Convenția din 23 septembrie 1971

Articolul 1

1. Comite o infracțiune orice persoană care, în mod ilicit, cu intenție:

a) săvîrșește un act de violenta împotriva unei persoane aflate la bordul unei aeronave în zbor, dacă acest act este de natura sa pună în pericol securitatea aeronavei;

b) distruge o aeronava în serviciu sau îi cauzează deteriorări care o fac inapta de zbor ori care sînt de natura sa pună în pericol securitatea în zbor;

c) plaseaza sau face să se plaseze pe o aeronava în serviciu, prin orice mijloc, un dispozitiv sau substanțe apte sa distruga acea aeronava sau să-i producă deteriorări care o fac inapta de zbor ori sînt de natura să-i pună în pericol securitatea în zbor;

d) distruge sau deteriorează instalații sau servicii de navigație aeriană sau tulbura funcționarea acestora, dacă vreunul dintre aceste acte este de natura sa pună în pericol securitatea aeronavelor în zbor;

e) comunică o informație știind ca aceasta este falsa și, prin acest fapt, pune în pericol securitatea unei aeronave în zbor

2. Comite o infracțiune și acela care:

a) incearca sa comita una dintre infracțiunile prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol;

b) este complice al unei persoane care comite sau incearca sa comita vreuna dintre aceste infracțiuni.

Articolul 2

În sensul prezentei convenții:

a) o aeronava se considera a fi în zbor din momentul în care, imbarcarea fiind terminată, toate ușile exterioare au fost închise și pînă în momentul în care una dintre aceste uși a fost deschisă în vederea debarcarii; în caz de aterizare forțată, se considera ca zborul se continua pînă cînd autoritatea competentă preia în sarcina aeronava, persoanele și bunurile de la bord:

b) o aeronava se considera a fi în serviciu din momentul în care personalul de la sol sau echipajul începe sa o pregătească în vederea unui anumit zbor pînă la expirarea unui termen de 24 de ore după orice aterizare; perioada de serviciu cuprinde, în orice caz, întregul timp în care aeronava se afla în zbor în sensul alin. a) din prezentul paragraf.

Articolul 3

Fiecare stat contractant se angajează sa sanctioneze prin pedepse severe infracțiunile prevăzute în art. 1.

Articolul 4

1. Prezenta convenție nu se aplică aeronavelor folosite în scopuri militare, de vama sau de poliție.

2. În cazurile prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b), c) și e), prezenta convenție se aplică - în ceea ce privește atît o aeronava în zbor internațional, cît și o aeronava în zbor intern -, dacă:

a) locul real sau cel prevăzut pentru decolarea sau aterizarea aeronavei se afla în afară teritoriului statului de înmatriculare a navei, sau

b) infracțiunea a fost săvîrșită pe teritoriul altui stat decît cel de înmatriculare a aeronavei.

3. Prin derogare de la dispozițiile paragrafului 2 din prezentul articol, în cazurile prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b), c) și e), prezenta convenție se aplică și atunci cînd autorul sau autorul prezumat al infracțiunii este descoperit pe teritoriul altui stat decît cel de înmatriculare a aeronavei.

4. În ceea ce privește statele menționate la art. 9 și în cazurile prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b), c) și e), prezenta convenție nu se aplică dacă locurile menționate în paragraful 2 alin. a) din prezentul articol se afla pe teritoriul unui singur stat din cele menționate în art. 9, în afară cazului cînd infracțiunea ar fi săvîrșită sau autorul ori autorul prezumat al infracțiunii ar fi descoperit pe teritoriul altui stat.

5. În cazurile prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. d), prezenta convenție nu se aplică decît dacă instalatiiie și serviciile de navigație aeriană sînt folosite pentru navigația aeriană internationala.

6. Dispozițiile paragrafelor 2, 3, 4 și 5 din prezentul articol se aplică și în cazurile prevăzute în art. 1 paragraful 2.

Articolul 5

1. Fiecare stat contractant ia măsurile necesare pentru stabilirea competentei sale, în scopul anchetarii infracțiunilor, în următoarele cazuri:

a) dacă infracțiunea este săvîrșită pe teritoriul acestui stat;

b) dacă infracțiunea este săvîrșită împotriva sau la bordul unei aeronave înmatriculate în acest stat;

e) dacă aeronava la bordul căreia s-a comis infracțiunea aterizeaza pe teritoriul sau și autorul prezumat al infracțiunii se afla încă la bord;

d) dacă infracțiunea este săvîrșită împotriva sau la bordul unei aeronave închiriate fără echipaj unei persoane care are sediul principal al activității sale sau, în lipsa, reședința sa permanenta în acest stat.

2. Fiecare stat contractant ia, de asemenea, măsurile necesare pentru stabilirea competentei sale în scopul anchetarii infracțiunilor prevăzute la art. 1 paragraful 1 alin. a), b) și c), precum și la paragraful 2 al aceluiași articol, în măsura în care acest paragraf privește mentionatele infracțiuni, în cazul în care autorul prezumat al uneia dintre acestea se găsește pe teritoriul acestui stat, iar acesta nu efectuează extrădarea, conform art. 8, către unul dintre statele prevăzute în paragraful 1 al prezentului articol.

3. Prezenta convenție nu inlatura competența penală exercitată în conformitate cu legile naționale.

Articolul 6

1. Dacă considera ca circumstanțele o justifica, statul contractant pe teritoriul căruia se găsește autorul sau autorul prezumat al infracțiunii asigura detenția acestuia sau ia orice alte măsuri necesare pentru a-i asigura prezenta. Aceasta detenție și aceste măsuri trebuie să fie conforme cu legislația acelui stat; ele nu pot fi menținute decît pe perioada necesară începerii urmăririi penale sau a unei proceduri de extrădare.

2. Acest stat procedează imediat la o ancheta preliminară în vederea stabilirii faptelor.

3. Orice persoană deținută în aplicarea prevederilor paragrafului 1 din prezentul articol poate comunică imediat cu cel mai apropiat reprezentant calificat al statului a cărui naționalitate o are; orice facilități îi sînt acordate în acest scop.

4. Atunci cînd un stat pune o persoană în stare de detenție în conformitate cu prevederile prezentului articol, el înștiințează imediat despre aceasta detenție, precum și despre împrejurările care o justifica, statele menționate la art. 5 paragraful 1, statul a cărui naționalitate o are persoana deținută și, dacă considera oportun, orice alte state interesate. Statul care procedează la ancheta preliminară prevăzută la paragraful 2 din prezentul articol comunică neîntîrziat concluziile statelor menționate mai sus și le indica dacă înțelege să-și exercite competența.

Articolul 7

Statul contractant pe teritoriul căruia este descoperit autorul prezumat al unei infracțiuni, în cazul cînd nu procedează la extrădarea acestuia, supune cazul, fără nici o excepție și indiferent dacă infracțiunea a fost sau nu săvîrșită pe teritoriul sau, autorităților sale care au competența de a exercita acțiunea penală. Aceste autorități hotărăsc în aceleași condiții ca și pentru celelalte infracțiuni, de drept comun cu caracter grav, potrivit legilor acestui stat.

Articolul 8

1. Infracțiunile sînt de plin drept socotite ca fiind caz de extrădare în orice tratat de extrădare încheiat între statele contractante. Statele contractante se angajează sa includă infracțiunile ca fiind caz de extrădare în orice convenție de extrădare pe care ar încheia-o între ele.

2. În cazul în care un stat contractant care condiționeaza extrădarea de existenta unei convenții este sesizat cu o cerere de extrădare din partea unui alt stat contractant cu care nu a încheiat convenție de extrădare, acesta are latitudinea de a considera prezenta convenție ca temei juridic al extrădării în ceea ce privește infracțiunile. Extrădarea este supusă celorlalte condiții prevăzute de dreptul statului căruia i-a fost adresată cererea.

3. Statele contractante care nu condiționeaza extrădarea de existenta unei convenții socotesc infracțiunea ca un caz de extrădare între ele, în condițiile definite de dreptul statului căruia i-a fost adresată cererea.

4. În scopul extrădării între statele contractante, se va considera ca infracțiunile au fost comise atît la locul săvîrșirii lor, cît și pe teritoriul statelor care trebuie să stabilească competența lor potrivit art. 5 paragraful 1 alin. b), c) și d).

Articolul 9

Statele contractante care înființează pentru transportul aerian organizații de exploatare în comun sau organisme internaționale de exploatare și care exploatează aeronave făcînd obiectul unei înmatriculări comune sau internaționale desemnează pentru fiecare aeronava, în funcție de împrejurări, statul care exercită competența și care va avea atribuțiile statului de înmatriculare în sensul prezentei convenții. Ele vor înștiința despre aceasta desemnare Organizația Aviației Civile Internaționale, care va informa despre aceasta toate statele părți la prezenta convenție.

Articolul 10

1. Statele contractante se angajează, conform dreptului internațional și național, să depună eforturi pentru a lua măsuri rationale în scopul prevenirii săvîrșirii infracțiunilor prevăzute în art. 1.

2. Atunci cînd zborul unei aeronave a fost intirziat sau întrerupt din cauza comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 1. statul contractant pe teritoriul căruia se găsesc aeronava, pasagerii sau echipajul facilitează pasagerilor și echipajului continuarea călătoriei cît mai curînd posibil. El restituie fără întîrziere aeronava și incarcatura sa celor ce au dreptul să le detina.

Articolul 11

1. Statele contractante acorda cea mai larga asistența judiciară posibila în orice procedura penală privind infracțiunile menționate. În toate cazurile, legea aplicabilă pentru executarea unei cereri de asistența este aceea a statului căruia i se adresează cererea.

2. Dispozițiile paragrafului 1 din prezentul articol nu aduc atingere obligațiilor decurgind din dispozițiile oricărei alte convenții bilaterale sau multilaterale prin care se reglementează, total sau parțial, domeniul asistenței judiciare în materie penală.

Articolul 12

Dacă vreunul dintre statele contractante are motive sa creadă ca se va comite o infracțiune din cele prevăzute la art. 1, el transmite, potrivit dispozițiilor legislației sale naționale, toate datele utile pe care le poseda, statelor pe care le apreciază ca se încadrează în art. 5 paragraful 1.

Articolul 13

Statele contractante comunică, cît mai curînd posibil, Consiliului Organizației Aviației Civile Internaționale, potrivit dispozițiilor legislației sale naționale, orice informații de care dispun, privind:

a) împrejurările săvîrșirii infracțiunii;

b) măsurile luate în aplicarea art. 10 paragraful 2;

c) măsurile luate în legătură cu autorul prezumat al infracțiunii și, în special, rezultatul unei proceduri de extrădare sau al oricărei alte proceduri judiciare.

Articolul 14

1. Orice diferend între statele contractante în legătură cu interpretarea sau aplicarea prezentei convenții care nu poate fi soluționat pe cale de negocieri este supus arbitrajului, la cererea uneia dintre aceste state. Dacă timp de 6 luni de la data cererii de arbitraj părțile nu reușesc să se pună de acord asupra organizării arbitrajului, oricare dintre ele poate să supună diferendul Curții Internaționale de Justiție, formulînd o cerere în conformitate cu statutul curții.

2. Fiecare stat va putea, în momentul semnării, ratificării sau aderării la convenție, sa declare că nu se considera legat de dispozițiile paragrafului precedent. Celelalte state contractante nu vor fi legate de dispozițiile paragrafului 1 față de acel stat contractant care a formulat o atare rezerva.

3. Statul contractant care a formulat o rezervă potrivit dispozițiilor paragrafului precedent va putea oricînd sa renunțe la aceasta rezerva printr-o notificare adresată guvernelor depozitare.

Articolul 15

1. Prezenta convenție va fi deschisă pentru semnare la 23 septembrie 1971, la Montreal, de către statele participante la Conferința internationala de drept aerian, ținuta la Montreal la 8-23 septembrie 1971 denumita mai jos conferința de la Montreal. După 10 octombrie 1971 ea va fi deschisă pentru semnare din partea tuturor statelor, la Washington, Londra și Moscova. Orice stat care nu a semnat convenția înaintea intrării ei în vigoare potrivit paragrafului 3 din prezentul articol va putea adera la aceasta oricînd.

2. Prezenta convenție este supusă ratificării statelor semnatare. Instrumentele de ratificare și cele de aderare vor fi depuse pe lîngă guvernele Statelor Unite ale Americii, Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord și Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, care se desemnează ca guverne depozitare.

3. Convenția va intra în vigoare după 30 de zile de la data depunerii instrumentelor de ratificare din partea a zece state semnatare care au participat la Conferința de la Montreal.

4. Pentru celelalte state convenția intră în vigoare la data intrării sale în vigoare conform paragrafului 3 din prezentul articol sau după 30 de zile de la data depunerii instrumentului respectiv de ratificare sau de aderare, dacă această dată este ulterioară primei.

5. Guvernele depozitare vor informa neîntîrziat toate statele care vor semna sau vor adera la prezenta convenție despre data fiecărei semnari, data depunerii fiecărui instrument de ratificare sau de aderare, despre data intrării în vigoare a convenției, precum și despre orice alte comunicări.

6. La intrarea în vigoare convenția va fi înregistrată de către guvernele depozitare conform dispozițiilor art. 102 din Carta Națiunilor Unite și ale art. 83 din Convenția referitoare la aviația civilă internationala (Chicago, 1944).

Articolul 16

1. Oricare dintre statele contractante poate să denunțe prezenta convenție printr-o notificare scrisă adresată guvernelor depozitare.

2. Denunțarea va avea efect după 6 luni de la data la care notificarea va fi primită de guvernele depozitare.

Drept care subsemnații plenipotentiari, legal autorizați, au semnat prezenta convenție.

Încheiată la Montreal la douăzeci și trei septembrie anul o mie noua sute șaptezeci și unu, în trei exemplare originale, cuprinzînd fiecare patru texte autentice redactate în limbile franceza, engleza, spaniola și rusa.