Convenția din 18 martie 1965

Se instituie, în virtutea prezentei convenții, un Centru internațional pentru reglementarea diferendelor cu privire la investiții (denumit mai departe centru).

Obiectul centrului este acela de a oferi mijloace de conciliere și arbitraj pentru reglementarea diferendelor relative la investiții, care opun statele contractante unor persoane ale altor state contractante, potrivit dispozițiilor prezentei convenții.

Consiliul administrativ cuprinde cîte un reprezentant al fiecărui stat contractant. Un supleant poate acționa în calitate de reprezentant, dacă titularul este absent sau este împiedicat sa participe la o reuniune.

În lipsa unei desemnari diferite, guvernatorul și guvernatorul supleant ai băncii, numiți de către statul contractant, îndeplinesc de drept funcțiile respective de reprezentant și de supleant.

Fără prejudiciul atribuțiilor care îi sînt conferite prin celelalte dispoziții ale prezentei convenții, consiliului administrativ:

a) adopta regulamentul administrativ și regulamentul financiar al centrului;

b) adopta regulamentul de procedura relativă la recurgerea la instanțele de conciliatie și arbitraj;

c) adopta regulamentele de procedura privind instanțele de conciliatie și arbitraj (de acum înainte denumite regulamentul de conciliere și regulamentul de arbitraj);

d) aproba orice aranjamente cu banca în scopul folosirii localurilor și serviciilor administrative ale acesteia;

e) determina condițiile de funcționare a secretarului general și a secretarilor generali adjuncți;

f) adopta bugetul anual de venituri și cheltuieli al centrului;

g) aproba raportul anual asupra activităților centrului.

Deciziile prevăzute de alin. a), b), c) și f) de mai sus sînt luate cu o majoritate de două treimi a membrilor consiliului administrativ.

Consiliul administrativ poate constitui orice comisie pe care el o socotește necesară.

Consiliul administrativ exercita, de asemenea, orice alte atribuții pe care le considera necesare pentru aplicarea dispozițiilor prezentei convenții.

Consiliul administrativ tine o sesiune anuală și orice alta sesiune care ar fi hotarita de consiliu sau convocată de președinte ori secretarul general, la cererea a cel puțin cinci membri ai consiliului.

Fiecare membru al consiliului administrativ are dreptul la un vot și, cu excepția prevăzută de prezenta convenție, toate chestiunile supuse consiliului sînt rezolvate prin hotărîrea luată cu majoritatea voturilor exprimate.

3) La toate sesiunile consiliului administrativ, cvorumul este jumătate plus unu din membrii lui.

4) Consiliul administrativ poate adopta, cu majoritatea de două treimi a membrilor săi, o procedură care autoriza pe președinte sa ceara consiliului un vot prin corespondenta. Acest vot nu va fi considerat ca fiind valabil decît dacă majoritatea membrilor consiliului a luat parte la acesta în termenele fixate prin aceasta procedura.

Secretarul general și secretarii generali adjuncți sînt aleși, la propunerea președintelui, de către consiliul administrativ cu o majoritate de două treimi a membrilor săi, pentru o perioadă ce nu poate depăși 6 ani, aceștia fiind reeligibili. Președintele, în urma consultării membrilor consiliului administrativ, prezintă unu sau mai mulți candidați pentru fiecare post.

Funcțiile de secretar general și de secretar general adjunct sînt incompatibile cu exercitarea oricărei funcții politice. Sub rezerva derogarii acordate de către consiliul administrativ, secretarul general și secretarii generali adjuncți nu pot ocupa alte funcții sau exercita alte activități profesionale.

În caz de absenta sau de împiedicare a secretarului general sau dacă postul este vacant, secretarul general adjunct îndeplinește funcțiile de secretar general. Dacă sînt mai mulți secretari generali adjuncți, consiliul administrativ determina anticipat ordinea în care aceștia vor fi chemați sa îndeplinească sus-zisele funcții.

Fiecare stat contractant poate să desemneze, pentru a figura pe fiecare lista, patru persoane care nu sînt neapărat cetățeni ai săi.

Președintele poate să numească zece persoane care să figureze pe fiecare lista. Persoanele astfel desemnate pe aceeași lista trebuie, toate, să fie de naționalitate diferita.

Persoanele desemnate pentru a figura pe liste trebuie să se bucure de o înaltă considerație morala, să fie de o competența recunoscută în materie juridică, comercială, industriala sau financiară și să ofere întreaga chezasie de independenta în exercitarea funcțiilor lor. Competența în materie juridică prezintă o importanța deosebită pentru persoanele desemnate a figura pe lista de arbitri.

Președintele tine seama, în numirile făcute, și de interesul legat de reprezentarea pe aceste liste a principalelor sisteme juridice ale lumii și a principalelor sectoare ale activității economice.

Numirile sînt făcute pe perioade de 6 ani și pot fi reînnoite.

În caz de deces sau de demisie a unei persoane figurind pe una sau alta dintre liste, autoritatea care a numit aceasta persoana poate să numească un înlocuitor pe durata mandatului încă în curs.

Persoanele înscrise pe liste continua sa figureze pe acestea pînă la desemnarea succesorului lor.

Aceeași persoana poate figura pe cele doua liste.

Dacă o persoană este numita pentru a figura pe aceeași lista de către mai multe state contractante sau de către unul sau mai multe dintre acestea și de către președinte, ea va fi considerată ca a fost desemnată de către autoritatea care a făcut aceasta cea dintii; totuși, dacă aceasta persoana este cetățeanul unui stat care a participat la numirea sa, va fi considerat ca a fost desemnată de către zisul stat.

Toate numirile sînt notificate secretarului general și ele devin valabile începînd cu data primirii notificării.

Arhivele centrului sînt inviolabile oriunde s-ar afla.

Fiecare stat contractant acorda centrului, pentru comunicările sale oficiale, un tratament tot atît de favorabil ca și altor instituții internaționale.

Centrul, averea, bunurile și veniturile sale, precum și operațiunile ce îi sînt încuviințate prin prezenta convenție, sînt exonerate de orice impozite și drepturi vamale. Centrul este de asemenea scutit de orice obligație cu privire la încasarea sau plata de impozite sau de taxe vamale.

Nu se percepe nici un impozit asupra indemnizațiilor plătite de centru președintelui sau membrilor consiliului administrativ sau asupra salariilor, onorariilor sau altor indemnizații plătite de către centru funcționarilor sau angajaților secretariatului, cu excepția cazului în care beneficiarii sînt cetățeni ai tarii unde ei își îndeplinesc funcțiile.

Nu se percepe nici un impozit asupra onorariilor sau indemnizațiilor achitate persoanelor care acționează în calitate de conciliatori, arbitri sau de membri ai comitetului prevăzut la art. 52 alin. 3, în cadrul instanțelor care fac obiectul prezentei convenții, dacă un asemenea impozit nu are alta baza juridică decît locul unde se afla centrul, acela în care se desfășoară activitatea instanței sau acela unde sînt plătite zisele onorarii sau indemnizații.

Un stat contractant sau persoana unui stat contractant, care dorește sa înceapă o procedură de conciliere, trebuie să adreseze în scris o cerere în acest scop secretarului general, care trimite o copie a acesteia celeilalte părți.

Cererea trebuie să cuprindă lămuriri privind obiectul diferendului, identitatea părților și consimțămîntul lor la conciliere potrivit regulamentului de procedura referitor la sesizarea instanțelor de conciliere și arbitraj.

Secretarul general trebuie să înregistreze cererea, în afară de cazul în care el apreciază, după cercetarea informațiilor conținute în cerere, ca diferendul depășește în mod evident competența centrului. El trebuie să notifice imediat părților înregistrarea sau refuzul de înregistrare.

Comisia de conciliere (numita mai jos comisia) se constituie, imediat ce va fi cu putinta, după înregistrarea cererii în conformitate cu art. 28.

a) Comisia se compune dintr-un conciliator unic sau dintr-un număr impar de conciliatori numiți potrivit înțelegerii dintre părți.

b) În lipsa unui acord între părți asupra numărului conciliatorilor și asupra modului de numire a lor, comisia va cuprinde trei conciliatori: fiecare parte numește un conciliator, iar al treilea, care este președintele comisiei, este numit prin înțelegere între părți.

Conciliatorii pot fi desemnați din afară listei conciliatorilor, cu excepția numirii de către președinte, prevăzută la art. 30.

Conciliatorii numiți din afară listei de conciliatori trebuie să posede calitățile prevăzute la art. 14 alin. 1.

Comisia hotărăște asupra competentei sale.

Orice cerere de declinare a competentei formulată de una dintre părți și intemeiata pe motivul ca diferendul nu este de competența centrului sau pentru orice alta cauza trebuie să fie examinata de către comisie, care hotărăște dacă cererea trebuie să fie tratata ca o chestiune prealabilă sau dacă examinarea sa trebuie să fie legată de aceea a chestiunilor de fond.

Comisia are atributia de a clarifica punctele litigioase dintre părți și trebuie să depună eforturi spre a le conduce spre o soluție mutual acceptabilă. În acest scop, comisia poate să recomande părților, la o anumită faza a procedurii și în mai multe rinduri, termenii unei înțelegeri. Părțile trebuie să conlucreze de buna-credința cu comisia pentru a-i permite să-și îndeplinească funcțiile și trebuie să țină seama în cel mai înalt grad de recomandările acesteia.

Dacă părțile se pun de acord, comisia întocmește un proces-verbal prin care inventariaza punctele în litigiu și ia act de înțelegerea părților. Dacă, la o faza anumită a procedurii, comisia apreciază că nu exista nici o posibilitate de înțelegere între părți, ea închide procedura și întocmește un proces-verbal prin care se constată că diferendul a fost supus concilierii, dar ca părțile nu au ajuns la un acord. Dacă una dintre părți lipsește sau se abține de a lua parte la procedura, comisia încheie procedura și întocmește un proces-verbal constatind ca una dintre părți lipsește sau se abține de a participa la procedura.

Un stat contractant sau persoana unui stat contractant care dorește sa înceapă o procedură de arbitraj trebuie să adreseze în scris o cerere pentru aceasta secretarului general, care trimite o copie celeilalte părți.

Cererea trebuie să conțină informații privind obiectul diferendului, identitatea părților și consimțămîntul lor la arbitraj potrivit regulamentului de procedura referitor la recurgerea la instanțele de conciliere și arbitraj.

Secretarul general trebuie să înregistreze cererea în afară de cazul în care el, vazind informațiile conținute în cerere, apreciază ca diferendul depășește în mod evident competența centrului. El trebuie să notifice imediat părților înregistrarea sau refuzul de înregistrare.

Tribunalul arbitral (numit mai jos tribunalul) se constituie, îndată ce e posibil, după înregistrarea cererii conform art. 36.

a) Tribunalul se compune dintr-un arbitru unic sau dintr-un număr impar de arbitri numiți în conformitate cu acordul părților.

b) În lipsa unui acord între părți asupra numărului de arbitri și a modului de numire a acestora, tribunalul va fi alcătuit din trei arbitri: fiecare parte numește un arbitru, iar al treilea, care este președintele tribunalului, este numit prin înțelegere între părți.

Arbitrii pot fi aleși din afară listei de arbitri, cu excepția numirii de către președinte, prevăzută la art. 38.

Arbitrii numiți din afară listei arbitrilor trebuie să posede calitățile indicate la art. 14 alin. 1.

Tribunalul decide asupra competentei sale.

Orice cerere de declinare a competentei formulată de către una dintre părți și intemeiata pe motivul ca diferendul nu este de competența centrului sau, din oricare alt motiv, de aceea a tribunalului, trebuie să fie examinata de către tribunal, care decide dacă aceasta trebuie să fie tratata ca o chestiune prealabilă sau dacă examinarea sa trebuie să fie legată de aceea a chestiunilor de fond.

Tribunalul statuează asupra diferendului în conformitate cu regulile de drept adoptate de părți. În lipsa unui acord între părți, tribunalul aplica dreptul statului contractant parte în diferend - inclusiv regulile referitoare la conflictele de legi -, precum și principiile dreptului internațional din domeniul respectiv.

Tribunalul nu poate refuza sa judece sub pretextul lipsei sau obscuritatii normelor de drept.

Dispozițiile alineatelor precedente nu prejudiciază facultății pe care o are tribunalul de a decide "ex aequo et bono" dacă părțile sînt de acord.

Dacă una dintre părți lipsește sau se abține să-și prezinte mijloacele (de proba), ea nu poate fi considerată ca a acceptat pretențiile celeilalte părți.

Dacă una dintre părți lipsește sau se abține de a infatisa mijloacele în orice moment al procedurii, cealaltă parte poate cere tribunalului sa ia în considerare punctele concluziilor ce îi sînt supuse și de a da sentinta. Tribunalul, notificînd părții care a fost lipsa cererea de care a fost sesizat, trebuie să acorde acestei părți un termen de grație înainte de pronunțarea sentinței, dacă nu s-a convins ca partea în cauza nu are intenția de a se infatisa sau de a prezenta probele ei.

Tribunalul hotărăște asupra oricărei chestiuni cu majoritatea de voturi a tuturor membrilor lui.

Sentinta este data în scris; ea este semnată de către membrii tribunalului care s-au pronunțat în favoarea sa.

Sentinta trebuie să răspundă la toate punctele din concluziile supuse tribunalului și ea trebuie să fie motivată.

Orice membru al tribunalului poate adauga sentinței fie opinia sa personală - dacă impartaseste sau nu părerea majorității -, fie mențiunea dezacordului sau.

Centrul nu publică nici o sentinta fără consimțămîntul părților.

Secretarul general trimite fără întîrziere părților copiile certificate pentru conformitate ale sentinței. Sentinta se considera a fi fost pronunțată în ziua trimiterii ziselor copii.

La cererea uneia dintre părți, care trebuie prezentată în 45 de zile de la darea sentinței, tribunalul poate, după ce a făcut notificare celeilalte părți, sa statueze asupra oricărei chestiuni asupra căreia ar fi omis să se pronunțe în sentinta sau sa corecteze orice greseala materială pe care ar conține-o sentinta. Decizia data face parte integrantă din sentinta și este notificată părților în aceleași forme ca și aceasta. Termenele prevăzute la art. 51 alin. 2 și la art. 52 alin. 2 curg începînd cu data pronunțării deciziei respective.

Orice diferend care ar putea să se iveasca între părți privind sensul sau efectul sentinței poate face obiectul unei cereri de interpretare adresate în scris secretarului general de către una sau alta dintre părți.

Cererea este supusă, dacă aceasta este posibil, tribunalului care a pronunțat sentinta. În caz de imposibilitate, se constituie un nou tribunal în conformitate cu prevederile secțiunii a 2-a a capitolului de fața. Tribunalul poate, dacă apreciază ca împrejurările o cer, sa hotărască suspendarea executării sentinței pînă ce se va fi pronunțat asupra cererii de interpretare.

Fiecare dintre părți poate cere în scris secretarului general revizuirea sentinței pe motivul descoperirii vreunui fapt de natura sa exercite o influența hotaritoare asupra sentinței, cu condiția ca înaintea pronunțării sentinței acest fapt sa fi fost necunoscut tribunalului ca și părții solicitatoare sau ca aceasta sa nu-l fi ignorat.

Cererea trebuie introdusă în următoarele 90 de zile de la descoperirea faptului nou și în orice caz în următorii 3 ani de la pronunțarea sentinței.

Cererea, dacă este posibil, este supusă tribunalului care a statuat. În caz de imposibilitate, se constituie un nou tribunal, în conformitate cu secțiunea a 2-a a prezentului capitol.

Tribunalul poate decide, dacă apreciază ca împrejurările o cer, suspendarea executării sentinței pînă ce se va pronunța asupra cererii de revizuire. Dacă, în cererea sa, partea în cauza solicita amînarea executării sentinței, executarea este provizoriu suspendată pînă ce tribunalul va hotărî asupra cererii amintite.

Oricare dintre părți poate să ceara, în scris secretarului general anularea sentinței pentru unul dintre motivele următoare:

a) viciu în constituirea tribunalului;

b) abuz de putere evident al tribunalului;

c) coruperea unui membru al tribunalului;

d) încălcarea grava a unei reguli fundamentale de procedura;

e) lipsa de motive.

Orice cerere trebuie facuta în următoarele 120 de zile de la data sentinței, în afară de cazul în care anularea este solicitată pe motiv de corupție, în care caz cererea amintita trebuie să fie prezentată în următoarele 120 de zile de la descoperirea corupției și, în orice caz, în cei 3 ani următori datei sentinței.

La primirea cererii, președintele numește imediat, dintre persoanele al căror nume figurează pe lista de arbitri, un comitet ad-hoc de trei membri. Nici un membru al acestui comitet nu poate fi ales dintre membrii tribunalului care a pronunțat sentinta și nici sa posede aceeași naționalitate cu vreunul dintre membrii acestui tribunal, aceea a statului parte în diferend sau a statului a cărui persoana este parte în diferend, nici sa fi fost desemnat pentru a figura pe lista de arbitri de către vreunul dintre statele amintite sau sa fi îndeplinit funcții de conciliator în aceeași cauza. Comitetul este împuternicit sa anuleze sentinta în întregime sau în parte pentru unul dintre motivele enumerate în alin. 1 al prezentului articol.

Prevederile art. 41-45, 48, 49, 53 și 54 și acelea ale cap. VI și VII se aplică "mutatis mutandis" procedurii din fața comitetului.

Comitetul poate să decidă, dacă apreciază ca împrejurările o cer, suspendarea executării sentinței pînă ce se va fi pronunțat asupra cererii de anulare. Dacă în cererea sa partea în cauza solicita amînarea executării sentinței, executarea este suspendată în mod provizoriu pînă ce comitetul va statua asupra zisei cereri.

Dacă sentinta este declarata nulă, diferendul este supus, la cererea părții mai diligente, unui nou tribunal constituit conform secțiunii a 2-a din prezentul capitol.

Sentinta este obligatorie față de părți și nu poate fi obiectul vreunui apel sau altui recurs, în afară celor prevăzute de prezenta convenție. Fiecare parte trebuie să asigure executarea sentinței potrivit termenilor ei, în afară de cazul în care executarea este suspendată în virtutea dispozițiilor prezentei convenții.

În sensul prezentei secțiuni, o sentinta include orice hotărîre privind interpretarea, revizuirea sau anularea sentinței, luată în baza art. 50, 51 și 52.

Fiecare stat contractant recunoaște orice sentinta data în cadrul prezentei convenții ca fiind obligatorie și asigura executarea pe teritoriul sau a obligațiilor pecuniare pe care sentinta le impune, ca și cînd ar fi vorba de o judecata definitivă a unui tribunal functionînd pe teritoriul zisului stat. Un stat contractant cu o constituție federala poate să asigure executarea sentinței prin intermediul tribunalelor federale și sa prevadă ca acestea vor trebui sa considere o asemenea sentinta ca o judecata definitivă a tribunalelor unuia dintre statele federale.

Pentru a obține recunoașterea și executarea unei sentințe pe teritoriul unui stat contractant, partea interesată trebuie să prezinte o copie certificată, pentru conformitate, de către secretarul general tribunalului național competent sau oricărei alte autorități pe care zisul stat contractant o va desemna în acest scop. Fiecare stat contractant face cunoscute secretarului general tribunalul competent sau autoritățile pe care le desemnează în acest scop, informindu-l asupra eventualelor schimbări.

Executarea este reglementată de legislația privind executarea hotărîrilor judecătorești în vigoare în statul pe teritoriul căruia se aplică o asemenea procedura.