Decizia nr. 20/2022

Mona-Maria Pivniceru

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Oana-Cristina Puică

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria-Eleonora Centea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Marius Vasile Secară în Dosarul nr. 11.266/279/2017 al Judecătoriei Piatra-Neamț - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.273D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele de ședință acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că excepția a fost ridicată într-o speță în care judecătorul de cameră preliminară a fost învestit pentru prima dată cu o cerere de confirmare a unei ordonanțe de renunțare la urmărirea penală, astfel că dispozițiile

art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală

nu au legătură cu soluționarea cauzei.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Încheierea nr. 304 din 16 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 11.266/279/2017, Judecătoria Piatra-Neamț - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Marius Vasile Secară într-o cauză având ca obiect soluționarea de către judecătorul de cameră preliminară a cererii de confirmare a unei ordonanțe a procurorului de renunțare la urmărirea penală.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile

art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală

încalcă principiul constituțional al egalității în fața legii, fără privilegii și fără discriminări. În acest sens, arată că, potrivit prevederilor

art. 318 alin. (15) din Codul de procedură penală , judecătorul care verifică legalitatea și temeinicia soluției de renunțare la urmărirea penală are la dispoziție două variante de respingere a cererii de confirmare și de desființare a soluției de renunțare la urmărirea penală: una prin care trimite cauza la procuror pentru începerea sau completarea urmăririi penale ori, după caz, pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și completarea urmăririi penale, iar cealaltă, prin care clasează cauza. Subliniază că „în cazul în care există o carență a urmăririi penale însăși sau a cererii de confirmare a urmăririi penale ce nu poate fi remediată prin eventuale acte ulterioare ale procurorului, de exemplu, ordonanța nu îndeplinește criteriile legale, urmărirea penală în integralitatea sa ori doar anumite acte de urmărire sau însăși ordonanța de renunțare nu au fost efectuate de către organe competente (ceea ce reprezintă un motiv de nulitate absolută în conformitate cu

Decizia Curții Constituționale nr. 302 din 4 mai 2017 ), cererea de confirmare a renunțării la urmărirea penală a fost formulată de către un organ necompetent etc., atunci judecătorul de cameră preliminară trebuie, în mod obligatoriu, să pronunțe o soluție de respingere a cererii, în conformitate cu

art. 318 alin. (15) lit. a) din Codul de procedură penală , iar, în atare situație, cauza va fi retrimisă organelor de urmărire penală“. Subliniază că, în temeiul textului de lege criticat, o nouă soluție de renunțare la urmărirea penală nu mai poate fi dispusă, chiar dacă, după refacerea actelor de urmărire penală, ar fi îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile

art. 318 alin. (1)-(3) din Codul de procedură penală . Într-o astfel de situație, cu toate că fapta cercetată penal prezintă o gravitate extrem de redusă - suspectul/inculpatul are, atât anterior, cât și ulterior faptei, un comportament exemplar, fapta nu are niciun fel de ecou public, atingerea adusă valorilor sociale este minimă, urmările faptei sunt inexistente sau minime, cheltuielile care ar fi ocazionate de desfășurarea procesului penal sunt total disproporționate în raport cu gravitatea faptei -, procurorul este obligat să efectueze urmărirea penală și să dispună trimiterea în judecată a inculpatului. Or, în situația opusă - în care atât urmărirea penală, cât și soluția procurorului, respectiv cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală sunt în deplină concordanță cu legea -, autorul faptei are toate șansele ca cererea de confirmare a renunțării să fie admisă de către judecătorul de cameră preliminară. Aceasta înseamnă că dispozițiile

art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală

creează

discriminare între autorii unor fapte similare aflați - din cauze total neimputabile lor - în situațiile descrise anterior. O asemenea inegalitate de tratament reprezintă o încălcare flagrantă a principiului egalității cetățenilor în fața legii, consacrat de prevederile

art. 16 alin. (1) din Constituție .

6.

Judecătoria Piatra-Neamț - Secția penală apreciază că dispozițiile

art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală

contravin prevederilor

art. 16 alin. (1)

și

(2) din Legea fundamentală , pentru considerentele expuse de autorul excepției.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală , introduse prin prevederile

art. II pct. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009 privind Codul penal ,

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „(16) [...] În cazul în care judecătorul a respins cererea de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală, o nouă renunțare nu mai poate fi dispusă, indiferent de motivul invocat.“

11.

În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea cetățenilor în fața legii, fără privilegii și fără discriminări.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală

prevăd imposibilitatea dispunerii unei noi soluții de renunțare la urmărirea penală în ipoteza în care judecătorul de cameră preliminară a respins anterior o cerere de confirmare a unei astfel de soluții.

13.

Cu privire la cadrul procesual în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, Curtea observă că, în cauză, judecătorul de cameră preliminară a fost învestit pentru prima dată cu o cerere de confirmare a unei soluții de renunțare la urmărirea penală. Or, potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești [...] privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]“. Întrucât, în speță, judecătorul de cameră preliminară nu a fost sesizat pentru a doua oară cu o cerere de confirmare a unei ordonanțe de renunțare la urmărirea penală, Curtea constată că dispozițiile

art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală

nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , astfel că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă ( Decizia Curții Constituționale nr. 48 din 22 ianuarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019, paragrafele 39 și 40).

14.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 318 alin. (16) fraza a doua din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Marius Vasile Secară în Dosarul nr. 11.266/279/2017 al Judecătoriei Piatra-Neamț - Secția penală.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Piatra-Neamț - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 27 ianuarie 2022.