Decizia nr. 552/2021

Articolul 34

alin. (3): „Cererile reconvenționale, cererile de intervenție principală, precum cererile de chemare în garanție se taxează după regulile aplicabile obiectului cererii, dacă aceasta ar fi fost exercitată pe cale principală.“;

–

Articolul 39

alin. (2) teza întâi: „Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă. […]“

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 11 alin. (1)

și

(2)

- Dreptul internațional și dreptul intern,

art. 16

- Egalitatea în drepturi,

art. 20

- Tratatele internaționale privind drepturile omului,

art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil,

art. 24

privind dreptul la apărare,

art. 31 alin. (1)

și

(2)

- Dreptul la informație,

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și în

art. 148 alin. (2)

- Integrarea în Uniunea Europeană. Apreciază, de asemenea, că sunt încălcate și dispozițiile

art. 6 paragraful 1 teza 1 , ale

art. 13 ,

17

și

18 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale , ale

art. 8 ,

art. 10 teza întâi

și

art. 30 din Declarația Universală a Drepturilor Omului , precum și cele ale

art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, instanța de contencios constituțional statuând în sensul conformității acestora cu

Legea fundamentală .

14.

Astfel, cu privire la

art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , prin

Decizia nr. 852 din 18 decembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019,

Decizia nr. 186 din 29 martie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 11 iunie 2018,

Decizia nr. 842 din 14 decembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 2 aprilie 2018, sau

Decizia nr. 305 din 9 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 896 din 15 noiembrie 2017, Curtea a reținut că procedura de stabilire a taxei de timbru în cazul cererii de intervenție/garanție este aceeași cu cea aplicabilă cererii principale, nu și cuantumul taxei, care se calculează în funcție de valoarea pretinsă prin cererea de intervenție/garanție. Astfel, cererile reconvenționale, cererile de intervenție și de chemare în garanție ce apar în urma unei acțiuni care are ca obiect drepturi evaluabile în bani sunt supuse taxei judiciare de timbru calculate la valoarea ce se pretinde prin aceste cereri.

15.

De asemenea, în jurisprudența sa în materia taxelor judiciare de timbru, Curtea a statuat că accesul la justiție nu presupune gratuitatea actului de justiție și nici, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit, în cadrul mecanismului statului, activitatea autorității judecătorești corespunde asigurării unui serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. În consecință, legiuitorul este îndreptățit să instituie taxe judiciare de timbru, pentru a nu afecta bugetul de stat prin costurile procedurii judiciare deschise de părțile aflate în litigiu. Curtea a mai reținut că nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

16.

De altfel, Curtea învederează că, potrivit

art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , persoanele fizice pot beneficia de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru, în condițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, iar, în anumite situații, expres prevăzute de lege, instanța acordă și persoanelor juridice, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești.

17.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a analizat, în jurisprudența sa, dacă accesul liber la justiție este un drept absolut și dacă poate forma obiectul unei restrângeri sau limitări. Astfel, instanța europeană a statuat că „dreptul la un tribunal“ nu este absolut, acest drept putând fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăși substanța sa (Hotărârea din 28 mai 1985, pronunțată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit, paragraful 57). De asemenea, prin

Hotărârea din 11 octombrie 2007 , pronunțată în Cauza Larco și alții împotriva României, paragrafele 54 și 58, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că obligația de a plăti în fața instanțelor civile o taxă judiciară corespunzătoare cererilor formulate nu poate fi considerată o limitare a dreptului de acces la o instanță sau o încălcare a dreptului la un proces echitabil, care ar fi, în sine, incompatibilă cu

art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale . Totodată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că, în dreptul român, cu privire la cererile evaluabile în bani, valoarea taxei judiciare de timbru este calculată sub forma unui procent din valoarea obiectului cauzei, fiind proporțională cu suma solicitată de reclamant (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 245 din 29 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 30 mai 2014, paragraful 31).

18.

Cât privește pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi dedusă din perspectiva comparării reglementării cuprinse în

art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

cu cea a

art. 29 alin. (1) lit. i)

din același act normativ, prin

Decizia nr. 305 din 9 mai 2017 , precitată, paragraful 19, Curtea a observat că „părțile care introduc acțiuni și cereri referitoare la cauzele penale, inclusiv cu privire la despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea, beneficiază de scutire de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul

art. 29 alin. (1) lit. i) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 . Legiuitorul le-a acordat acest beneficiu datorită situației particulare în care se află, respectiv persoane care au suferit o vătămare ca urmare a săvârșirii unei fapte penale. Celelalte părți în proces, care nu se află în situația particulară anterior menționată, vor timbra cererile formulate după regulile specifice aplicabile fiecărei cereri. Prin urmare, Curtea reține că persoanele anterior menționate se află în situații juridice diferite, pentru care legiuitorul a reglementat un tratament juridic diferit, fără a aduce atingere

art. 16 din Constituție “.

19.

În ceea ce privește criticile referitoare la pretinsa neconstituționalitate a

art. 39 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , prin

Decizia nr. 628 din 9 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 4 martie 2019,

Decizia nr. 749 din 22 noiembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iunie 2019, sau

Decizia nr. 308 din 8 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 734 din 24 august 2018, Curtea a constatat că acest text de lege reprezintă o normă procedurală care reglementează soluționarea cererii de reexaminare împotriva încheierii de stabilire a taxei judiciare de timbru, așadar un incident procedural prealabil antamării fondului de către instanța de judecată, deoarece în discuție este o chestiune prealabilă, a cărei soluționare este guvernată de principiul celerității, care ar fi grav afectat prin aplicarea în materie a principiilor oralității și contradictorialității, a obligativității citării părților, precum și a posibilității exercitării unei căi de atac împotriva încheierii de soluționare a cererii de reexaminare.

20.

Curtea a mai observat că rațiuni ce țin de necesitatea soluționării într-un termen rezonabil a cauzelor aflate pe rolul instanțelor judecătorești justifică în mod obiectiv soluția legislativă criticată, care asigură în mod eficient un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit - stabilirea corectă a taxelor judiciare de timbru - și mijloacele procedurale utilizate. Acest cadru legislativ, în deplin acord cu normele fundamentale, creează premisele necesare ce permit instanței judecătorești să examineze circumstanțele specifice fiecărui caz și să realizeze un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție.

21.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează aplicabilitatea și în prezenta cauză.

22.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel-Marian Grosu în Dosarul nr. 3.079/338/2017/a1 al Judecătoriei Zărnești și constată că prevederile

art. 34 alin. (3)

și ale

art. 39 alin. (2) teza întâi din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Zărnești și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 14 septembrie 2021.