Decizia nr. 39/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 din Legea nr. 87/1994

pentru combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Marin Petre, Mircea Bodeanu, Ioan Ispas, Domitian Misaila și Gheorghe Giurgiulescu în Dosarul nr. 6.420/P/1999 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.

La apelul nominal răspund Marin Petre, Mircea Bodeanu, Domitian Misaila și Ioan Ispas, prin avocat Viorel Pasca. Se constata lipsa părților Gheorghe Giurgiulescu, Societatea Comercială "Solventul" Timișoara, Direcția regionala vamală Timișoara și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Timișoara, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, apărătorul autorilor excepției de neconstituționalitate solicita admiterea acesteia, arătând ca teza finala a

art. 12 din Legea nr. 87/1994 , prin formularea sa evaziva și foarte larga, contravine prevederilor art. 23 și art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca fiind neîntemeiată. Se arata ca sintagma "efectuarea oricăror alte operațiuni", criticata ca fiind neconstitutionala, a fost determinata de varietatea fenomenului infractional în materie fiscală, iar operațiunile la care se referă textul sunt determinabile.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 6 decembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 6.420/P/1999, Curtea de Apel Timișoara Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 din Legea nr. 87/1994

pentru combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Marin Petre, Mircea Bodeanu, Ioan Ispas, Domitian Misaila și Gheorghe Giurgiulescu într-o cauza în care aceștia au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de textul criticat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

art. 12, teza finala, din Legea nr. 87/1994 , care incrimineaza efectuarea oricăror alte operațiuni, în afară de nedeclararea veniturilor ori ascunderea sursei impozabile, în scopul sustragerii de la plata impozitelor, "contravin art. 23 și art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituția României, prin care se consacra cu valoare constituțională principiul legalității incriminarilor (nullum crimen sine lege)". Se arata ca formularea textului criticat permite aplicarea prin analogie a legii penale și încalcă astfel principiul enuntat, întrucât acțiunile sau inacțiunile care realizează elementul material al infracțiunii trebuie să fie precis și explicit prevăzute de norma de incriminare. Se apreciază ca analogia în aplicarea legii generează arbitrarul și lezeaza grav drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului.

Exprimandu-și opinia, instanța de judecată considera excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Se arata ca dispoziția legală criticata ar putea fi apreciată ca o incriminare prin analogie numai în măsura în care teza finala a

art. 12 din Legea nr. 87/1994

nu s-ar raporta la tezele anterioare ale textului, precis reglementate, și anume nedeclararea veniturilor și ascunderea sursei de venituri impozabile.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca modul în care este redactat

art. 12 din Legea nr. 87/1994 , pentru incriminarea faptei de sustragere de la plata obligațiilor fiscale, nu încalcă principiul legalității incriminării, deoarece faptele vizate prin sintagma "efectuarea oricăror alte operațiuni în acest scop", deși nedeterminate, sunt determinabile prin cerința esențială care le este atașată, anume ca operațiunile, oricare ar fi acestea, să fie efectuate în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale. Datorită imposibilității de a descrie toate modalitățile de realizare a sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, legea a recurs la o formulare generica, pe care însă a corelat-o cu scopul ilicit menționat. Argumentul exprimat de autorii excepției, în sensul că textul criticat ar îngădui aplicarea prin analogie a legii, nu poate fi susținut, deoarece analogia presupune inexistenta unui text incriminator, ceea ce nu este cazul în speta.

În punctul de vedere al Guvernului se considera ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Teza finala a

art. 12 din Legea nr. 87/1994 , criticata ca fiind neconstitutionala, se referă la efectuarea oricăror alte operațiuni, în afară nedeclararii sau ascunderii veniturilor ori sursei impozabile sau taxabile. Ratiunea includerii în textul criticat a expresiei "efectuarea oricăror alte operațiuni" este data de dinamica deosebită a fenomenului infractional din sfera fiscală, în special în ceea ce privește găsirea unor noi mijloace de săvârșire a infracțiunilor, precum și de dorința legiuitorului de a sanctiona faptele astfel comise. În aceste condiții, susținerea ca

art. 12 din Legea nr. 87/1994

permite aplicarea legii penale prin analogie este neîntemeiată. Analogia reprezintă extinderea legii penale asupra unor fapte neprevăzute de lege, dar asemănătoare cu cele incriminate; în speta însă aceasta ipoteza nu este aplicabilă, întrucât elementul material al infracțiunii este bine determinat și consta în sustragerea de la plata obligațiilor fiscale. În concluzie, se apreciază ca textul criticat nu contravine principiului legalității incriminării, asa cum este consacrat prin dispozițiile constituționale.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente și concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost legal sesizată.

Excepția de neconstituționalitate are ca obiect dispozițiile

art. 12 din Legea nr. 87/1994

pentru combaterea evaziunii fiscale, care prevăd: "Sustragerea de la plata obligațiilor fiscale, în întregime sau în parte, prin nedeclararea veniturilor impozabile, ascunderea obiectului sau a sursei impozabile sau taxabile, sau efectuarea oricăror alte operațiuni în acest scop se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi." Critica de neconstituționalitate privește teza finala a textului, și anume cea potrivit căreia "efectuarea oricăror alte operațiuni în acest scop" constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare. Se susține ca aceasta norma de incriminare, neavând un conținut precis și expres determinat, permite aplicarea prin analogie a legii penale și, în consecința, contravine prevederilor constituționale ale art. 23 privind "libertatea individuală" și ale art. 72 alin. (3) lit. f), conform cărora "Prin lege organică se reglementează: [....] f) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora".

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

În

art. 12 din Legea nr. 87/1994 , prin care se incrimineaza fapta de sustragere de la plata obligațiilor fiscale, după ce se arata, cu titlu de exemplu, doua mijloace prin care se poate realiza sustragerea, respectiv prin nedeclararea veniturilor impozabile și prin ascunderea obiectului sau a sursei impozabile ori taxabile, se continua cu teza "sau efectuarea oricăror alte operațiuni în acest scop". Prin aceasta legiuitorul înțelege orice operațiuni, altele decât cele arătate explicit, cu condiția-cerința esențială de a fi efectuate cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale și, deci, caracterizarea faptei ca infracțiune este precis realizată.

Nu poate fi considerată incriminare prin analogie tehnica legislativă a indicarii generice a unor modalități de săvârșire a faptei, subordonate condiției-cerința esențială a unui anumit scop sau a unei anumite urmări imediate, tehnica ce este folosită curent în practica legislativă, atât în sistemul nostru de drept, cat și în alte sisteme. Astfel, în dreptul românesc, art. 166 1 din Codul penal, cu denumirea marginala Acțiuni împotriva ordinii constituționale, introdus în 1996 prin Legea nr. 140 pentru modificarea și completarea Codului penal, prevede în alin. 1: "Inițierea, organizarea, săvârșirea sau sprijinirea de acțiuni care pot pune în pericol sub orice formă ordinea constituțională, caracterul național, suveran, independent, unitar și indivizibil al statului [....]", iar în alin. 4: "Întreprinderea oricărei acțiuni pentru schimbarea prin violenta a ordinii constituționale se pedepsește [....]". Îndeosebi în acest ultim alineat acțiunile nici măcar nu sunt determinate, ci sunt caracterizate prin scopul urmărit. Tot astfel, la art. 215 alin. 2 din același cod se prevede că înșelăciunea este mai grava dacă este săvârșită "prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase [...]".

De altfel, aceeași tehnica legislativă, de indicare generica a unor modalități de săvârșire a faptei, subordonate unei cerințe esențiale, se regaseste și în Codul penal francez din 1994, care, în art. 322-6, defineste infracțiunea de distrugere calificată ca fiind și fapta ce poate fi comisă prin orice mijloc, cu condiția ca aceasta să fie de natura sa creeze un pericol pentru persoane.

Fața de cele arătate, rezultă ca teza "efectuarea oricăror alte operațiuni în acest scop" prevăzută la

art. 12 din Legea nr. 87/1994

pentru combaterea evaziunii fiscale nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 23 și ale art. 72 alin. (3) lit. f).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12, teza finala, din Legea nr. 87/1994

pentru combaterea evaziunii fiscale, excepție ridicată de Marin Petre, Mircea Bodeanu, Ioan Ispas, Domitian Misaila și Gheorghe Giurgiulescu în Dosarul nr. 6.420/P/1999 al Curții de Apel Timișoara - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 martie 2000.