Convenția din 5 noiembrie 1974

Articolul 1

Statele contractante se obliga să își acorde reciproc asistența judiciară în materie de infracțiuni în condițiile prevăzute în prezentul capitol.

Articolul 2

1. Cererile de asistența sînt adresate de ministerul justiției al statului solicitant ministerului justiției al statului solicitat.

2. Dovezile de comunicare sînt transmise pe aceeași cale.

Articolul 3

Cererile de asistența, precum și dovezile de comunicare, sînt întocmite în limba statului solicitant și sînt însoțite de o traducere certificată în limba statului solicitat.

Articolul 4

1. Cererile de asistența și actele care le însoțesc trebuie să poarte semnatura și sigiliul unei autorități competente sau certificate de aceasta autoritate. Legalizarea acestor documente nu este necesară.

2. Forma cererilor de asistența este supusă legii statului solicitant.

Articolul 5

1. Cererile de asistența cuprind următoarele date:

- natura cauzei;

- autoritatea de la care emana cererea;

- autoritatea solicitată;

- calificarea infracțiunii;

- identitatea persoanei în cauza, îndeosebi numele și prenumele, data și locul nașterii, domiciliul sau reședința, cetățenia și ocupația, în măsura în care sînt cunoscute.

2. În plus, se mai comunică și următoarele date:

a) în cazul cererilor privind transmiterea de acte:

- natura actului sau a hotărîrii;

- numele și adresa destinatarului;

- calitatea destinatarului în proces;

b) în cazul comisiilor rogatorii, orice precizări utile asupra împrejurărilor de fapt ale cauzei și asupra misiunii încredințate autorității solicitate, îndeosebi numele și adresele martorilor și întrebările ce trebuie să le fie puse.

Articolul 6

1. Cererile de asistența sînt îndeplinite în conformitate cu legea statului solicitat.

2. Transmiterile de acte sau inminarile de acte sînt considerate ca fiind regulat îndeplinite atunci cînd sînt constatate fie printr-o dovadă datată și semnată de destinatar, fie printr-un act certificat de autoritatea competentă menționînd faptul, modul și data predării.

Articolul 7

Dacă statul solicitat nu poate îndeplini cererea de asistența, el informează de îndată, despre aceasta statul solicitant, aratind motivele pentru care îndeplinirea nu a avut loc și restituind piesele care i-au fost trimise.

Articolul 8

Statul solicitat nu pretinde restituirea cheltuielilor ocazionate de asistența în aplicarea prezentului capitol, în afară de cele care privesc cheltuieli și onorarii de experți.

Articolul 9

1. Martorul sau expertul, oricare ar fi cetățenia sa, care, în urma unei citații, se prezintă de bunăvoie în fața autorităților judiciare ale statului solicitant, nu poate fi nici urmărit, nici deținut, nici supus vreunei limitări a libertății sale individuale în acest stat pentru fapte sau condamnări anterioare intrării sale pe teritoriul statului solicitant.

2. Aceasta imunitate încetează atunci cînd martorul sau expertul, avînd posibilitatea sa părăsească teritoriul statului solicitant în decursul unui termen neintrerupt de 15 zile după ce prezenta sa nu mai este cerută de autoritățile judiciare, rămîne, totuși, pe acest teritoriu sau revine ulterior.

Articolul 10

1. Martorul sau expertul are dreptul la restituirea cheltuielilor de călătorie și de ședere, precum și la indemnizație, care sînt în sarcina statului solicitant. Cheltuielile de ședere și indemnizația sînt cel puțin egale celor prevăzute de tarifele și reglementările în vigoare în statul în care trebuie să aibă loc audierea.

2. Dacă martorul sau expertul cere, cheltuielile de călătorie și de ședere îi vor fi avansate, parțial sau integral, prin intermediul misiunii diplomatice sau oficiului consular al statului solicitant.

Articolul 11

1. Statele contractante își comunică reciproc informații privind condamnările înscrise în cazierul judiciar pe teritoriul lor, pronunțate de autoritățile judiciare ale unuia dintre ele împotriva cetățenilor celuilalt.

2. Aceste informații sînt transmise semestrial, pe calea prevăzută în art. 2.

Articolul 12

Statele contractante își comunică, la cererea autorităților lor judiciare, extrasele de cazier judiciar, în conformitate cu legislația statului solicitat.

Articolul 13

1. Fiecare dintre statele contractante poate denunta celuilalt stat, în vederea urmăririi, infracțiunile săvîrșite pe teritoriul sau de cetățenii celuilalt stat, care au revenit pe teritoriul lui.

2. Statului solicitat îi vor fi transmise, în acest scop, dosarele, informațiile și obiectele referitoare la infracțiuni.

3. Statul solicitat informează despre urmarea data acestui denunț, transmițînd, dacă este cazul, copie de pe hotărîrea pronunțată.

Articolul 14

Asistența nu este admisă dacă:

a) infracțiunea pe care se întemeiază cererea de asistența nu poate da loc extrădării potrivit dispozițiilor art. 21, 22 și 23;

b) statul solicitat considera ca îndeplinirea cererii de asistența este de natura sa aducă atingere suveranității, securității sau ordinii sale publice.

Articolul 15

Ministerele de justiție ale statelor contractante își comunică reciproc, la cerere, informații referitoare la legislația lor penală.

Articolul 16

Statele contractante se obliga să își predea reciproc, potrivit regulilor și în condițiile prevăzute în articolele următoare, persoanele care, aflîndu-se pe teritoriul unuia dintre cele doua state, sînt urmărite penal de autoritățile judiciare ale celuilalt stat ori sînt cautate în scopul executării unei pedepse de către aceleași autorități.

Articolul 17

Extrădarea este admisă numai dacă fapta sau faptele care fac obiectul cererii de extrădare constituie infracțiuni potrivit legislației celor două state.

Articolul 18

Extrădarea se admite dacă:

a) fapta sau faptele care, potrivit legilor statelor contractante, sînt pedepsite cu o pedeapsă privativă de libertate al carei maxim este de cel puțin 2 ani sau cu o pedeapsă mai grava;

b) condamnările pronunțate de instanțele judecătorești ale statului solicitant pentru fapte prevăzute la lit. a), dacă durata pedepsei ce urmează să fie executată este de cel puțin 6 luni.

Articolul 19

Extrădarea nu se admite dacă persoana a carei extrădare se cere este cetățean al statului solicitat la data săvîrșirii infracțiunii.

Articolul 20

Extrădarea nu se admite dacă:

a) fapta a fost săvîrșită pe teritoriul statului solicitat;

b) infracțiunea pentru care se cere extrădarea a fost săvîrșită pe teritoriul unui stat terț, iar legislația statului solicitat nu prevede urmărirea unei astfel de infracțiuni cînd a fost săvîrșită în afară teritoriului sau ori nu admite extrădarea pentru infracțiunea care face obiectul cererii de extrădare;

c) potrivit legislației celor două state contractante, acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare decît la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate;

d) potrivit legislației statului solicitant sau a statului solicitat, fapta pentru care se cere extrădarea este amnistiată ori acțiunea penală sau executarea pedepsei s-a prescris la data primirii cererii;

e) împotriva persoanei a carei extrădare se cere a fost pronunțată, pentru aceeași fapta, o hotărîre definitivă de către autoritățile judiciare ale statului solicitat.

Articolul 21

Extrădarea nu este admisă dacă infracțiunea pentru care este cerută este considerată de statul solicitat ca infracțiune politica sau ca infracțiune conexă la o asemenea infracțiune.

Aceeași regula se aplică dacă statul solicitat are motive serioase sa considere ca cererea de extrădare, motivată pe o infracțiune de drept comun, a fost prezentată în scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pentru considerente de rasa, religie, naționalitate sau de opinii politice ori ca exista riscul ca situația acestei persoane să fie agravată pentru unul sau altul dintre motivele arătate.

Articolul 22

Extrădarea nu este admisă pentru infracțiuni considerate de statul solicitat ca infracțiuni militare care nu constituie infracțiuni de drept comun.

Articolul 23

Extrădarea nu este admisă dacă infracțiunea pentru care este cerută este considerată de statul solicitat ca infracțiune în materie de taxe și impozite, de vama sau de schimb valutar.

Totuși, prin schimb de scrisori se va putea decide în alt mod cu privire la aceasta, pentru fiecare infracțiune sau categorie de infracțiuni.

Articolul 24

Extrădarea poate fi refuzată dacă, pentru aceeași fapta a început urmărirea penală de către autoritățile judiciare ale statului solicitat împotriva persoanei a carei extrădare se cere.

Articolul 25

Persoana extrădată nu poate fi urmărită sau judecata pentru o alta infracțiune decît cea pentru care s-a obținut extrădarea; ea nu poate fi supusă la executarea altei pedepse decît cea pentru care s-a obținut extrădarea și nu poate fi predată unui stat terț decît:

a) dacă exista acordul prealabil al statului solicitat;

b) dacă, avînd posibilitatea sa o facă, ea nu a părăsit teritoriul statului solicitant în termen de 30 de zile de la sfîrșitul procesului penal sau de la executarea pedepsei sau dacă, părăsind acel teritoriu, a revenit de bunăvoie.

Articolul 26

Dacă calificarea data infracțiunii este modificată în cursul procesului, persoana extrădată nu este urmărită sau judecata decît în măsura în care elementele constitutive ale infracțiunii, în noua calificare, ar permite extrădarea.

Articolul 27

Comunicările privitoare la extrădare se transmit pe cale diplomatică.

Articolul 28

1. Cererea pentru extrădarea unei persoane urmărite este însoțită de originalul sau copia certificată a mandatului de arestare sau de orice alt act avînd aceeași forta și emis în formele prevăzute de legea statului solicitant. Documentul trebuie să arate împrejurările în care a fost săvîrșită infracțiunea, data și locul unde a fost săvîrșită, calificarea infracțiunii și trimiterile la dispozițiile legale care îi sînt aplicabile, iar în cazul în care prin infracțiune au fost provocate daune materiale, orice precizări posibile, asupra naturii și importantei lor.

2. Cererea pentru extrădarea unei persoane condamnate este însoțită de originalul sau copia certificată a hotărîrii care a dobîndit autoritatea de lucru judecat.

3. În ambele cazuri, cererea este însoțită de dispozițiile legale aplicabile infracțiunii și, dacă este posibil, de semnalmentele individului și de fotografia sa, precum și de orice indicație de natura sa stabilească identitatea și naționalitatea sa.

4. Statul solicitat poate cere statului solicitant să-i transmită informații suplimentare, dacă cele transmise anterior în aplicarea paragrafelor precedente ar aparea incomplete sau insuficiente.

Articolul 29

1. În caz de urgenta, la cererea autorităților competente ale statului solicitant, statul solicitat poate, potrivit legislației sale, sa procedeze la arestarea provizorie a persoanei cautate, așteptînd primirea cererii de extrădare și a actelor arătate în art. 28.

2. Cererea de arestare provizorie este transmisă fie direct prin posta ori telegrafic, fie prin orice alt mijloc care lasă urma scrisă.

Ea trebuie să facă mențiune despre existenta unuia dintre actele prevăzute în art. 28 și sa precizeze ca cererea de extrădare va fi trimisa cît mai curînd posibil. Ea prevede infracțiunea pentru care se cere extrădarea, data și locul săvîrșirii, precum și semnalmentele persoanei cît mai precis cu putinta.

Autoritatea solicitanta este informată, fără întîrziere, despre urmarea ce s-a dat cererii sale.

Articolul 30

1. Statul solicitat poate pune capăt arestării provizorii dacă, în termen de 30 de zile de la arestare nu a primit cererea de extrădare și actele arătate în art. 28.

La cererea statului solicitant, acest termen poate fi prelungit la 45 de zile, dacă este necesar datorită unor împrejurări deosebite.

Cu toate acestea, punerea în libertate provizorie este oricînd posibila, cu condiția ca statul solicitat sa ia orice măsură va considera necesar în scopul de a evita ca persoana să se sustragă.

2. Punerea în libertate nu împiedica o alta arestare și extrădarea, dacă cererea de extrădare este primită după expirarea termenului prevăzut în paragraful 1 din prezentul articol.

Articolul 31

Statul solicitat face cunoscut statului solicitant hotărîrea sa cu privire la extrădare.

Dacă extrădarea este admisă, statul solicitant este informat în privinta locului și datei predării, precum și cu privire la durata detentiei executate în vederea extrădării de către persoana cerută.

Dacă reprezentantul statului solicitant, datorită unor împrejurări excepționale, nu se prezintă la data și la locul indicate pentru a-i fi predată persoana a carei extrădare a fost admisă și dacă nu s-a solicitat o amînare, persoana arestata este pusă în libertate în termen de 5 zile. Dacă a fost cerută o amînare, acest termen poate fi prelungit la 15 zile.

Dacă persoana cerută nu a fost preluată în condițiile prevăzute în alineatul precedent, statul solicitat poate, în cazul unei noi cereri, sa refuze extrădarea pentru aceeași fapta.

Articolul 32

Statul solicitat poate să amine predarea persoanei cînd împotriva acesteia a început urmărirea penală pe teritoriul sau ori este condamnata la o pedeapsă privativă de libertate pentru o alta infracțiune decît aceea în legătură cu care se cere extrădarea.

În caz de amînare, predarea persoanei nu poate avea loc decît după pronunțarea hotărîrii, iar în caz de condamnare, după executarea pedepsei.

Dacă amînarea predării ar putea atrage în statul solicitant împlinirea termenului de prescripție a acțiunii sau ar putea împiedica grav desfășurarea procesului, statul solicitat poate preda temporar persoana cerută.

Persoana predată este înapoiată statului solicitat după îndeplinirea actelor de procedura pentru care a fost admisă extrădarea.

Articolul 33

1. Dacă extrădarea este cerută concomitent de mai multe state, fie pentru aceeași fapta, fie pentru fapte diferite, statul solicitat hotărăște liber, ținînd seama de toate împrejurările și în special de posibilitatea unei extrădări ulterioare între statele solicitante, de data cererilor, de gravitatea și de locul infracțiunilor.

2. În cazurile prevăzute în paragraful precedent, statul solicitat poate, admițînd extrădarea, să permită statului solicitant sa predea persoana a carei extrădare i-a fost admisă, unui stat terț, care a cerut-o concomitent.

Articolul 34

Dacă persoana extrădată se sustrage de la urmărire, de la judecata sau de la executarea pedepsei și revine pe teritoriul statului solicitat, ea poate fi din nou extrădată.

Articolul 35

La cererea statului solicitant, statul solicitat sechestreaza și preda, în condițiile prevăzute de legislația sa, lucrurile:

a) care pot servi ca mijloace de proba;

b) care, provenind din infracțiune, au fost găsite înainte sau după predarea persoanei extrădate;

c) care au fost dobîndite drept contravaloarea obiectelor provenind din infracțiune.

Aceasta predare are loc chiar dacă extrădarea nu poate să se realizeze ca urmare a evadării sau a morții persoanei.

Predarea obiectelor se face cu recipisa.

Dacă obiectele cerute sînt necesare statului solicitat, ele pot fi păstrate provizoriu ori predate statului solicitant, cu obligația de a le restitui.

Drepturile statului solicitat ori ale terților asupra acestor obiecte sînt rezervate. Obiectele pentru care exista aceste drepturi vor fi înapoiate statului solicitat cît mai repede posibil și fără cheltuieli.

Articolul 36

1. Fiecare stat contractant admite la cererea celuilalt stat tranzitul pe teritoriul sau al unei persoane predate acestui din urma stat de către un stat terț. În sprijinul acestei cereri sînt prezentate actele care stabilesc ca este vorba despre o infracțiune pentru care se admite extrădarea potrivit prezentei convenții; în plus, sînt necesare actele prevăzute fie în paragraful 1, fie în paragraful 2 al art. 28.

2. Statul solicitat pentru tranzit nu este ținut sa îl admită, dacă privește o persoană pentru care a cerut sau își propune sa ceara extrădarea.

Articolul 37

1. Cheltuielile de extrădare făcute pe teritoriul statului solicitat se suporta de acest stat. Cu toate acestea, cheltuielile de transport pe cale aeriană se suporta de statul solicitant.

2. Cheltuielile de tranzit făcute pe teritoriul statului solicitat pentru tranzit se suporta de statul solicitant.

Articolul 38

Statele contractante se informează reciproc cu privire la rezultatul urmăririi începute împotriva persoanei extrădate ori al judecații. Dacă împotriva acestei persoane s-a pronunțat o hotărîre definitivă, copia acesteia va fi de asemenea transmisă.

Articolul 39

1. Prezenta convenție va fi supusă ratificării. Schimbul instrumentelor de ratificare va avea loc la București, cît mai curînd posibil.

2. Prezenta convenție va intra în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni următoare datei schimbului instrumentelor de ratificare.

3. Prezenta convenție este încheiată pe o durată nelimitată.

Fiecare dintre cele doua state poate să o denunțe printr-o notificare scrisă, adresată celuilalt stat, și care va produce efecte la un an de la data comunicării.

Drept care împuterniciții respectivi au semnat prezenta convenție și au aplicat sigiliile lor.

Facuta la Paris la 5 noiembrie 1974, în doua exemplare originale, fiecare în limba română și în limba franceza, ambele texte făcînd deplina credința.