfacă condițiile impuse pentru calitatea aerului și amestecurilor respiratorii sintetice.

Articolul 253

Anual, precum și după efectuarea unor reparații importante sau ori de câte ori calitatea aerului respirat este acuzată de către scafandri, compresoarele se verifică din punct de vedere a calității aerului refulat.

Articolul 254

Articolul 255

Manodetentoarele destinate reducerii presiunii gazului la presiunea de utilizare convenabilă, trebuie menținute în stare de funcționare și verificate anual la ateliere autorizate.

Articolul 256

Articolul 257

Articolul 258

Articolul 259

Articolul 260

Se interzice scufundarea turelei cu instalațiile defecte sau cu rezerva de amestec respirator incompletă.

Articolul 261

Articolul 262

Pentru scufundări cu turela închisă, echipamentul colectiv minim este format din barocameră, turela de scufundare cu instalațiile de manevrare și instalațiile aferente pentru menținerea unor condiții igienice și de ambianță în limitele impuse de procedeele de scufundare.

Articolul 263

Pregătirea ansamblului de scufundare pentru intervenție sub apă se face în conformitate cu instrucțiunile de exploatare a acestuia.

Articolul 264

În afara echipamentului din construcție, pe timpul scufundării, turela trebuie să fie prevăzută cu pompă calorimetrică, cu tuburi pentru analiza ambianței, trusă medicală, tabele de decompresie corespunzătoare adâncimii de scufundare, trusă de scule, garnituri de schimb pentru porțile etanșe, lanterne cu baterii, respiratoare individuale cu var sodat, un analizor pentru măsurarea presiunii parțiale a oxigenului.

Articolul 265

Articolul 267

Barocamerele trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

construcția poate fi realizată numai după un proiect avizat de o firmă/societate de certificare specializată, conform standardelor de calitate și reglementărilor de bună practică acceptate în domeniu;

documentația

tehnică

a

barocamerelor

va

cuprinde

destinația,

caracteristicile, performanțele și limitările tehnice, andosate de către societatea de certificare abilitată;

trebuie prevăzute cu un compartiment/sas care să permită transferul de personal. Incinta principală trebuie să permită staționarea a cel puțin doi oameni și echipamentul necesar pentru acordarea ajutorului unui accidentat;

compartimentul principal al barocamerei de decompresie trebuie să permită acomodarea confortabilă a cel puțin 2 ocupanți, pe paturi, în poziție orizontală, întins; trecerile/penetrațiile prin pereții barocamerei trebuie clar marcate pentru identificarea ușoară a destinației acestora;

penetrațiile pentru circuitele de gaze și de lichide trebuie prevăzute cu vane de acționare, atât la interior, cât și la exterior astfel concepute pentru a preveni decomprimarea accidentală;

toate penetrațiile în corpul barocamerei de decompresie prin care se poate realiza accesul, refularea sau deversarea la exterior, să fie prevăzute cu sisteme de siguranță concepute astfel încât să nu permită absorbția echipamentului, hainelor sau a unor părți ale corpului ocupanților;

să fie prevăzute cu circuite de presurizare și decompresie suplimentare;

porțile de acces să fie de tip autoclavă, prevăzute cu dispozitive de securitate sau valve de egalizare, pentru a evita deschiderea acestora înainte de egalizarea presiunilor;

porțile să poată fi operate cu ușurință, garniturile de etanșare trebuie să fie în bună condiție, iar suprafețele de etanșare să fie nevopsite și lipsite de coroziune;

fiecare incintă a barocamerei să fie prevăzută cu supapă de siguranță certificată, pentru evitarea suprapresurizării accidentale a acesteia;

supapele să fie montate la exteriorul incintei, iar între barocameră și supapă să fie plasată o vană de închidere rapidă;

toate vanele să fie clar marcate cu privire la destinație și să poată fi acționate cu

ușurință;

vanele/robineții utilizați în circuitele/instalațiile care utilizează O 2

la presiuni mai mari

de 15 bari, nu trebuie să fie de tip ,, ¼ tură ";

rezervoarele de aer comprimat sau alte amestecuri respiratorii să fie separate astfel încât în cazul unei comunicații accidentale, volumul total să nu conducă la o creștere a presiunii mai mare de 20% față de presiunea de serviciu;

liniile de evacuare a gazelor folosite, trebuie să deverseze în exterior sau în spații deschise, bine ventilate. Este interzisă deversarea gazelor în spații închise;

circuitele de alimentare cu aer sau amestecuri respiratorii ale barocamerei trebuie, să fie prevăzute cu două vane de secționare, dispuse în serie;

toate incintele care au legătură cu exteriorul să fie prevăzute constructiv cu dispozitive de blocare tip ,,interlock" care să nu permită deschiderea căilor de acces, fără egalizarea presiunilor și izolarea incintelor;

instalațiile sanitare și sasurile medicale să fie verificate din punct de vedere funcțional cel puțin odată la 6 luni, iar rezultatele verificării consemnate;

rezerva de aer sau de amestecuri respiratorii să fie suficientă pentru a asigura desfășurarea unei decompresii, conform tehnologiei de scufundare sau tratament utilizate, în caz de defectare a compresoarelor;

interiorul barocamerei să fie acoperit cu vopsea ignifugă neutră la acțiunea gazelor utilizate în incintă;

să fie prevăzute cu sistem video de supraveghere - CCTV;

să fie prevăzute cu sistem de comunicații cu exteriorul și între ocupanți, bidirecțional, în

fiecare compartiment, obligatoriu asigurându-se și un sistem de rezervă independent;

să fie prevăzute la interior cu sistem de iluminare în ambele compartimente. Obligatoriu va exista și un sistem de rezervă/de avarie;

sistemul de respirație la mască să fie asigurat de o linie separată care să poată furniza tuturor ocupanților și un alt gaz de cât cel ambiental. Obligatoriu, să fie asigurată o mască de rezervă. Deversarea gazului expirat se realizează, obligatoriu, în afara barocamerei;

sistemul de stingere al incendiilor să fie automat sau să existe un stingător manual destinat pentru incinte hiperbare, cu apă sau spumă. Stingătoarele cu CO 2

sau alte produse toxice sunt interzise;

tensiunea de alimentare a instalației electrice din barocameră să nu fie mai mare de 24 V, iar întrerupătoarele se amplasează la exteriorul barocamerei;

atmosfera din barocameră se regenerează de regulă în circuit închis, circuitul de regenerare este completat cu un circuit de climatizare, aparatură pentru controlul temperaturii, umidității, concentrației de oxigen și CO 2 ;

în absența instalației de regenerare, regenerarea ambianței se face prin ventilație, automată sau manuală, care să nu modifice valoarea presiunii din barocameră, iar în interiorul barocamerei să fie menținută o presiune parțială de CO 2

mai mică de 0,02 bar;

toate echipamentele, vanele, conductele/liniile, hublourile, analizoarele, instalațiile electrice să fie examinate vizual înainte de folosire și testate funcțional, cel puțin o dată la 6 luni, verificările, constatările și acțiunile întreprinse consemnându-se în registrele de evidență a funcționării instalațiilor;

panoul de comandă și monitorizare să permită citirea facilă a instrumentelor de măsură și analiză gaze, pentru fiecare compartiment al barocamerei;

în zona de lucru cu barocamere să fie asigurată o iluminare suficientă, care să permită vizualizarea cu ușurință a indicațiilor echipamentelor de comandă, control și analiză.

Articolul 268

Pentru scufundări cu durate mai mari de 12 ore, barocamerele trebuie prevăzute cu instalația de regenerare și control al ambianței.

Articolul 269

Este interzisă presurizarea barocamerei cu oxigen pur, concentrația oxigenului din ambianța barocamerei nu trebuie să depășească 25%.

Articolul 270

Presurizarea barocamerelor, a turelei și a simulatoarelor trebuie făcută cu amestecuri direct respirabile de către personalul din incintă.

Articolul 271

Utilizarea barocamerei de decompresie tip monoloc pentru asigurarea activităților cu scafandri este interzisă.

Articolul 272

Pentru operatorii barocamerelor este obligatorie asigurarea de aparate de respirat în atmosferă cu fum, prevăzute cu comunicații.

Articolul 273

Articolul 274

Instrumentele de măsură folosite pentru operarea barocamerelor vor fi verificate din punct de vedere metrologic, anual.

Articolul 275

Rezistența la presiunea maximă de lucru a corpului, a hublourilor, a penetrațiilor, etanșeitatea barocamerelor, precum și supapele de siguranță se verifică la fiecare 2 ani.

Articolul 276

Barocamerele trebuie supuse testelor de suprapresiune, o dată la 5 ani.

Articolul 277

Hublourile barocamerelor trebuie înlocuite, conform standardelor recunoscute, la epuizarea numărului de cicluri de funcționare sau la 10 ani, dacă producătorul nu recomandă altfel, iar verificarea acestora se face vizual înainte de utilizarea barocamerei, urmărindu-se existența

zgârieturilor

profunde,

crăpăturilor

sau

modificări

semnificative

ale

gradului

de transparență.

Articolul 278

Analizoarele de gaze din dotarea barocamerelor se calibrează în funcție de instrucțiunile producătorului, dar nu la un interval mai mare de șase luni, de către personalul nominalizat de către conducerea unității, utilizând etaloane pentru gaze și amestecuri de gaze, verificate și acreditate de către Asociația de Acreditare din România - RENAR.

Articolul 279

Barocamerele și turelele de scufundare, indiferent de proveniență, sunt autorizate pentru exploatare din punct de vedere al activităților în hiperbarism numai de către Centrul de Scafandri.

Articolul 280

Articolul 281

Lucrările mecanice sub apă, de orice natură și cu orice fel de scule, sunt considerate activități de scufundare cu risc deosebit.

Articolul 282

Se interzice executarea de lucrări mecanice sub apă, dacă înainte de scufundare nu au fost prelucrate cu toți scafandrii prevederile de securitate și sănătate în muncă, specifice activității ce urmează a fi desfășurată.

Articolul 283

Articolul 284

Pentru executarea de lucrări mecanice de salvare-avarii sau pentru ranfluarea

navelor, se impune studierea activității și instruirea scafandrilor înainte de intervenția propriu-zisă, pentru:

cunoașterea compartimentajului;

cunoașterea punctelor de legare;

stabilirea celei mai sigure metode de salvare sau ranfluare, cu un minimum de activități subacvatice;

alegerea unor trasee de intervenție care să evite, pe cât posibil, zonele periculoase, cu echilibru instabil, ce pot pune, cu ușurință, în pericol viața scafandrului.

Articolul 285

Sunt interzise improvizațiile în folosirea mijloacelor din dotare la coborârea sau recuperarea în și din apă a unor materiale, scule sau dispozitive.

Articolul 286

Articolul 287

Pe timpul intervenției cu scafandri la hidrocentrale este obligatorie oprirea grupurilor energetice.

Articolul 288

Lucrările subacvatice cu instalații mecanice pentru decolmatare, curățare cu jet și alte scule pneumatice sau hidraulice sunt permise numai dacă scafandrul este atestat să lucreze cu astfel de scule.

Articolul 289

Prin lucrări speciale cu material exploziv în mediul acvatic cu scafandri se

lucrări de tăiere cu material exploziv;

lucrări de demolare a construcțiilor, a elementelor constructive sau a altor structuri

lucrări de împușcare subacvatice;

lucrări de derocări;

lucrări de îmbunătățiri funciare.

Articolul 290

Articolul 291

La lucrările speciale cu material exploziv în mediul acvatic, artificierul:

calculează distanțele de siguranță;

determină limitele zonelor periculoase, atât la mal, cât și în acvatoriul respectiv;

dispune măsuri pentru securitatea personalului, a mijloacelor plutitoare, a structurilor imerse și a construcțiilor de la mal, aflate în limitele acestor zone;

indică locurile de dispunere a încărcăturilor de explozivi, avându-se în vedere să nu existe posibilitatea deplasării încărcăturii pe timpul întinderii firelor și pregătirii detonării.

Articolul 292

Articolul 293

Lucrările speciale cu material exploziv în mediul acvatic se desfășoară pe timp de zi, în condiții meteo favorabile, pe timp de noapte fiind admise numai în cazuri excepționale.

Articolul 294

Explozivii trebuie manipulați numai de către personalul instruit în acest sens, cu respectarea următoarelor reguli generale:

mijloacele de inițiere și cele explozive vor fi depozitate și transportate separat;

mijloacele de inițiere vor fi transportate în cutii metalice, închise, căptușite la interior pentru a amortiza șocurile;

fumatul lângă explozivi sau mijloacele de inițiere este interzis;

se interzice atingerea explozivilor care par umezi sau din care se scurge lichid;

se interzice lucrul cu explozivi în timpul furtunilor cu tunete și fulgere, în apropierea cablurilor electrice sau în apropierea surselor radio de frecvență înaltă sau a radarelor;

când se întind fitile sau cabluri de aprindere spre suprafață, se lasă suficient surplus pentru valurile de suprafață;

întotdeauna se asigură fitilele la mijloacele de inițiere pentru a se evita smulgerea accidentală;

se verifică cablurile electrice și mijloacele de inițiere cu un ohmmetru de siguranță înainte de conectare;

explozivii trebuie plasați sub apă, numai sub stricta supraveghere a artificierului.

Articolul 295

Articolul 296

Lucrările speciale cu exploziv sunt conduse de către artificier din barca de asigurare activitate de scufundare.

Articolul 297

Pe timpul transportului cu ambarcațiunea a materiei explozive în containerele special destinate, acestea se încuie, iar cheile de la lăzi se păstrează la artificier.

Articolul 298

Pe timpul executării lucrărilor speciale cu explozivi, nava suport trebuie să fie dispusă în afara zonei de siguranță.

Articolul 299

Transportul materiei explozive în apă se execută numai cu scafandri sau cu ajutorul unui coș special cu locașuri de forma materiei explozive, controlat de la suprafață.

Articolul 300

Imersiunea scafandrului cu materia explozivă se face pe parâma de coborâre fixată la distanța de vizibilitate de locul de dispunere a încărcăturii.

Articolul 301

Articolul 302

Pregătirea locului de dispunere a materiei explozive se va face conform indicațiilor artificierului, în scopul evitării deplasării accidentale a încărcăturii.

Articolul 303

Transportul materiei explozive și a mijloacelor de inițiere într-o singură imersiune, de către același scafandru, este interzisă.

Articolul 304

Pe timpul fixării mijloacelor de inițiere la materia explozivă este interzisă staționarea sub apă, în zona de siguranță, a altor scafandri.

Articolul 305

Articolul 306

Articolul 307

Articolul 308

Echipamentele și metodele de pătrundere sub apă se aleg având în vedere restricțiile impuse de caracteristicile tehnico-tactice ale încărcăturii de explozivi și a mijloacelor de inițiere.

Articolul 309

Pe timpul executării distrugerilor la suprafața apei sau sub apă se respectă următoarele reguli și măsuri speciale de siguranță:

șeful de scufundare este direct responsabil de executarea în siguranță a scufundării și de manevra bărcii de asigurare a scufundărilor și a lucrării speciale cu exploziv;

artificierul ține permanent legătura pe timpul activității cu ambarcațiunea rapidă destinată interzicerii traficului în raion printr-un sistem de comunicații sau printr-un sistem de semnale pentru întreruperea și reluarea activităților;

îndepărtarea de la locul unde a fost dispus materialul exploziv și/sau mijloacele de aprindere pentru a iniția explozia se execută cu rapiditate cu barca, evitând deplasarea în vânt.

Articolul 310

Pe timp de ploaie, furtună sau când înălțimea valurilor depășește 2 metri, lucrările speciale cu exploziv sub apă se întrerup, materialele se strâng, iar ambarcațiunea intră în port sau se adăpostește.

Articolul 311

Articolul 312

În situația executării lucrărilor speciale cu exploziv sub apă, de pe mal sau de pe gheață, alimentarea, transportul și fixarea materialului exploziv se face după aceleași reguli ca în cazul lansărilor de pe mijloace plutitoare.

Articolul 313

Neutralizarea/distrugerea minelor, torpilelor, precum și a altor muniții aflate sub apă se execută numai de către responsabilii stabiliți conform legilor naționale.

Articolul 314

Articolul 315

Prelucrarea măsurilor de siguranță generale și specifice prevăzute în legislația națională, precum și a prezentelor prevederi, pe timpul lucrărilor speciale cu material exploziv, se execută cu întreg personalul care participă la activitățile de distrugere, sub semnătură, cu mențiunea

„toate articolele actelor normative ce reglementează activitatea au fost explicate și înțelese".

Articolul 316

Lucrările de sudare și tăiere oxi-arc sub apă, de orice natură și cu orice fel de ansamblu sunt considerate activități de scufundare cu risc deosebit și pot fi executate numai prin scufundare cu alimentare de la suprafață.

Articolul 317

Respectarea prezentelor prevederi este obligatorie pentru întregul personal care, prin natura funcției, organizează și desfășoară activități de sudură și tăiere oxi-arc sub apă.

Articolul 318

Lucrările de sudare și tăiere oxi-arc sub apă se execută numai de scafandri instruiți și calificați pentru aceste operațiuni.

Articolul 319

Când se lucrează în spații închise, trebuie avut în vedere că pot să apară acumulări de gaze explozive, iar înainte de începerea operațiunilor de tăiere și sudură sub apă trebuie verificate toate locurile unde s-ar putea acumula gaze și practicate orificii corespunzătoare pentru ventilație.

Articolul 320

Personalul care organizează și execută lucrări de sudare și tăiere oxi-arc sub apă trebuie să țină cont că pericolul de explozie există:

din apa însăși, prin electroliză;

din produsele petroliere dizolvate și pitura construcțiilor metalice;

din mâl.

din biogazul degajat prin descompunerea substanțelor minerale, vegetale sau animale

Articolul 321

Articolul 322

Articolul 323

Se interzice cu desăvârșire folosirea vizorului de scufundare și a aparatului de scufundare autonomă în activitatea de sudare și tăiere sub apă.

Articolul 324

În locurile cu vizibilitate redusă, scafandrul trebuie să aibă asupra lui un sistem de iluminat sub apă.

Articolul 325

Poziția de lucru a scafandrului în apă trebuie să fie astfel încât să se evite accidentarea în urma căderii pieselor degajate prin tăiere.

Articolul 326

Metoda de scufundare cu aparat în circuit închis cu oxigen pur este interzisă pentru executarea de lucrări în domeniul industrial, fiind acceptată doar în operațiuni militare, cu respectarea limitelor de adâncime sigure.

Articolul 327

Metoda de scufundare cu aer se interzice pentru executarea de lucrări la adâncimi mai mari de 50 metri.

Articolul 328

Metoda de scufundare cu amestecuri supraoxigenate azot-oxigen este interzisă pentru executarea de scufundări la adâncimi mai mari de 50 de metri.

Articolul 329

Metoda de scufundare cu amestecuri heliu-azot-oxigen sau heliu-oxigen se folosește pentru adâncimi de peste 50 metri și doar în cazuri excepționale poate fi folosită de la adâncimea de 18 metri.

Articolul 330

Aerul sau amestecurile respiratorii sintetice trebuie să satisfacă următoarele

cerințe:

la adâncimea de utilizare, presiunea parțială a CO 2 , să fie mai mică de 0,01 bari, iar

presiunea parțială de CO 2

mai mică de 0,05 mbari;

să fie epurat de vapori de apă, praf, oxizi sau particule metalice, vapori de ulei sau hidrocarburi;

aerul furnizat de către compresoare, destinat aparatelor de respirat, trebuie să fie analizat cel puțin o dată pe an, după fiecare reparație mai importantă a compresoarelor, precum și ori de câte ori sunt semnalate anomalii de către scafandri, iar pe timpul umplerii buteliilor aparatelor de respirat, aspirația compresorului trebuie amplasată în așa fel încât să nu existe riscuri de poluare, în special datorită gazelor de eșapament, vaporilor de ulei sau hidrocarburi, a dioxidului de carbon sau monoxidului de carbon.

Articolul 331

Amestecurile supraoxigenate azot-oxigen nu trebuie folosite la adâncimi la care presiunea parțială a oxigenului în amestecul efectiv respirat este mai mare de 1,6 bari, procentajul oxigenului în amestec trebuie garantat cu +/- l%.

Articolul 332

Articolul 333

Respirarea oxigenului pur sau amestecurilor supra-oxigenate poate fi utilizată la palierele de decompresie și la tratamentele accidentelor de scufundare.

Articolul 334

Articolul 335

În conducerea scufundărilor cu turela și în ansamblul de barocameră nu trebuie depășite limitele de expunere la presiuni parțiale de CO 2

prezentate în anexa nr. 15 la Metodologie.

Articolul 336

În funcție de metoda de scufundare, nava de intervenție cu scafandri sau laboratorul hiperbar trebuie să dispună de aparatura minimă de analiză a gazelor prezentate în anexa nr. 16 la Metodologie.

Articolul 337

Articolul 338

Întreg personalul care manipulează gaze trebuie să respecte următoarele măsuri de precauție:

niciodată nu se conectează alimentarea cu gaz fără analizarea prealabilă a gazului din

rack;

niciodată nu se conectează o linie de gaz la scafandri fără a avea conectat în linie un

analizor de oxigen cu alarmă audio tip „înaltă-joasă";

se utilizează întotdeauna fitingurile corecte;

întotdeauna se verifică dacă furtunele sunt de calibru corect pentru operațiunea respectivă, de lungime corespunzătoare și curățate de murdărie și rugină;

se verifică starea tuturor furtunelor și fitingurilor înainte de utilizare, iar cele care au fisuri se înlocuiesc;

se strâng furtunele și fitingurile până la un punct suficient de tare pentru a preveni smulgerea acestora în eventualitatea cedării unui fiting;

se ghidează furtunele pe un traseu sigur;

se deschid toate vanele ușor, cu toată lungimea brațului, privind către vană, iar când vana este complet deschisă, se închide jumătate de tură, ceea ce face ca vana să fie liberă să se miște, indicând clar că este deschisă;

niciodată nu se strâng vanele prea mult în poziția închis deoarece se deteriorează scaunele;

când se ventilează gaz, se poartă apărători pentru urechi pentru a preveni afectarea auzului pe termen lung.

Articolul 339

Gazele la presiune joasă se manipulează conform acelorași proceduri descrise la manipularea gazelor la presiune ridicată.

Articolul 340

Articolul 341

Sasurile medicale trebuie să aibă opritoare la gurile interioare de ventilare pentru a preveni aspirarea oricărui obiect și blocarea liniei de evacuare.

Articolul 342

Personalul dintr-o barocameră este expus riscului unor vătămări datorate absorbției prin gurile de evacuare; evitarea acestui risc se realizează prin montarea pieselor în formă de T sau a unor bucăți de țeavă găurite la aceste guri.

Articolul 343

Gazul poate fi stocat în butelii independente, în rack-uri, în butelii de rezervă/bail-out, în butelii atașate unui coș de scufundare, turelă sau habitat sau într-un rezervor de aer al unui compresor.

Articolul 344

Toate buteliile trebuie corect marcate și etichetate astfel încât să indice cu precizie care este conținutul fiecărui recipient, fiind precizat tipul și procentajele gazelor pe care le conține, cu procentul de oxigen specificat primul.

Articolul 345

Rack-urile de aer și de amestecuri gazoase se stochează în zone separate, pentru a reduce riscul de conectări greșite.

Articolul 346

Articolul 347

Vanele și fitingurile expuse la deteriorări în timpul manevrelor de ridicare și transportului se protejează împotriva deteriorărilor prin montarea unei protecții adecvate care să permită accesul la vane.

Articolul 348

Toate rack-urile dispuse pe nave suport trebuie asigurate preventiv pentru a evita deplasări ale acestora.

Articolul 349

Oxigenul pur sub presiune, sau orice amestec gazos care conține oxigen peste 25%, are potențialul de a genera un incendiu sau explozie.

Articolul 350

Orice amestec gazos care conține oxigen peste 25% volum se manipulează ca și oxigenul pur.

Articolul 351

Tuburile flexibile se utilizează la minim în sistemele cu oxigen, fiind solicitate cât de mult posibil conductele de lucru rigide.

Articolul 352

Articolul 353

Toate conductele de lucru, furtunurile, vanele și alte fitinguri utilizate în sistemele cu oxigen trebuie să fie curățate pentru lucrul cu oxigen, iar după fiecare curățare trebuie luate măsuri de precauție pentru a se asigura că fluidele de curățare nu au rămas în sistem.

Articolul 354

Echipamentul primit direct de la firmele furnizoare nu poate fi considerat curat pentru lucrul cu oxigen și trebuie curățat în conformitate cu procedurile specifice.

Articolul 355

Oxigenul sau orice amestec gazos care conține peste 25% oxigen nu trebuie să fie stocat niciodată într-un spațiu închis neventilat, întrucât există riscul de creștere a scurgerilor de oxigen în acel spațiu.

Articolul 356

În plus față de procedurile obișnuite de manipulare a gazelor, trebuie luate următoarele măsuri de precauție când se lucrează cu oxigen:

se interzice fumatul și lucrul cu flacără deschisă în apropierea locului de stocaj a oxigenului;

se asigură că toate fitingurile, conductele și furtunurile sunt curățate corespunzător pentru oxigen;

se deschid toate vanele ușor;

oxigenul utilizat pentru amestecuri gazoase se transvazează la cea mai joasă presiune

posibilă;

nu se fumează și nu se apropie de o persoană care fumează sau de o flacără deschisă cel

puțin 15 minute după ce s-a manipulat oxigen pentru a permite oxigenului să se elimine din îmbrăcăminte.

Articolul 357

Alimentarea accidentală a scafandrilor cu gaz inert pur duce la diverse accidente, cel mai frecvent, mortale.

Articolul 358

Gazul inert pur nu trebuie transportat la locul de desfășurare a activității de scufundare, acesta trebuie înlocuit cu un amestec care să conțină oxigen.

Articolul 359

Gazul inert pur poate fi necesar în circumstanțe excepționale, pentru presurizări la scufundări în saturație foarte adânci, situație în care, se stabilesc proceduri foarte stricte pentru transport, analiză, conectare și utilizare a gazului inert pur.

Articolul 360

Analiza

gazelor

este

fundamentală

pentru

securitatea

operațiunilor

de scufundare, șeful de scufundare/instructorul de scufundări recreaționale/divemaster-ul trebuie să facă verificări regulate ale purității gazului.

Articolul 361

Analizoarele trebuie calibrate în funcție de instrucțiunile producătorului, dar nu la un interval mai mare de șase luni, de către personalul nominalizat de conducerea unității, utilizând etaloane pentru gaze și amestecuri de gaze, verificate și acreditate de Asociația de Acreditare din România - RENAR.

Articolul 362

Toate operațiunile de curățare a conductelor de lucru, furtunurilor și fitingurilor trebuie înregistrate într-un registru de către persoana responsabilă, menționând data efectuării operațiunilor, personalul implicat, conductele, furtunurile sau/și fitingurile curățate, fluidele de curățare și procedurile utilizate.

Articolul 363

Suflarea cu gaz a sistemului nu este adecvată și numai porțiuni scurte de conducte sau părți mici ale sistemului se pot curăța odată, iar pentru evitarea deplasării soluțiilor apoase, se montează puncte de drenare.

Articolul 364

Articolul 365

Este interzisă folosirea scafandrilor în activități sub apă dacă nu sunt atestați, nu au controlul medical anual valabil, nu sunt verificați înainte de scufundare, nu cunosc prezentele prevederi, în părțile ce-i privesc și dacă nu sunt îndeplinite condițiile de lucru prevăzute de prezentul ordin.

Articolul 366

Articolul 367

În cazul în care un scafandru nu a executat cel puțin o scufundare în ultimele 3 luni, șeful de scufundare ia măsurile necesare, astfel încât scafandrul să execute cel puțin o scufundare de acomodare la mediul subacvatic, la o adâncime de maximum 15 metri, înainte de executarea unor lucrări subacvatice.

Articolul 368

Articolul 369

Pentru lucrări de salvare a echipajelor submarinelor avariate, scafandrii trebuie instruiți în ceea ce privește cunoașterea echipamentelor individuale de salvare a submariniștilor, cunoașterea submarinului și a procedeelor de salvare a echipajului, precum și a modului de asigurare a acestei salvări.

Articolul 370

În interiorul epavelor, trebuie evitată atingerea obiectelor care ar putea provoca accidente sau blocarea ușilor, porților sau a tambuchiurilor, iar în momentul ridicării unor materiale, scafandrul trebuie să părăsească raza de acțiune a instalațiilor de ridicat.

Articolul 371

După o scufundare unitară cu turela până la 120 metri adâncime, intervalul petrecut la suprafață de către scafandru trebuie să fie de minimum 12 ore înaintea unei scufundări de cel mult o oră, oricare ar fi caracteristicile acesteia.

Articolul 372

Articolul 373

După o scufundare unitară cu turela, la adâncimi de peste 120 metri, intervalul petrecut la suprafață trebuie să fie de minimum 24 ore.

Articolul 374

Pentru scufundări unitare cu turela, la adâncimi între 120 - 180 metri, timpul maxim de lucru a scafandrului pe șantierul subacvatic, inclusiv durata compresiei, este de 120 minute.

Articolul 375

După orice scufundare urmată de o decompresie la suprafață, conform tabelelor HELIOX, intervalul petrecut la suprafață trebuie să fie de minimum 12 ore.

Articolul 376

Articolul 377

Se recomandă ca imediat după o scufundare în saturație să se acorde scafandrilor recuperare sau concediu suplimentar de odihnă, în funcție de numărul orelor de scufundare.

Articolul 378

Articolul 379

Articolul 380

Articolul 381

Articolul 382

Restricțiile de zbor după o activitate de scufundare fără probleme de decompresie sunt prezentate în anexa nr. 17 la Metodologie.

Articolul 431

Pe teritoriul României sau în orice zonă de lucru în care statul român are jurisdicție, desfășurarea activităților cu scafandri, sub apă sau în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice, se poate executa numai pe baza autorizației eliberate de către Centrul de Scafandri Constanța.

Articolul 432

Articolul 433

În vederea autorizării, unitățile solicitante trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

să fie legal constituite;

să aibă prevăzut în statut/actul de înființare, activități subacvatice cu scafandri;

să

nu

facă

obiectul

unei

proceduri

legale

pentru

declararea

falimentului/ lichidării/suspendării activității;

să nu existe o condamnare în ultimii 3 ani a conducătorului unității, prin hotărâre definitivă a unei instanțe judecătorești, pentru o faptă care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greșeli în materie profesională.

Articolul 434

Articolul 435

Articolul 436

Comandantul Centrului de Scafandri desemnează specialiști calificați care se vor deplasa la sediul unității și la punctele de lucru ale solicitantului pentru inspecția și verificarea activității de scufundare, a personalului supus autorizării și a echipamentelor individuale și colective de scufundare.

Articolul 437

Solicitantul

întocmește

și

pune

la

dispoziția

specialiștilor,

în

vederea constituirii dosarului de autorizare, următoarele documente:

listă cu aparatura, echipamentele și instalațiile de scufundare supuse autorizării;

fișe de evidență contabilă cu aparatura, echipamentele individuale și colective, precum și instalațiile de scufundare care aparțin unității;

copii după contractele de închiriere sau comodat ale aparaturii, echipamentelor individuale și colective, precum și instalațiilor de scufundare etc.;

documente care atestă verificarea și evaluarea aparaturii, echipamentului și instalațiilor de scufundare;

tabel nominal cu personalul care face obiectul autorizării, indicându-se funcțiile fiecăruia în activitatea de scufundare;

documente care atestă calitatea de angajat al persoanelor nominalizate în tabel;

documente care atestă calificarea personalului;

documente care atestă menținerea dreptului de exercitare a profesiei de scafandru, conform prezentelor prevederi;

documente care atestă calificarea și dreptul la libera practică a personalului medical care asigură activitățile de scufundare;

fișe de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă;

alte documente pe care specialiștii Centrului de Scafandri le consideră relevante în vederea stabilirii acordării autorizației;

manualul unității conform modelului din anexa nr. 28 la Metodologie.

Articolul 438

Dosarul de autorizare constituit din documentele prezentate la art. 437 se păstrează de către Centrul de Scafandri pentru o perioadă de 2 ani din momentul emiterii autorizației, după care se distruge.

Articolul 439

Specialiștii Centrului de Scafandri verifică:

originalele documentelor aflate în copie la dosarul de autorizare;

documentația tehnică a tehnicii și echipamentelor de scufundare prevăzută în lista de la dosarul autorizării și instrucțiunile de exploatare;

funcționarea și starea tehnică a echipamentelor și a instalațiilor utilizate, prevăzute în lista de la dosarul autorizării;

instrucțiunile proprii privind securitatea și sănătatea în muncă;

tabelele de decompresie și de tratament utilizate;

prin testare, cunoștințele teoretice ale scafandrilor și ale personalului cu funcții în activitatea de scufundare, privind cunoașterea răspunderilor și atribuților la scufundare, regulilor specifice de securitate și sănătate în muncă pentru diferite scule și instalații folosite, regulilor de exploatare a tehnicii, modulului de folosire a sculelor, aparaturii, echipamentului și instalațiilor, conform prezentelor prevederi;

cunoștințele practice prin desfășurarea unui exercițiu complex de scufundare ce va cuprinde minim aplicarea unei proceduri de urgență și punerea în aplicare a unui plan de contingență, fără a se limita la acestea;

îndeplinirea condițiilor pentru accesul la exercitarea profesiei;

existența documentelor, registrelor utilizate în activitatea de scufundare, prevăzute de prezentele prevederi și modul de completare a acestora.

Articolul 440

După finalizarea inspecției și a verificărilor de la sediul unității solicitante, părțile vor încheia un proces-verbal de inspecție în care se menționează constatările și dacă este cazul, termene de remediere a deficiențelor constatate.

Articolul 441

Autorizarea unităților solicitante se efectuează de către comisia de expertizare și autorizare tehnică a unităților cu profil de scufundare, numită de către comandantul Centrului de Scafandri.

Articolul 442

Comisia de expertizare și autorizare tehnică a unităților cu profil de scufundare analizează dosarul de autorizare și procesul-verbal de inspecție întocmit de specialiști și propune acordarea/neacordarea autorizației printr-un proces-verbal de autorizare aprobat de comandantul Centrului de Scafandri/înlocuitorul legal.

Articolul 443

Articolul 444

Articolul 445

Autorizația emisă va fi înscrisă în Registrul de evidență a unităților autorizate al Centrului de Scafandri Constanța, al cărui model este prezentat în anexa nr. 31 la Metodologie.

Articolul 446

Decizia de neacordare a autorizației poate fi contestată în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acesteia.

Articolul 447

Articolul 448

Articolul 449

Unitatea autorizată are următoarele obligații:

să execute numai tipurile de lucrări subacvatice înscrise în autorizația de funcționare;

să utilizeze numai scafandrii sau persoanele cu atribuții în organizarea și desfășurarea activităților de scufundare care au fost înscriși în autorizația de funcționare;

să utilizeze numai echipamentele și instalațiile de scufundare care au fost avizate în urma procesului de autorizare.

Articolul 450

Conducerea unității care execută lucrări cu scafandri este direct responsabilă de respectarea prezentelor prevederi și de respectarea condițiilor pentru care a fost emisă autorizația.

Articolul 451

Pe teritoriul României sau în orice zonă de lucru în care statul român are jurisdicție, desfășurarea activităților cu scafandri recreaționali, sub apă sau în incinte în care presiunea este superioară presiunii atmosferice, se poate executa numai pe baza autorizației eliberate de către Centrul de Scafandri Constanța.

Articolul 452

Articolul 453

În vederea autorizării, unitățile solicitante trebuie să dovedească îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

să fie legal constituite;

să aibă prevăzut în statut/actul de înființare activități sportive, recreative și distractive;

să

nu

facă

obiectul

unei

proceduri

legale

pentru

declararea

falimentului/ lichidării/suspendării activității;

să nu existe o condamnare în ultimii 3 ani a conducătorului unității, prin hotărâre definitivă a unei instanțe judecătorești, pentru o faptă care a adus atingere eticii profesionale sau pentru comiterea unei greșeli în materie profesională.

Articolul 454

Articolul 455

Articolul 456

Solicitantul

întocmește

și

pune

la

dispoziția

specialiștilor,

în

vederea constituirii dosarului de autorizare, următoarele documente:

listă cu aparatura, echipamentele și instalațiile de scufundare supuse autorizării;

fișe de evidență contabilă cu aparatura, echipamentele individuale și colective, precum și instalațiile de scufundare care aparțin unității;

copii după contractele de închiriere sau comodate ale aparaturii, echipamentelor individuale și colective, precum și instalațiilor de scufundare etc.;

documente care atestă verificarea și evaluarea aparaturii, echipamentului și instalațiilor de scufundare;

tabel nominal cu personalul care face obiectul autorizării, indicându-se funcțiile fiecăruia în activitatea de scufundare;

documente care atestă calitatea de angajat al persoanelor nominalizate în tabel;

documente care atestă calificarea personalului;

documente care atestă menținerea dreptului de exercitare a activităților conform funcției încadrate;

documente care atestă calificarea în acordarea primului ajutor și efectuarea masajului cardio-respirator conform prevederilor art. 423;

fișe de instruire individuală privind securitatea și sănătatea în muncă;

alte documente pe care specialiștii Centrului de Scafandri le consideră relevante în vederea stabilirii acordării autorizației.

Articolul 457

Dosarul de autorizare constituit din documentele prezentate la art. 456 se păstrează de către Centrul de Scafandri pentru o perioadă de 2 ani din momentul emiterii autorizației, după care se distruge.

Articolul 458

Specialiștii Centrului de Scafandri verifică:

originalele documentelor aflate în copie la dosarul de autorizare;

documentația tehnică a tehnicii și echipamentelor de scufundare prevăzută în lista de la dosarul autorizării și instrucțiunile de exploatare;

funcționarea și starea tehnică a echipamentelor și a instalațiilor utilizate, prevăzute în lista de la dosarul autorizării și fotografiază, filmează și înregistrează pe format digital echipamentele și instalațiile supuse autorizării;

instrucțiunile proprii privind securitatea și sănătatea în muncă;

documentația emisă de organismul de certificare sub egida căruia funcționează, privind standardele minime de dotări și echipamente;

prin testare, cunoștințele teoretice ale scafandrilor și ale personalului cu funcții în activitatea de scufundare, privind cunoașterea răspunderilor și atribuțiilor la scufundare, regulilor specifice de securitate și sănătate în muncă pentru diferite instalații folosite, regulilor de exploatare a tehnicii, modulului de folosire a echipamentului și instalațiilor, conform prezentelor prevederi și a normelor organismului de certificare sub egida căruia funcționează;

cunoștințele practice, prin desfășurarea unui exercițiu complex de scufundare ce va cuprinde minim aplicarea unei proceduri de urgență și punerea în aplicare a unui plan de contingență, fără a se limita la acestea;

îndeplinirea condițiilor legale de către personalul unității pentru participarea la activitățile de scufundare recreațională;

existența documentelor utilizate în activitatea de scufundare, prevăzute de normele organismului de certificare sub egida căruia funcționează.

Articolul 459

După finalizarea inspecției și a verificărilor de la sediul unității solicitante, părțile vor încheia un proces-verbal de inspecție în care se menționează constatările și dacă este cazul, termene de remediere a deficiențelor constatate.

Articolul 460

Autorizarea unităților solicitante se efectuează de către comisia de expertizare și autorizare tehnică a unităților cu profil de scufundare recreațională, numită de către comandantul Centrului de Scafandri.

Articolul 461

Comisia de expertizare și autorizare tehnică a unităților cu profil de scufundare recreațională analizează dosarul de autorizare și procesul-verbal de inspecție întocmit de specialiști

și propune acordarea/neacordarea autorizației printr-un proces-verbal de autorizare aprobat de comandantul Centrului de Scafandri/înlocuitorul legal.

Articolul 462

Articolul 463

Articolul 464

Autorizația emisă va fi înscrisă în Registrul de evidență a unităților autorizate al Centrului de Scafandri Constanța, al cărui model este prezentat în anexa nr. 31 la Metodologie.

Articolul 465

Decizia de neacordare a autorizației poate fi contestată în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea deciziei.

Articolul 466

Articolul 467

Articolul 468

Unitatea autorizată are următoarele obligații:

să execute numai tipurile de scufundări înscrise în autorizația de funcționare;

să utilizeze numai scafandrii sau persoanele cu atribuții în organizarea și desfășurarea activităților de scufundare care au fost înscriși în autorizație;

să utilizeze numai echipamentele și instalațiile de scufundare care au fost avizate în urma procesului de autorizare.

Articolul 469

Conducerea

unității

care

execută

scufundări

recreaționale

este

direct responsabilă de respectarea prezentelor prevederi și de respectarea condițiilor pentru care a fost emisă autorizația.

Articolul 470

În conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) lit. b) și alin. (3) lit. b) din Legea nr. 346/2006 privind organizarea și funcționarea Ministerului Apărării Naționale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Centrul de Scafandri este structura desemnată să asigure inspectarea unităților ce execută activități cu scafandri sau în mediul hiperbar, așa cum este definită în anexa nr.1 la Metodologie.

Articolul 471

Pentru organizarea activității specifice de inspectare, comandantul Centrului de Scafandri emite precizări.

Articolul 472

Conducerea unității care execută activități subacvatice cu scafandri sau activități în mediul hiperbar este obligată să informeze Centrul de Scafandri înainte de începerea acestora, comunicând următoarele date:

perioada estimată a activităților;

locul de desfășurare a activităților;

personalul cu atribuții în activitatea de scufundare.

Articolul 473

Personalul Centrului de Scafandri desemnat să execute inspectarea activităților are următoarele drepturi:

acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă, în sediul oricărei unități care desfășoară activități subacvatice cu scafandri sau activități în mediul hiperbar sau la orice alt loc de muncă organizat de aceasta;

să solicite conducerii unității sau reprezentantului legal al acesteia, documentele și informațiile necesare pentru realizarea inspectării;

să li se pună la dispoziție de către unitatea inspectată copii de pe documentele care au legătură cu controlul efectuat;

să ia declarații scrise, singuri sau în prezența martorilor, angajaților, conducerii unității sau reprezentanților legali ai acestora, precum și altor persoane care pot da informații cu privire la obiectul controlului efectuat;

să înregistreze, în format digital, echipamentele, instalațiile folosite, precum și alte aspecte privind modul de desfășurare a activității considerate relevante;

să dispună conducerii unității măsuri în vederea remedierii, într-un timp determinat, a neconformităților constatate;

să dispună interzicerea, restricționarea sau retragerea din funcționare a echipamentelor, aparatelor, instalațiilor, tehnicii, cu precizarea motivelor care stau la baza acestei decizii;

să dispună sistarea activității, în cazul în care se constată o stare de pericol grav și iminent de accidentare și să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală;

să dispună suspendarea sau retragerea autorizației de funcționare;

să aplice semne distinctive cu valoare de sigiliu, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Articolul 474

Articolul 475

Articolul 476

Articolul 477

Conducerea unității este obligată să îndeplinească măsurile dispuse prin procesele-verbale de inspectare și să informeze, într-o formă scrisă, Centrul de Scafandri, cu privire la modalitatea în care sunt îndeplinite măsurile stabilite, în termenul prevăzut în procesul-verbal.

Articolul 478

Realizarea măsurilor stabilite prin procese-verbale de inspectare se asigură prin verificarea punctuală a îndeplinirii măsurilor dispuse, prin inspectări ulterioare, efectuate de către personalul Centrului de Scafandri desemnat să execute inspectarea activităților subacvatice.

Articolul 479

Articolul 480

Inspectarea se realizează și asupra unităților care execută

activități de scufundare recreațională.

Articolul 481

Pentru organizarea activității specifice de inspectare, comandantul Centrului de Scafandri emite precizări.

Articolul 482

Personalul Centrului de Scafandri desemnat să execute inspectarea activităților de scufundare recreațională are următoarele drepturi:

acces liber, permanent și fără înștiințare prealabilă, în sediul oricărei unități care desfășoară activități cu scafandri sau la orice alt loc de muncă organizat de aceasta;

să solicite conducerii unității sau reprezentantului legal al acesteia, documentele și informațiile necesare pentru realizarea inspectării;

să înregistreze, în format digital, echipamentele, instalațiile folosite, precum și alte aspecte privind modul de desfășurare a activității considerate relevante;

să li se pună la dispoziție de către unitatea inspectată copii de pe documentele care au legătură cu controlul efectuat;

să ia declarații scrise, singuri sau în prezența martorilor, angajaților, conducerii unității sau reprezentanților legali ai acestora, precum și altor persoane care pot da informații cu privire la obiectul controlului efectuat;

să dispună conducerii unității măsuri în vederea remedierii, într-un timp determinat, a neconformităților constatate;

să dispună interzicerea, restricționarea sau retragerea din funcționare a echipamentelor, aparatelor, instalațiilor, tehnicii, cu precizarea motivelor care stau la baza acestei decizii;

să dispună sistarea activității, în cazul în care se constată o stare de pericol grav și iminent de accidentare și să sesizeze, după caz, organele de urmărire penală;

să dispună suspendarea sau retragerea autorizației de funcționare;

să aplice semne distinctive cu valoare de sigiliu, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu.

Articolul 483

Articolul 484

Articolul 485

Articolul 486

Conducerea unității este obligată să îndeplinească măsurile dispuse prin procesele-verbale de inspectare și să informeze, într-o formă scrisă, Centrul de Scafandri cu privire la modalitatea în care sunt îndeplinite măsurile stabilite, în termenul prevăzut în procesul-verbal. Realizarea măsurilor stabilite prin procese-verbale de inspectare se asigură prin verificarea punctuală a îndeplinirii măsurilor dispuse, prin inspectări ulterioare efectuate de către personalul Centrului de Scafandri desemnat să execute inspectarea activităților subacvatice.