Decizia nr. 71/2022

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 451 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Funny Tourism - S.R.L. din comuna Budeasa, județul Argeș, în Dosarul nr. 2.023/280/2017 al Tribunalului Argeș - Secția civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 90D/2019.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenței în această materie a Curții Constituționale. Menționează, în acest sens,

Decizia nr. 165 din 27 martie 2018 , prin care instanța de contencios constituțional a statuat că dispozițiile legale criticate sunt concordante cu prevederile din Legea fundamentală invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 21 decembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.023/280/2017, Tribunalul Argeș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 451 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Funny Tourism - S.R.L. din comuna Budeasa, județul Argeș, într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe prin care s-au stabilit și cheltuieli de judecată, al căror cuantum a fost diminuat de instanță în temeiul textului de lege ce formează obiect al excepției de neconstituționalitate.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că posibilitatea acordată judecătorului cauzei de a diminua partea din cheltuielile de judecată constând în onorariul avocațial, în lipsa unor criterii obiective și fără a se respecta limitările impuse de

art. 53 din Constituție , este discriminatorie și încalcă dreptul la un proces echitabil și dreptul de proprietate privată. Criteriile de apreciere prevăzute de textul de lege sunt echivoce, generale, putând da naștere arbitrariului, încălcând astfel alin. (2) al

art. 53 din Constituție . Puterea de apreciere asupra complexității cauzei, asupra activității desfășurate de avocat este acordată unei persoane străine de această profesie, unui magistrat, care desfășoară o activitate profesională fundamental diferită. Astfel, se încalcă dreptul la un proces echitabil, cererea accesorie de acordare a cheltuielilor de judecată fiind soluționată în mod arbitrar, subiectiv, de o instanță care ar trebui să fie imparțială. Din punctul de vedere al părții care efectuează cheltuieli de judecată, importantă este siguranța că avocatul său va face tot ce îi stă în putință să îi apere drepturile și libertățile fundamentale, obligația acestuia fiind una de diligență.

6.

Tribunalul Argeș - Secția civilă nu și-a exprimat opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate.

7.

Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2, 3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 451 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă , care au următorul cuprins: „(2) Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.“

11.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în

art. 16 -

Egalitatea în drepturi,

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil,

art. 44 alin. (1)

privind garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate privată și

art. 53 -

Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a mai analizat constituționalitatea textului de lege criticat, prin prisma unor critici similare. Astfel, prin

Decizia nr. 165 din 27 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 28 iunie 2018, paragrafele 29-33, Curtea a reținut că prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este necesară, de vreme ce respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune, în mod necesar, ca acesta să îi fie opozabil. Or, opozabilitatea sa față de partea adversă, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.

13.

Prin aceeași decizie, Curtea a constatat că prevederile textului de lege criticat îndeplinesc exigențele de claritate, precizie și previzibilitate, instituind criterii clare prin raportare la care instanța de judecată poate reduce, motivat, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, apreciind asupra proporționalității acestora în raport cu obiectul cauzei, valoarea sau complexitatea acesteia ori cu activitatea desfășurată de avocat. Mai mult, așa cum prevede expres textul de lege criticat, măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.

14.

De altfel, în legătură cu activitatea avocatului, Curtea a statuat că acesta, prin exercitarea profesiei sale, îndeplinește o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Cauza Wouters și alții, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfășoară „în condițiile legii“, și a reținut că, în consecință, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporțională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestația avocațială și onorariul solicitat (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 471 din 27 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 17 august 2017, paragraful 20).

15.

Totodată, prin

Decizia nr. 760 din 22 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 27 februarie 2019, Curtea a mai reținut (paragraful 18) că posibilitatea instanței de a interveni în sensul modificării părții din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocatului este justificată de necesitatea certificării că acestea reprezintă sume de bani reale, necesare și având caracter rezonabil, în raport cu natura activității efectiv prestate de către avocat, cu atât mai mult cu cât există pericolul exercitării abuzive a dreptului subiectiv civil de a pretinde despăgubiri pentru fapta ilicită constând în promovarea unei acțiuni judiciare neîntemeiate. În acest sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotărârile din 26 mai 2005 sau 21 iulie 2005, pronunțate în cauzele

Costin împotriva României , paragraful 43, și, respectiv,

Străin și alții împotriva României , paragraful 87, potrivit căreia un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor decât în măsura în care se stabilesc realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al cuantumului lor.

16.

Cele statuate în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Funny Tourism - S.R.L. din comuna Budeasa, județul Argeș, în Dosarul nr. 2.023/280/2017 al Tribunalului Argeș - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 451 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Argeș - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 24 februarie 2022.