Decizia nr. 190/1999

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. f) și ale

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României, excepție ridicată de Codruț Catalin Deji în Dosarul nr. 1.008/1998 al Tribunalului Ialomita.

La apelul nominal se constata lipsa autorului excepției.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile

art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 , ca fiind inadmisibila, în temeiul

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, deoarece soluționarea cauzei nu depinde de aceste dispoziții, iar cu privire la prevederile art. 19 alin. 1 teza a doua din aceeași lege arata ca excepția este neîntemeiată. Considera ca dispozițiile constituționale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 26 referitoare la viața intima, familială și privată, în art. 134 alin. (2) lit. a), b), c) și d) privind economia, indicate de autorul excepției ca fiind incalcate prin textul de lege criticat, nu au incidența în cauza, iar prevederile Legii fundamentale cuprinse în art. 28 privind secretul corespondentei, în art. 31 referitoare la dreptul la informație, și în art. 49 privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, nu au fost în nici un mod incalcate, ci, dimpotriva, cuprinsul

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991

constituie o garanție a respectării drepturilor constituționale indicate a fi fost lezate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, retine următoarele:

Prin Încheierea din 14 mai 1999 Tribunalul Ialomita a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. f) și ale

art. 19 teza a doua din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României, excepție ridicată de Codruț Catalin Deji în Dosarul penal nr. 1.008/1998 al acelei instanțe.

În motivarea excepției autorul susține, referitor la prevederile

art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 , ca acestea nu definesc precis conținutul notiunii de "atingere grava a drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor" și nu stabilesc exact nici conținutul notiunii de "atingere grava", ceea ce generează erori în aplicarea art. 19 din aceeași lege, text în baza căruia a fost trimis în judecata. Considera ca fapta sa de a fi cumpărat și deținut un dispozitiv electronic multifunctional, care a fost "utilizat - prin adaptare pe o linie telefonica de o altă persoană pentru interceptarea convorbirilor sotiei", nu constituie o faptă care prezintă pericol social. În opinia sa, prin aceste dispoziții sunt incalcate prevederile art. 16, 26, 28, 31 și 134 alin. (2) lit. a), c) și d) din Constituție. Cu privire la neconstituționalitatea

art. 19 teza a doua din Legea nr. 51/1991

se susține ca textul se referă în mod generic la deținerea, confecționarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, fapte care constituie infracțiuni, dar nu enumera dispozitivele, echipamentele, aparatele sau instalațiile la care se face referire. De asemenea, arata ca, de vreme ce "art. 19 teza a doua nu menționează în mod expres ce se înțelege prin mijloace specifice", rezultă, per a contrario, ca acele mijloace "nespecifice pot fi deținute, folosite, comercializate". Apreciază ca textul de lege criticat contravine principiului constituțional al libertății comerțului și obligației statului de a stimula cercetarea științifică, prevăzute în art. 134 alin. (2) lit. a), b) și c) din Constituție, precum și dispozițiilor art. 49 din Legea fundamentală, referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți. Se mai susține ca sunt incalcate și prevederile art. 31 din Constituție, referitoare la dreptul la informație. Autorul excepției mai invoca și alte argumente care nu se bazează pe raportarea textelor de lege criticate la prevederile Constituției, ci privesc modul de formulare a textelor și raportarea lor la situația de fapt reținută în rechizitoriu, situație pe care o contesta.

Exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, conform

art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată, instanța de judecată considera ca

Legea nr. 51/1991

- lege preconstitutionala - nu conține prevederi care să contravină Constituției. Incalcand prevederile

art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , republicată, instanța nu a dispus suspendarea judecării cauzei prin încheierea de sesizare a Curții Constituționale, ci a fixat termen pentru administrarea unor probe.

În conformitate cu prevederile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

În punctul de vedere al Guvernului se arata ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României este neîntemeiată. În continuare, Guvernul considera ca menționarea acțiunilor care aduc o grava atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prin dispozițiile

art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 , între faptele ce constituie amenințări la adresa siguranței naționale nu constituie o încălcare a prevederilor art. 134 alin. (2) lit. c) și d) din Constituție referitoare la stimularea cercetării științifice naționale și exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național, acestea neavând nici o legătură cu prevederile menționate ale Legii fundamentale.

Critica de neconstituționalitate este considerată neîntemeiată, în punctul de vedere exprimat de Guvern, și cu privire la

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 , apreciindu-se ca dispozițiile acestui text nu contravin prevederilor art. 49 din Constituție, referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, întrucât dispoziția constituțională permite aceasta restrangere pentru cazurile enumerate în alin. (1) al art. 49, printre care se afla și apărarea siguranței naționale. Totodată textul de lege criticat are ca scop tocmai apărarea drepturilor omului, precum și apărarea siguranței naționale.

În punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților se arata ca ambele texte de lege criticate art. 3 lit. f) și

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României - sunt în concordanta cu dispozițiile constituționale. Se mai apreciază ca întreaga motivare a excepției de neconstituționalitate vizează în realitate aspecte privind aplicarea

Legii nr. 51/1991

și nu cuprinde argumente prin care să se pună în lumina modul în care

art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991

ar atinge valorile constituționale. Se considera ca aceste aspecte sunt irelevante sub raportul controlului de constituționalitate, fiind de competența instanței judecătorești să le examineze, iar nu de competența instanței de contencios constituțional.

Cu privire la dispozițiile

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 , în opinia președintelui Camerei Deputaților "este criticata nu atât pretinsa neconcordanta a textului de lege, ci maniera în care a fost redactată norma legală". De asemenea, se arata că nu se poate susține încălcarea art. 49 din Constituție, pentru ca "dreptul de a deține, confecționa ori folosi mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor >>în afară cadrului legal>> (în exprimarea prezenta în art. 19 alin. 1 teza a doua) a fost restrâns în scopul apărării siguranței naționale, respectându-se prin aceasta exigențele constituționale".

În final, se considera ca dispoziția legală criticata nu încalcă nici prevederile art. 134 alin. (1) lit. a) din Constituție, pentru ca obligația statului de a asigura libertatea comerțului nu înseamnă ca, în situații bine determinate (cum este și cazul în speta), legea nu ar putea sa prevadă anumite restrangeri întemeiate pe dispozițiile art. 49 din Constituție și cu respectarea cerințelor prevăzute în alin. (2) al acestui text.

Președintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al

art. 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 lit. f) și cele ale

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României, care au următorul conținut:

- Art. 3: "Constituie amenințări la adresa siguranței naționale a României următoarele: [...] f) subminarea, sabotajul sau orice alte acțiuni care au ca scop înlăturarea prin forta a instituțiilor democratice ale statului ori care aduc atingere grava drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale tarii, precum și actele de distrugere, degradare ori aducere în stare de neîntrebuințare a structurilor necesare bunei desfășurări a vieții social-economice sau apărării naționale";

- Art. 19 alin. 1: "Inițierea, organizarea sau constituirea pe teritoriul României a unor structuri informative care pot aduce atingere siguranței naționale, sprijinirea în orice mod a acestora sau aderarea la ele, deținerea, confecționarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, precum și culegerea și transmiterea de informații cu caracter secret ori confidențial, prin orice mijloace, în afară cadrului legal, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai grava."

Textele constituționale a căror încălcare este invocată de autorul excepției sunt următoarele:

- Art. 16 privind egalitatea în drepturi, care prevede: "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege.

(3) Funcțiile și demnitățile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetățenia română și domiciliul în țara.";

- Art. 26 privind viața intima, familială și privată, care prevede: "(1) Autoritățile publice respecta și ocrotesc viața intima, familială și privată.

(2) Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăși, dacă nu încalcă drepturile și libertățile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.";

- Art. 28 privind secretul corespondentei, care prevede: "Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri poștale, al convorbirilor telefonice și al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.";

- Art. 31 privind dreptul la informație, care prevede: "(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit.

(2) Autoritățile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corecta a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.

(3) Dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze măsurile de protecție a tinerilor sau siguranța naționala.

(4) Mijloacele de informare în masa, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corecta a opiniei publice.

(5) Serviciile publice de radio și de televiziune sunt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor sociale și politice importante exercitarea dreptului la antena. Organizarea acestor servicii și controlul parlamentar asupra activității lor se reglementează prin lege organică.";

- Art. 49 privind restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, care prevede: "(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.

(2) Restrangerea trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și nu poate atinge existenta dreptului sau a libertății.";

- Art. 134 alin. (2) lit. a), b), c) și d) privind economia, care prevede: "(2) Statul trebuie să asigure:

a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție;

b) protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară;

c) stimularea cercetării științifice naționale;

d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul național; [...]."

Examinând dispozițiile

art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României, Curtea constata ca acestea definesc doar conținutul unor "amenințări la adresa siguranței naționale a României".

Astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curții, precum și din cuprinsul Dosarului nr. 1.008/1998 al Tribunalului Ialomita, obiectul cauzei îl constituie tragerea la răspundere penală a inculpatului Codruț Catalin Deji pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 , reținându-se, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanta, ca a confectionat trei mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, în afară cadrului legal, fără a se face referire la prevederile art. 3 lit. f) din aceeași lege.

Prin

art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991

sunt definite unele fapte ce constituie amenințări la adresa siguranței naționale, între care acțiunile care aduc o grava atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor români sau pot aduce atingere capacității de apărare ori altor asemenea interese ale tarii, dispoziții de care nu depinde soluționarea cauzei în care autorul excepției este trimis în judecata pentru o faptă concretă, prevăzută la

art. 19 din Legea nr. 51/1991 .

De altfel, însuși autorul afirma în formularea scrisă a excepției de neconstituționalitate ca prevederile

art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991

au o legătură indirecta cu cauza.

Potrivit prevederilor

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanța în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei.

Asa fiind, Curtea constata ca dispozițiile

art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României sunt nerelevante pentru soluționarea cauzei în care autorul este inculpat, astfel încât urmează să fie respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor acestui text, ca fiind inadmisibila, în temeiul

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată.

Cu privire la dispozițiile

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 , lege preconstitutionala, Curtea retine ca, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituție, "Legile și toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituții".

Analizând conformitatea acestor dispoziții legale criticate cu prevederile constituționale indicate de autorul excepției, și anume cu cele cuprinse în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 26 privind viața intima, familială și privată, precum și în art. 134 alin. (2) lit. a), b), c) și d) privind economia, Curtea constata ca dispozițiile

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991

nu contravin Constituției, acestea rămânând în vigoare conform art. 150 alin. (1) din Constituție.

Pe de altă parte, Curtea observa ca prevederile constituționale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, în art. 26 privind viața intima, familială și privată și în art. 134 alin. (2) lit. a)-d) privind economia, nu pot fi considerate ca fiind incidente în cauza, întrucât textul de lege criticat, și anume cel al

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 , incriminand ca infracțiune " [...] deținerea, confecționarea sau folosirea ilegala de mijloace specifice de interceptare a comunicațiilor, precum și culegerea și transmiterea de informații cu caracter secret ori confidențial, prin orice mijloace, în afară cadrului legal [...]", nu are legătură, prin conținutul sau, cu aceste dispoziții constituționale.

Referitor la neconcordanta aceluiași text de lege cu prevederile art. 28 din Constituție privind secretul corespondentei, Curtea constata nu numai ca dispozițiile criticate nu contravin acestui drept constituțional, dar ca, dimpotriva, ele au ca finalitate tocmai apărarea secretului corespondentei și al convorbirilor telefonice, consacrat de Legea fundamentală prin prevederea menționată.

În ceea ce privește susținerea ca ar fi fost incalcate prevederile art. 49 din Constituție referitoare la restrangerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, nu se poate retine, din dispozițiile legale criticate, existenta unei restrangeri neproportionale a unor drepturi sau libertăți, întrucât autorul excepției nu poate invoca un drept constituțional în temeiul căruia ar fi deținut, confectionat sau folosit mijloace de interceptare a comunicațiilor.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (1) din Constituție, "Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranței naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; [...]". Or, prin

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala sunt interzise și sancționate tocmai deținerea, confecționarea și folosirea ilegala a mijloacelor specifice de interceptare a comunicațiilor, fapte considerate periculoase pentru siguranța naționala și care periclitează drepturile cetățenilor.

Referitor la invocarea încălcării dreptului la informație, prevăzut la art. 31 din Constituție, Curtea constata ca prin textul de lege criticat nu a fost încălcat acest drept fundamental. De altfel, dispozițiile art. 31 din Constituție nu au în vedere informația care ar putea fi obținută pe cai ilegale, prin procurarea și folosirea, în mod ilegal, a unor mijloace de interceptare a convorbirilor telefonice, ci informația de interes public la care trebuie să aibă acces cetățenii, precum și obligațiile corelative ce revin autorităților publice, mijloacelor de informare în masa, publice și private, serviciilor publice de radio și de televiziune. Mai mult, prin alin. (3) al art. 31 din Constituție se precizează ca dreptul la informație nu trebuie să prejudicieze siguranța naționala.

În fine, Curtea mai constata ca în realitate autorul excepției se referă, prin criticile de neconstituționalitate formulate, îndeosebi la modul în care organele de urmărire penală au aplicat în cazul sau prevederile

Legii nr. 51/1991 , aspect care excede cadrului controlului de constituționalitate exercitat de Curte, fiind de competența instanței judecătorești sa stabilească situația de fapt și să facă o corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauza.

Criticile de neconstituționalitate fiind neintemeiate sub toate aspectele în privinta dispozițiilor

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991 , urmează să fie respinse pentru considerentele expuse.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României, ridicată de Codruț Catalin Deji în Dosarul nr. 1.008/1998 al Tribunalului Ialomita.

2. Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 19 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 51/1991

privind siguranța naționala a României, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 1999.