Decizia nr. 140/2022

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ioan Anghelină în Dosarul nr. 2.868/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.092D/2018.

2.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 decembrie 2021, în prezența reprezentantului autorului excepției, doamna avocat Valentina Preda din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, în temeiul

art. 57

și al

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 27 ianuarie 2022. La această dată, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 57

și ale

art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992

și ale

art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale , a amânat pronunțarea pentru data de 23 februarie 2022, când, constatând imposibilitatea constituirii cvorumului legal de ședință, în temeiul

art. 51 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea pentru data de 9 martie 2022. La această dată, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, în temeiul dispozițiilor

art. 57

și ale

art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992

și ale

art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții Constituționale , a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 16 martie 2022, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3.

Prin Încheierea din 21 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.868/1/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ioan Anghelină într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de revizuire formulate împotriva unei decizii pronunțate în procedura de filtrare a recursurilor.

4.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în ceea ce privește inexistența unei căi de atac împotriva deciziei prin care se respinge sau se anulează recursul în procedura de filtru, întrucât încalcă dreptul de acces liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

5.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în raport cu principiile referitoare la dreptul părților la un proces echitabil și dreptul la apărare în ceea ce privește posibilitatea exercitării căilor de retractare împotriva unor atare hotărâri.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse, susținerile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

8.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

9.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă , care, la data ridicării excepției, aveau următoarea redactare: „În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la

art. 488 , anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părților.“

10.

Prevederile de lege supuse controlului de constituționalitate au fost abrogate prin

art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 18 decembrie 2018. Însă, având în vedere

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate, care continuă să își producă efectele în cauza dedusă judecății.

11.

Totodată, în legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea mai reține că, prin

Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă

și a constatat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul acestora este neconstituțională.

12.

Din motivarea excepției de neconstituționalitate rezultă că în susținerea acesteia sunt invocate prevederile constituționale ale

art. 21 alin. (1)

privind accesul liber la justiție și

alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și ale

art. 24

privind dreptul la apărare.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, din analiza dosarului cauzei, rezultă că aceasta a fost ridicată în cursul soluționării cererii de revizuire îndreptate împotriva deciziei prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de autorul excepției. Motivul pentru care Înalta Curte a considerat că recursul este inadmisibil și l-a respins ca atare în cadrul procedurii de filtru l-a reprezentat constatarea lipsei incidenței

Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, prin care s-a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“ cuprinsă în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

este neconstituțională. Astfel, decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

în redactarea avută înainte de pronunțarea

Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 . Totodată, instanța supremă a mai reținut că prin

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 17 iulie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 27 din Codul de procedură civilă , cu referire la

art. 147 alin. (4) din Constituția României , efectele

Deciziei Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017

se produc cu privire la hotărârile judecătorești pronunțate după publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României, în litigiile evaluabile în bani de până la 1.000.000 lei inclusiv, pornite ulterior publicării deciziei (20 iulie 2017).“.

14.

Autorul excepției de neconstituționalitate și-a întemeiat cererea de revizuire introdusă împotriva deciziei pronunțate de completul de filtru pe prevederile

art. 509 alin. (1) pct. 1

(când instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut - argumentat de faptul că drept urmare a aplicării procedurii de filtru, instanța nu s-a pronunțat asupra recursului declarat și nu a analizat motivele de casare invocate) și

pct. 6

(când s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere - argumentat de faptul că hotărârea atacată s-a întemeiat pe

Decizia nr. 52 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, dar al cărei raționament a fost invalidat prin

Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018) din Codul de procedură civilă.

15.

Având în vedere acest cadru procesual, Curtea reține că revizuirea este o cale extraordinară de atac care, potrivit

art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă , poate fi îndreptată împotriva hotărârilor pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, cu excepțiile prevăzute la

alin. (2) , inaplicabile însă în cauză. Or, specificul hotărârii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în ceea ce privește inadmisibilitatea în principiu a recursurilor, prin intermediul procedurii de filtrare, îl constituie tocmai faptul că exclude analiza fondului litigiului, limitându-se strict la analiza legalității hotărârii atacate cu recurs (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 855 din 17 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 17 martie 2020, paragraful 16).

16.

Prin

Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015 , precitată, Curtea Constituțională a constatat că sintagma „sau că recursul este vădit nefondat“ din cuprinsul prevederilor

art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă

este neconstituțională, întrucât obligă completul de filtru să se pronunțe asupra fondului motivelor de casare invocate, ceea ce excedează procedurii admiterii în principiu. Curtea a observat (paragraful 21 din decizia menționată) că respingerea recursului pentru motivul că este vădit nefondat presupune examinarea în fond a acestuia, implicând analizarea unor aspecte care vizează temeinicia solicitării care face obiectul recursului; or, procedura examinării admisibilității recursului trebuie să vizeze doar aspecte pur formale, întrucât decizia pronunțată în cadrul procedurii de filtrare se dă fără citarea părților și fără posibilitatea exercitării unei căi de atac împotriva ei. În același sens, Curtea a subliniat (paragraful 22) că legiuitorul nu poate să plaseze un aspect ce ține de fondul căii de atac într-o etapă procesuală anterioară în care nu se analizează și nu se soluționează fondul cauzei, astfel că includerea soluției de respingere a recursului ca vădit nefondat în etapa admisibilității în principiu a recursului eludează finalitatea și rațiunea acestei etape.

17.

Ca urmare a constatării neconstituționalității sintagmei referitoare la caracterul vădit nefondat al recursului, această ipoteză a fost eliminată, prin efectul obligatoriu al

Deciziei nr. 839 din 8 decembrie 2015 , dintre situațiile care puteau justifica respingerea ca inadmisibilă a cererii de recurs în procedura filtrului.

18.

În consecință, ținând cont de prevederile

art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă , revizuirea apare ca o cale de atac ce nu poate fi formulată împotriva unei decizii pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în procedura filtrului, care, prin ipoteză, nu antamează fondul pricinii.

19.

Pe de altă parte, autorul excepției nu se găsește nici în situația de a fi beneficiarul unei decizii de constatare a neconstituționalității sau a unei decizii prin care Curtea Constituțională să fi respins, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate, care să constituie motiv de revizuire conform

art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă . Totodată, Curtea observă că

Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018 , precitată, nu a fost pronunțată în cauza în care autorul prezentei excepții este parte, ci ca urmare a exercitării controlului de constituționalitate a priori prin care a fost soluționată obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative (devenită

Legea nr. 310/2018 ).

20.

În fine, Curtea reține că, în cauză, se ridică o problemă de interpretare și aplicare a legii în sensul stabilirii admisibilității recursului formulat după publicarea

Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017

și anterior publicării

Deciziei nr. 52 din 18 iunie 2018

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Această problemă de drept a fost soluționată prin

Decizia Curții Constituționale nr. 454 din 4 iulie 2018

și

Decizia nr. 874 din 18 decembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2019. Curtea Constituțională nu se poate pronunța pe modul în care s-au interpretat și aplicat dispozițiile legale într-o cauză sau alta.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 493 alin. (5) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ioan Anghelină în Dosarul nr. 2.868/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 16 martie 2022.