Decizia nr. 800/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (2)

și a

capitolului II - „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Cristian Doandeș în Dosarul nr. 2.989/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 878D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 813 din 10 noiembrie 2020 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 19 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.989/2/2018, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 38 alin. (2)

și a

capitolului II - „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Cristian Doandeș în cadrul unei acțiuni în contencios administrativ.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

și cele ale

capitolului II din anexa nr. V la aceeași lege

contravin prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5),

ale

art. 16 alin. (1),

ale

art. 41 alin. (1)

și ale

art. 53 alin. (1) și (2) . În acest sens, arată că, drept urmare a intrării în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 , salariile specialiștilor IT din sistemul judiciar au fost diminuate în mod semnificativ. Soluția instituită prin Legea nr. 153/2017 a presupus ca salarizarea specialiștilor IT să fie încadrată în grila de salarizare aferentă funcțiilor de grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier registrator și arhivar. Arată că, așa cum a statuat Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , dreptul la salariu nu poate fi restrâns decât cu respectarea condițiilor

art. 53 din Constituție

și doar temporar. Or, apreciază că, exceptând condiția ca restrângerea dreptului la salariu să fie prevăzută de lege, celelalte cerințe ale

art. 53 din Constituție

nu sunt întrunite.

6.

Autorul excepției precizează că specialiștii IT din cadrul instanțelor judecătorești și parchetelor sunt singura categorie de personal din sistemul bugetar care este retrogradată în funcție cu caracter permanent și căreia i se reduce semnificativ nivelul venitului net. Față de diversele categorii de personal din alte autorități și instituții publice care desfășoară activități ce presupun specializarea informatică, nu se poate face o comparație, cât timp respectivele persoane sunt încadrate pe funcții eterogene. De exemplu, la primării sau la casele de pensii, informaticienii au statut de funcționar public, fiind salarizați similar funcționarilor publici ce exercită alte atribuții; în cadrul unităților de învățământ, informaticienii au statut de cadre didactice și sunt salarizați în consecință.

7.

De asemenea, arată că, deși prestează aceeași muncă pe care o desfășura și înainte de intrarea în vigoare a

Legii-cadru nr. 153/2017 , venitul salarial a fost diminuat, cu caracter permanent. Totodată, subliniază că, potrivit nomenclatorului profesiilor, noțiunea de specialist IT este cuprinsă în cadrul Grupei majore 25 și vizează numeroase profesii. Specialiștii IT care își desfășoară activitatea în cadrul instanțelor și parchetelor exercită, în grade diferite, activități specifice mai multor profesii din domeniul informatic. Astfel, nu se poate compara specialistul IT din instanțe și parchete cu alte categorii de informaticieni din alte unități bugetare și cu personalul auxiliar ce desfășoară activitățile de grefă.

8.

În sfârșit, autorul excepției susține și că dispozițiile de lege criticate îi afectează dreptul la un nivel de trai decent, prin prisma celor reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008 .

9.

Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată.

10.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2, 3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 38 alin. (2)

și ale

capitolului II - „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Examinând motivarea autorului excepției, Curtea constată că, în realitate, în ceea ce privește

art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 , acesta critică dispozițiile alin. (6), și nu pe cele ale alin. (2) cu care, din eroare, Curtea Constituțională a fost sesizată. Prin urmare, Curtea urmează să rețină ca obiect al controlului de constituționalitate dispozițiile

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 , potrivit cărora „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022“, și dispozițiile

capitolului II - „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 .

14.

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din

Constituție: art. 1 alin. (5)

privind obligația respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi,

art. 41 alin. (1)

privind dreptul la muncă și

art. 53 alin. (1) și (2)

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.

15.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză, în jurisprudența sa reținând, în mod constant, că dispozițiile

art. 38 alin. (6)

și ale

capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017

nu contravin prevederilor constituționale invocate. În acest sens, sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 79 din 18 februarie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 19 iunie 2020,

Decizia nr. 523 din 30 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1062 din 11 noiembrie 2020,

Decizia nr. 208 din 28 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1069 din 12 noiembrie 2020,

Decizia nr. 579 din 9 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1224 din 14 decembrie 2020, și

Decizia nr. 813 din 10 noiembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 22 februarie 2021.

16.

Curtea a reținut, în esență, că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul

art. 53 din Constituție , ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.

17.

Cât privește invocarea unor aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind restrângerea exercițiului dreptului fundamental la salariu (spre exemplu,

Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), Curtea a observat că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea avută în vedere prin prevederile legale criticate, motiv pentru care nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.

18.

De asemenea, Curtea a observat că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu se conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94). Prin urmare, stabilirea prin lege a unei limite a salariilor de bază plătite angajaților din fonduri publice la nivelul prevăzut pentru anul 2022 nu are semnificația încălcării dispozițiilor din Legea fundamentală invocate.

19.

În ceea ce privește aspectele referitoare la scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017, Curtea a reținut că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează consecințele aplicării concomitente a prevederilor de lege supuse controlului de constituționalitate și a altor prevederi legale cu incidență în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, începând cu 1 ianuarie 2018, precum:

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 10 noiembrie 2017, care a prevăzut transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, și

art. 7 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 90/2017

privind unele măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 973 din 7 decembrie 2017, potrivit căruia „Sumele aferente contribuțiilor de asigurări sociale sau, după caz, contribuțiilor individuale la bugetul de stat, datorate de personalul plătit din fonduri publice, astfel cum sunt stabilite în aplicarea

Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal , cu modificările și completările ulterioare, sunt avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2018 personalului plătit din fonduri publice potrivit

art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 “.

20.

Curtea a mai observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte ce țin de competența autorității legiuitoare. Astfel, în aplicarea dispozițiilor

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 , legiuitorul a intervenit prin

Legea nr. 79/2018

privind aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017

pentru modificarea și completarea

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, stabilind prin

art. II

că: „Începând cu luna aprilie 2018, în aplicarea prevederilor

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor

art. 38 alin. (3)

la salariile de bază stabilite în anexele la lege.“ În același sens, prin

art. II din Legea nr. 287/2018

pentru modificarea și completarea

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 4 decembrie 2018, sa prevăzut că, „Începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea prevederilor

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor

art. 38 alin. (3)

la salariile de bază stabilite în anexele la lege“.

21.

De asemenea, prin

articolul unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018

pentru modificarea și completarea

Legii-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, s-a stabilit că, „Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia.“

22.

Tot în deciziile amintite, Curtea a reținut și că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiștilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere, permisă de dispozițiile

art. 16 din Constituție

privind egalitatea în drepturi. Opțiunea legiuitorului în materia salarizării specialiștilor IT este justificată având în vedere și prevederile

art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004

privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.197 din 14 decembrie 2004, potrivit cărora: „Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT.“

23.

Referitor la critica de neconstituționalitate vizând instituirea unei discriminări între specialiștii IT și alte categorii de specialiști din sistemul judiciar, Curtea a mai precizat că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, la diferite autorități sau instituții publice. De altfel,

art. 16 din Constituție

vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui.

24.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează în mod corespunzător valabilitatea și în cauza de față.

25.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Cristian Doandeș în Dosarul nr. 2.989/2/2018 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și ale

capitolului II - „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 7 decembrie 2021.