Decizia nr. 720/2021

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, excepție ridicată de Dan Băzăvan în Dosarul nr. 1.370/3/2020 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.634D/2020.

La apelul nominal răspunde autorul excepției de neconstituționalitate, Dan Băzăvan, lipsind cealaltă parte. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorul excepției a depus o cerere pentru comunicarea înregistrării audiovideo a ședinței de judecată și a notelor de ședință, în temeiul

Legii nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public și al

Codului de procedură civilă , precum și concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.354D/2020, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 38,

și

42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013

privind serviciile poștale, astfel cum a fost modificată prin

pentru modificarea și completarea

privind serviciile poștale, precum și ale

art. 8

și

9 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, ridicată de același autor în Dosarul nr. 28.972/3/2019 al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal răspunde autorul excepției de neconstituționalitate, Dan Băzăvan, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, autorul excepției a depus o cerere pentru comunicarea înregistrării audiovideo a ședinței de judecată și a notelor de ședință, în temeiul

Legii nr. 544/2001

privind liberul acces la informațiile de interes public și al

Codului de procedură civilă , precum și concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Autorul excepției de neconstituționalitate și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere identitatea parțială de obiect al cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.354D/2020 la Dosarul nr. 1.634D/2020, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând criticile formulate în notele scrise prin care a invocat excepția de neconstituționalitate. Astfel, susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât nu există egalitate între cetățeni și autoritățile publice, mai ales că

art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

prevede prelungirea termenului de soluționare a petițiilor de la 30 la 45 de zile. Astfel, se ajunge la ineficiența sistemului autorităților publice și a funcționarilor publici. Autorul conchide că, raportat la argumentațiile logico-juridice dezvoltate pe larg în concluziile scrise și în cererea de sesizare, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale invocate. Depune concluzii scrise la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, întrucât cu privire la

art. 8,

și

criticile formulate vizează omisiuni legislative și o propunere de completare a legii, iar referitor la

art. 38,

și

42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013

excepția de neconstituționalitate nu este motivată.

Autorul excepției de neconstituționalitate solicită cuvântul în replică pentru a învedera, raportat la omisiuni, că instanța de contencios constituțional este ținută, prin

Legea nr. 47/1992 , atunci când reține neconformitatea și chiar omisiunea legislativă să constate încălcarea dreptului de petiționare, prevăzut de

art. 51 din Constituție , așa încât solicită admiterea excepției de neconstituționalitate astfel cum a fost formulată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 23 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.370/3/2020, și Sentința civilă nr. 3.588 din 7 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 28.972/3/2019, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 8,

și

privind reglementarea activității de soluționare

a petițiilor, precum și ale

art. 38,

și

42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013

privind serviciile poștale, astfel cum a fost modificată prin

pentru modificarea și completarea

Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

privind serviciile poștale. Excepția a fost ridicată de Dan Băzăvan în cadrul soluționării unor acțiuni de contencios administrativ având ca obiect comunicarea unor informații de interes public și refuz soluționare cerere.

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că termenul de 30 de zile reglementat de prevederile de lege criticate este disproporționat și ar trebui să fie de maximum 10 zile, întrucât duce la ineficiența funcționarilor publici care gestionează soluționarea cererilor/petițiilor. Având în vedere că în multe cazuri autoritățile sau instituțiile publice nu răspund cetățenilor în acest termen, se încalcă dispozițiile constituționale ale

art. 15

și

coroborate cu cele ale

art. 52 . Ca atare, autorul excepției consideră că termenul de 30 de zile de soluționare a petițiilor ar trebui redus la 10 zile în toate actele normative, inclusiv în cuprinsul

Ordonanței Guvernului nr. 27/2002 . Prin urmare, raportat la dispozițiile constituționale invocate,

art. 8

și

9 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

„creează un dezechilibru de arme între părțile implicate“.

11.

Cu privire la dispozițiile

art. 38,

și

42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013 , astfel cum a fost modificată prin

Ordonanța Guvernului nr. 27/2016 , raportat la

art. 1,

10 ,

15 ,

16 ,

20 ,

25 ,

28 ,

31 ,

47,

51 ,

52 ,

57 ,

și

art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție , precum și la

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la

Declarația Universală

a Drepturilor Omului, autorul excepției afirmă că aceste texte sunt neclare și imprevizibile, fiind încălcate și normele de tehnică legislativă, așa cum sunt instituite de

Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

12.

Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1.634D/2010, nu își exprimă opinia asupra excepției de neconstituționalitate, rezumându-se la constatarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a acesteia. În Dosarul nr. 2.354D/2020, instanța apreciază că prevederile

art. 8

și

9 din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

sunt constituționale raportat la criticile formulate, reclamantul urmărind de fapt modificarea textelor de lege, prin reducerea termenelor prevăzute pentru soluționarea petițiilor. De asemenea, în ceea ce privește prevederile

art. 38,

și

42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013 , apreciază că aceste norme sunt constituționale raportat la dispozițiile constituționale invocate, în condițiile în care reclamantul nu justifică în ce constă caracterul neclar și imprevizibil al acestora.

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosare, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele dispoziții din

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 233/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 aprilie 2002, cu modificările ulterioare, și din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013

privind serviciile poștale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 139 din 15 martie 2013, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 187/2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 1 iulie 2013, astfel cum a fost modificată prin

pentru modificarea și completarea

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013

privind serviciile poștale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 31 august 2016:

–

Articolul 8

din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

care reglementează termenul de 30 de zile în care autoritățile și instituțiile publice sesizate au obligația să comunice petiționarului răspunsul, indiferent dacă soluția este favorabilă sau nefavorabilă;

–

Articolul 9

din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

care reglementează ipotezele de prelungire a termenului prevăzut la

art. 8,

respectiv când aspectele sesizate prin petiție necesită o informare și o cercetare mai amănunțită și când vizează domeniul energiei și gazelor naturale;

–

Articolul 15

din Ordonanța Guvernului nr. 27/2002

care prevede faptele ce constituie abateri disciplinare;

–

Articolul 38

care reglementează răspunderea furnizorului de servicii poștale pentru paguba pricinuită în cazul pierderii totale sau parțiale, distrugerii totale sau parțiale ori al deteriorării trimiterii poștale;

–

Articolul 41

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013

care reglementează dreptul la o despăgubire corespunzătoare a expeditorului pentru prejudiciul cauzat prin pierderea, furtul, distrugerea totală sau parțială ori prin deteriorarea trimiterii;

–

Articolul 42

din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013 , astfel cum a fost modificat prin

Ordonanța Guvernului nr. 27/2016 , care reglementează răspunderea furnizorului de servicii poștale pentru trimiterile poștale interne.

17.

În opinia autorului excepției prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 1

privind statul român, ale

art. 4

referitor la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale

art. 10

privind relațiile internaționale, ale

art. 15

privind universalitatea, ale

art. 16

care consacră egalitatea în drepturi, ale

art. 20

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale

art. 21

privind accesul liber la justiție, ale

art. 25

referitor la libera circulație, ale

art. 28

privind secretul corespondenței, ale art. 31 referitor la dreptul la informație, ale

art. 47

referitor la nivelul de trai, ale

art. 51

referitor la dreptul de

petiționare, ale

art. 52

privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale

art. 57

privind exercitarea drepturilor și a libertăților, ale

art. 73

referitor la categoriile de legi, ale

art. 124

cu privire la înfăptuirea justiției și ale

art. 135 alin. (2) lit. f)

potrivit căruia statul trebuie să asigure crearea condițiilor necesare pentru creșterea calității vieții. De asemenea, se invocă

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

Declarația Universală

a Drepturilor Omului.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, deși autorul acesteia invocă în mod formal

art. 1,

10,

15,

16,

20,

21,

25,

28,

31,

47,

51,

52,

57,

73,

124

și

art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție , precum și

Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

Declarația Universală

a Drepturilor Omului, pretins a fi încălcate prin dispozițiile legale criticate, în realitate acesta nu motivează pretinsa contrarietate dintre aceste norme și

Legea fundamentală

și actele internaționale invocate, limitându-se la a face aprecieri cu privire la necesitatea reducerii termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea petițiilor, precum și asupra conduitei funcționarului public chemat să dea curs solicitării formulate.

19.

În acest context, Curtea reține că în jurisprudența sa, respectiv în

Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, Curtea a conturat structura inerentă și intrinsecă oricărei excepții de neconstituționalitate. Aceasta cuprinde trei elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituționalității, textul de referință pretins încălcat și motivarea, de către autorul excepției, a relației de contrarietate existente între cele două texte. Curtea a statuat că, în condițiile în care primele două elemente pot fi determinate absolut, al treilea element comportă un anumit grad de relativitate, determinat tocmai de caracterul său subiectiv. Astfel, motivarea în sine a excepției, ca element al acesteia, nu este neapărat un criteriu material sau cantitativ, ci, dimpotrivă, ea rezultă din dinamica primelor elemente. Ca atare, Curtea a constatat că, în situația în care textul de referință invocat este suficient de precis și clar, astfel încât instanța constituțională să poată reține, în mod rezonabil, existența unei minime critici de neconstituționalitate, ea este obligată să analizeze pe fond excepția de neconstituționalitate și să considere, deci, că autorul acesteia a respectat și a cuprins în excepția ridicată cele trei elemente menționate.

20.

Or, Curtea constată că, în prezenta cauză, indicarea unor temeiuri constituționale sau a unor dispoziții din

Convenție

și din

Declarația Universală

a Drepturilor Omului nu este suficientă pentru determinarea criticilor vizate de autor. În același sens a statuat Curtea și prin

Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992

precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți»“. Așa fiind, Curtea apreciază că, dat fiind caracterul general al textelor constituționale invocate, precum și lipsa explicitării pretinsei relații de contrarietate a dispozițiilor legale criticate față de acestea, nu poate identifica în mod rezonabil nicio critică de neconstituționalitate.

21.

Ca atare, având în vedere dispozițiile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate, Curtea urmează să respingă excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8,

și

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, precum și ale

art. 38 ,

și

42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2013

privind serviciile poștale, astfel cum a fost modificată prin

pentru modificarea și completarea