Decizia nr. 299/2022
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 alin. (1) raportat la art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în interpretarea dată prin Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Prorogă 1
- Decizia nr. 49/2018 1 februarie 2018 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 alin. (1) și art. …
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ioana Marilena Chiorean
- magistrat-asistent
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 3^1 alin. (1)
raportat la
art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare, în interpretarea dată prin
Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, excepție ridicată de Virginica Caimacanu, Iancu Uzunia, Marcel Bujeniță, Costică Sîmbotin, Doru-Claudiu Băluță-Tudor, Cristian Pituh, Adrian Paraipan, Nicolae-Victor Costencu, Gheorghe Axente, George Blejan, Ion Gudu, Elena Tozaru, Georgiana Curcă și Mihaela Mălai în Dosarul nr. 825/88/2017 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și de Ioana Roșu, Cornelia-Cristina Stoica, Marian Bucur, Alice-Vasilica Curelea și Nicoleta-Elena Vasile în Dosarul nr. 6.207/105/2017 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarelor Curții Constituționale nr. 753D/2019 și nr. 1.062D/2019.
2.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 mai 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 1.062D/2019 la Dosarul nr. 753D/2019 și, în temeiul
art. 57
și al
art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea pentru data de 18 mai 2022, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
3.
Prin Încheierea din 5 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 825/88/2017, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3^1 alin. (1)
raportat la
art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , în măsura în care se interpretează în sensul că stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în instituțiile publice se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu a nivel național“.
4.
Prin Încheierea din 28 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6.207/105/2017, Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 3^1 alin. (1)
raportat la
art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , în interpretarea dată prin
Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
5.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Virginica Caimacanu, Iancu Uzunia, Marcel Bujeniță, Costică Sîmbotin, Doru-Claudiu Băluță-Tudor, Cristian Pituh, Adrian Paraipan, Nicolae-Victor Costencu, Gheorghe Axente, George Blejan, Ion Gudu, Elena Tozaru, Georgiana Curcă și Mihaela Mălai și de Ioana Roșu, Cornelia-Cristina Stoica, Marian Bucur, AliceVasilica Curelea și Nicoleta-Elena Vasile, în cadrul soluționării recursurilor declarate împotriva unor sentințe civile prin care sau respins acțiunile reclamanților privind acordarea de drepturi salariale.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, în Dosarul Curții Constituționale nr. 753D/2019, autorii excepției de neconstituționalitate susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale, „în măsura în care se interpretează în sensul că stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în instituțiile publice se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național, față de dispozițiile
art. 16 alin. (1)
și ale
art. 41 alin. (4) din Constituție .“
7.
În acest sens arată că personalul din cadrul direcțiilor generale de sănătate, pe fiecare funcție în parte, desfășoară aceeași activitate, aceeași muncă, cu același scop/rol, în fiecare dintre direcțiile din țară și că este nepermisă discriminarea în stabilirea salariilor în funcție de puterea financiară a consiliilor județene din țară. Or, în condițiile în care sunt organizate la nivel național instituții publice îndeplinind aceleași funcții și având același scop, în subordinea aceluiași tip de ordonator de credite, dar în județe diferite, o salarizare diferențiată în cadrul acestor instituții publice este discriminatorie și contrazice însuși scopul urmărit de legiuitor, acela de a asigura o salarizare coerentă și unitară. Se mai arată că deosebirea de tratament juridic trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional, or, personalul din cadrul direcțiilor generale de sănătate, pe fiecare funcție în parte, desfășoară aceeași activitate, aceeași muncă, cu același scop/rol, în fiecare dintre direcțiile din țară. În final, invocă
Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 , prin care s-a statuat că nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, același grad, aceeași gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.
8.
În Dosarul Curții Constituționale nr. 1.062D/2019, autorii excepției arată că interpretarea dată dispozițiilor criticate prin
Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, - potrivit căreia stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național, - aduce atingere principiului egalității în fața legii. Practic, prin interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, instituția egalizării nivelului salariului de bază a fost golită de conținut.
9.
Se mai susține că interpretarea dată prin
Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este în contradicție cu prevederile constituționale invocate, precum și cu
Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 , prin care s-a stabilit că „nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare“, care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, același grad, aceeași gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, „din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică“.
10.
Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, legiuitorul fiind liber să stabilească măsuri privind salarizarea în instituțiile publice, cu respectarea principiului discriminării, ceea ce nu înseamnă că nu pot fi stabilite limite obiective și justificate, cum ar fi cea a raportării la aceeași instituție și același ordonator de credite. Totodată, consideră că problema ridicată de autorii excepției este una de interpretare a legii, iar nu de constituționalitate, sens în care se invocă
Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
11.
Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât nu se poate invoca o discriminare în raport cu situațiile existente în alte entități, subordonate unui ordonator de credite diferit.
12.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
13.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
14.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
15.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare din Dosarul nr. 1.062D/2019, îl constituie dispozițiile
art. 3^1 alin. (1)
raportat la
art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 11 decembrie 2015, în interpretarea dată prin
Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
16.
În Dosarul nr. 753D/2019, deși în încheierea de sesizare sunt menționate ca obiect al excepției de neconstituționalitate doar dispozițiile
art. 3^1 alin. (1)
raportat la
art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , Curtea constată că, în realitate, autorii excepției de neconstituționalitate critică aceste dispoziții în interpretarea dată prin
Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
17.
Dispozițiile criticate au fost introduse prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016
pentru modificarea și completarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscalbugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 31 august 2016, și au următorul cuprins:
–
Articolul 3
^1 alin. (1) : „Prin excepție de la prevederile
art. 1 alin. (1) , începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“
–
Articolul 3
^1 alin. (1^3) : „În aplicarea prevederilor
alin. (1) , prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.“
18.
Prin
Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018, s-au stabilit următoarele: „În interpretarea dispozițiilor
art. 3^1 alin. (1) , raportat la
art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , în forma modificată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 , stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național.“
19.
Curtea reține că, ulterior introducerii cererilor de chemare în judecată în cauzele în care au fost ridicate excepțiile și anterior sesizării Curții Constituționale, dispozițiile criticate din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
au fost abrogate prin
Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Însă, având în vedere că, potrivit
Deciziei Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, sunt supuse controlului de constituționalitate și dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare și ținând cont de obiectul litigiilor în care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează a se pronunța asupra prevederilor
art. 3^1 alin. (1)
raportat la
art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , în interpretarea dată prin
Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
20.
În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în
art. 16 alin. (1)
privind egalitatea în fața legii și
art. 41 alin. (4)
potrivit căruia „La muncă egală, femeile au salariu egal cu bărbații“.
21.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin
Decizia sa nr. 794 din 15 decembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate a
art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , la paragraful 34, și a constatat că, „în vederea egalizării prevăzute de
art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , «nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare», care trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, grad, gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.“
22.
Prin
Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea dispozițiilor
art. 3^1 alin. (1) , raportat la
art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 , în forma modificată prin
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 , stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru personalul încadrat în direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului se raportează la nivelul aceluiași ordonator de credite căruia îi sunt subordonate financiar, și nu la nivel național.
23.
Autorii excepției susțin, în esență, că interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor criticate contravine celor statuate de Curtea Constituțională în paragraful 34 al
Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016 . Curtea Constituțională s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate, în interpretarea dată prin
Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin
Decizia nr. 898 din 15 decembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 2 aprilie 2021, și prin
Decizia nr. 468 din 1 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 30 septembrie 2021, prin care a constatat constituționalitatea acestora. Prin
Decizia nr. 898 din 15 decembrie 2020 , Curtea a statuat că decizia instanței supreme anterior menționată nu intră în contradicție cu considerentele din paragraful 34 al
Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 , astfel încât nu sunt încălcate dispozițiile
art. 147 alin. (4) teza a doua din Constituție , care instituie obligativitatea deciziilor Curții Constituționale inclusiv pentru instanța supremă. De asemenea, Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă potrivit căreia atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, în aparatul propriu al unor autorități ale administrației publice diferite ( Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, paragraful 29, sau
Decizia nr. 310 din 7 mai 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 663 din 9 august 2019, paragraful 33). Cu alte cuvinte, faptul că două categorii de personal, deși încadrate pe funcții similare, lucrează în autorități ale administrației publice diferite justifică un tratament juridic diferit, inclusiv sub aspectul salarizării. Această jurisprudență a Curții Constituționale este pe deplin aplicabilă și în situația în care se invocă discriminarea între salariați din aceeași categorie profesională, respectiv funcționari din cadrul direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului, deoarece salariile acestora sunt diferite, de la caz la caz, în funcție de angajator. Curtea a conchis că salarizarea diferențiată a celor două categorii de salariați care pot avea chiar și funcții identice se justifică, ținând seama de diferențele privind ordonatorul de credite care realizează plata și de atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate. Tocmai în vederea unei mai bune adaptări la situații care se pot ivi ulterior adoptării legilor, legiuitorul nu stabilește el însuși diferențe în ceea ce privește salariile de bază/ indemnizațiile de încadrare, dar lasă deschisă această posibilitate ordonatorilor de credite.
24.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.
25.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Virginica Caimacanu, Iancu Uzunia, Marcel Bujeniță, Costică Sîmbotin, Doru-Claudiu Băluță-Tudor, Cristian Pituh, Adrian Paraipan, Nicolae-Victor Costencu, Gheorghe Axente, George Blejan, Ion Gudu, Elena Tozaru, Georgiana Curcă și Mihaela Mălai în Dosarul nr. 825/88/2017 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și de Ioana Roșu, Cornelia-Cristina Stoica, Marian Bucur, Alice-Vasilica Curelea și Nicoleta-Elena Vasile în Dosarul nr. 6.207/105/2017 al Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. 3^1 alin. (1)
raportat la
art. 3^1 alin. (1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, în interpretarea dată prin
Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și Curții de Apel Ploiești - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 18 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează Marian Enache Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiorean
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.