Decizia nr. 692/2021
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 135/2010 1 iulie 2010 (prevederi anume) privind Codul de procedură penală
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Mihaela Ionescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Cristi Toma în Dosarul nr. 4.694/287/2017* al Judecătoriei Râmnicu Sărat - Secția civil-penal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 6D/2019.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții Constituționale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, considerând, în esență, că politica penală este în sarcina Parlamentului, în temeiul
art. 61 din Legea fundamentală , iar nu în competența instanței de control constituțional.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 29 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.694/287/2017*, Judecătoria Râmnicu Sărat - Secția civil-penal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Cristi Toma cu ocazia soluționării cererii de revizuire a Sentinței penale nr. 56 din 30 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat în Dosarul nr. 1.121/287/2014, și a Deciziei penale nr. 1.136 din 13 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în Dosarul nr. 1.121/287/2014.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că termenul de un an de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a deciziei Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor referitoare la infracțiunea de abuz în serviciu impune în sarcina individului o condiție excesivă pentru exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii, în aceste condiții fiind încălcate dispozițiile constituționale ale
art. 1 alin. (3),
ale
art. 23 alin. (12) , ale
art. 20
raportat la
art. 7 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
6.
Judecătoria Râmnicu Sărat - Secția civil-penal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată,
în condițiile în care persoana care nu a exercitat calea de atac a revizuirii în termenul prevăzut de
art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală
nu mai poate supune instanței de control judecata cauzei sale care, uneori, se poate finaliza chiar cu anularea hotărârii a cărei revizuire se solicită.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală , cu următorul conținut: „Cererea de revizuire în favoarea condamnatului se poate face oricând, chiar după ce pedeapsa a fost executată sau considerată executată ori după moartea condamnatului, cu excepția cazului prevăzut la
art. 453 alin. (1) lit. f) , când cererea de revizuire poate fi formulată în termen de un an de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I.“
11.
Autorul excepției de neconstituționalitate invocă dispozițiile constituționale ale
art. 1 alin. (3) , ale
art. 21 , ale
art. 23 alin. (12)
și ale
art. 20
raportat la
art. 7 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
12.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, analizând critici identice celor formulate în prezenta cauză, a pronunțat
Decizia nr. 463 din 25 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 913 din 7 octombrie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.
13.
În considerentele deciziei menționate, Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa constantă, că preocuparea legiuitorului de a limita cazurile de revizuire și de a reglementa condiții stricte pentru exercitarea acesteia își găsește justificarea în caracterul extraordinar al căii de atac, în faptul că vizează hotărâri judecătorești definitive care trebuie să se bucure de autoritate de lucru judecat.
14.
Curtea a reținut, totodată, că dreptul de acces liber la justiție presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime. Potrivit prevederilor
art. 129 din Constituție , „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Această normă constituțională cuprinde două teze: prima teză consacră dreptul subiectiv al oricărei părți a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum și dreptul Ministerului Public de a exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate; cea de-a doua teză prevede că exercitarea căilor de atac se poate realiza în condițiile legii. Prima teză exprimă, în alți termeni, dreptul fundamental înscris în
art. 21 din Constituție
privind liberul acces la justiție, conținând, așadar, o reglementare substanțială. Cea de-a doua teză se referă la reguli de procedură, care nu pot însă aduce atingere substanței dreptului conferit prin cea dintâi teză decât în condițiile restrictive stabilite în
art. 53 din Constituție . Așa fiind, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, astfel cum prevede
art. 126 alin. (2) din Constituție , potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“. Dispozițiile constituționale ale
art. 21
coroborate cu cele ale
art. 129
nu presupun însă accesul la toate căile de atac și la toate categoriile de instanțe, indiferent de obiectul cauzei ce se cere a fi soluționată.
15.
În aceste condiții, Curtea a reținut că formularea, în mod condiționat, a cererii de revizuire a hotărârilor judecătorești definitive, în cazul prevăzut la
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , cu respectarea unui termen de introducere a acesteia, are ca finalitate buna administrare a justiției, ocrotirea, pe de o parte, a garanțiilor procesuale ale părților, iar, pe de altă parte, a autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive. De asemenea, Curtea a constatat că instituirea unui termen pentru formularea cererii de revizuire, în cazul prevăzut la
art. 453 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori și discipline procesuale, în vederea soluționării într-un termen rezonabil a procesului penal, și o garanție că această cale de atac nu va deveni o posibilitate a părților interesate de a înlătura oricând efectele pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive.
16.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristi Toma în Dosarul nr. 4.694/287/2017* al Judecătoriei Râmnicu Sărat - Secția civil-penal și constată că dispozițiile
art. 457 alin. (1) din Codul de procedură penală
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Râmnicu Sărat - Secția civil-penal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 28 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.