Decizia nr. 123/2022

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 335 alin. (2) din Codul penal , excepție ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în Dosarul nr. 3.269/212/2017 al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.259D/2019.

2.

La apelul nominal lipsește partea, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, reține că motivele de neconstituționalitate invocate vizează, mai degrabă, interpretarea și aplicarea textului de lege criticat, iar

Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017

nu este incidentă în cauză.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 10 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.269/212/2017, Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 335 alin. (2) din Codul penal . Excepția a fost ridicată din oficiu, cu ocazia soluționării apelului formulat împotriva unei sentințe penale, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 335 alin. (2) din Codul penal , constând în fapta acestuia de a conduce pe drumurile publice un tractor rutier înmatriculat, neavând permis de conducere al autovehiculelor din categoria corespunzătoare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia reține că situația persoanei care conduce pe drumurile publice un tractor rutier înmatriculat, posedând permis de conducere pentru o altă categorie de vehicule, fără însă a poseda permis de conducere pentru categoria de vehicule în care se încadrează tractorul rutier este similară - în lumina considerentelor, dar și a dispozitivului

Deciziei Curții Constituționale nr. 224 din 4 aprilie 2017

- cu situația persoanei care conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier, dar care nu posedă permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule. Consideră că această similaritate a situației premisă impune legiuitorului - în lipsa unor motivări obiective și raționale - aplicarea unui tratament nediferențiat tuturor subiecților de drept aflați în situațiile anterior expuse. Invocă pasivitatea legiuitorului în ceea ce privește punerea de acord a normei de incriminare de la

art. 335 alin. (1) din Codul penal

cu dispozițiile

Constituției , raportat la excepția de neconstituționalitate admisă prin

Decizia Curții Constituționale nr. 224 din 4 aprilie 2017 . Arată că situația de discriminare nerezonabilă și contrară dispozițiilor

art. 16 alin. (1) din Constituție

a fost menționată în paragraful 38 al deciziei precizate, fără însă a afecta condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate invocate în prezenta cauză, în măsura în care Curtea Constituțională nu a extins obiectul sesizării și cu privire la dispozițiile

art. 335 alin. (2) din Codul penal . Susține că deficiența de reglementare cuprinsă în

art. 335 alin. (2) din Codul penal

generează o stare de neconstituționalitate în raport cu prevederile

art. 16 din Legea fundamentală , cu același conținut ca și cea referitoare la prevederile

art. 335 alin. (1) din Codul penal , astfel cum s-a reținut în

Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017 , așa încât apreciază că se impune ca excepția de neconstituționalitate invocată să fie soluționată de Curtea Constituțională cu aceeași finalitate și sub aceleași argumente.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 335 alin. (2) din Codul penal

sunt constituționale. În acest sens, reține că prin normele penale criticate legiuitorul a incriminat conducerea oricărui vehicul de către o persoană cu permis de conducere necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul, al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România. Consideră că termenul „vehicul“ se referă la o categorie generală ce include atât autovehiculele, cât și tractoarele agricole sau forestiere, aspect ce reiese din interpretarea sistematică a dispozițiilor

art. 6 pct. 6,

30

și

35 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Totodată, reține că dispozițiile

art. 335 alin. (2) din Codul penal

trebuie interpretate în acord cu dispozițiile

art. 20 alin. (1)

și ale

art. 23 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Apreciază că norma legală criticată nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, prevăzut de

art. 16 din Constituție . Circumstanțele stabilite subiecților normei juridice - persoane care conduc un tractor agricol sau forestier în cele două variante ale normei incriminatoare ale

art. 335 alin. (1)

și

art. 335 alin. (2) din Codul penal

- justifică în mod obiectiv și rezonabil tratamentul juridic diferit, în condițiile în care principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 335 alin. (2) din Codul penal , având următorul conținut: „(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.“

11.

În opinia autoarei excepției, normele penale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetățenilor.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că - analizând critica potrivit căreia dispozițiile

art. 335 alin. (1) din Codul penal

și ale

art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, sunt neconstituționale, întrucât exclud tractoarele din categoria autovehiculelor, și, în aceste condiții, fapta de a conduce un tractor pe drumurile publice, fără a deține permis de conducere, nu constituie infracțiune - a pronunțat

Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017 , publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 427 din 9 iunie 2017, prin care a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că soluția legislativă cuprinsă în

art. 335 alin. (1) din Codul penal , care nu incriminează fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, fără permis de conducere, este neconstituțională.

13.

În considerentele deciziei menționate, Curtea a reținut că prevederile

art. 6 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

stabilesc înțelesul noțiunii de „autovehicul“, care include „orice vehicul echipat cu motor de propulsie, utilizat în mod obișnuit pentru transportul persoanelor sau mărfurilor pe drum ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau mărfurilor“, iar

teza a doua a art. 6 pct. 6

din ordonanță prevede, în mod expres, că „Vehiculele care se deplasează pe șine, denumite tramvaie, precum și tractoarele agricole sau forestiere nu sunt considerate autovehicule.“ Curtea a observat că această soluție legislativă este rezultatul modificării și completării

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

prin

art. I pct.1 din Ordonanța Guvernului nr. 21/2014

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014, prin care s-au transpus în legislația națională prevederile art. 4 alin. (4) din Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 privind permisele de conducere, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 403 din 30 decembrie 2006, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, Curtea a constatat că, în acord cu dispozițiile art. 4 alin. (4) din Directiva 2006/126/CE, soluția legislativă cuprinsă în prevederile

art. 6 pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

exclude tractoarele agricole sau forestiere din categoria autovehiculelor.

14.

Totodată, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor

art. 335 alin. (1) din Codul penal , având denumirea marginală „Conducerea unui vehicul fără permis de conducere“, „Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani“. Sub acest aspect, Curtea a observat existența unei neconcordanțe între denumirea marginală a

art. 335 din Codul penal , care face referire la noțiunea de „vehicul“, și cuprinsul reglementării

art. 335 alin. (1) din Codul penal , care utilizează limitativ noțiunile de „autovehicul“ și „tramvai“, acesta din urmă reprezentând, potrivit

art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , un vehicul. Așa încât, având în vedere că, potrivit

art. 6 pct. 6 teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , tractorul agricol sau forestier nu este considerat „autovehicul“, iar în cuprinsul

art. 335 alin. (1) din Codul penal , soluția legislativă nu se referă și la tractoarele agricole sau forestiere, Curtea a constatat că fapta de conducere a unui asemenea vehicul pe drumurile publice, fără a deține permis de conducere, nu se încadrează în ipoteza normativă prevăzută de

art. 335 alin. (1) din Codul penal .

15.

În aceste condiții, Curtea a constatat că fapta de conducere pe drumurile publice a unui tractor agricol sau forestier, fără a deține permis de conducere, rămâne în afara oricărei sancțiuni penale, iar această situație a intervenit ca urmare a redefinirii în legislație a noțiunii de „autovehicul“ și excluderii exprese a „tractoarelor agricole și forestiere“ din categoria autovehiculelor.

16.

Curtea a precizat că în cazul

art. 335 alin. (1) din Codul penal

nu este vorba doar despre o simplă opțiune a legiuitorului, expresie a prevederilor

art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție , potrivit cărora „Prin lege organică se reglementează: (...) h) infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora“, ci despre o omisiune legislativă cu relevanță constituțională, care atrage competența instanței de contencios constituțional de a proceda la corectarea acesteia pe calea controlului de constituționalitate.

17.

În aceste condiții, Curtea a reținut că omisiunea includerii tractoarelor agricole și forestiere în ipoteza normativă a

art. 335 alin. (1) din Codul penal

echivalează cu dezincriminarea faptei de conducere a unui asemenea vehicul pe drumurile publice, fără a deține permis de conducere. Or, dacă asemenea fapte nu sunt descurajate prin mijloacele dreptului penal, are loc încălcarea valorilor fundamentale, ocrotite de

Codul penal , precum statul de drept, în componentele sale referitoare la apărarea ordinii publice și a siguranței publice, drepturile și libertățile cetățenilor, respectarea

Constituției

și a legilor, care sunt consacrate prin

art. 1 alin. (3)

și

(5) din Legea fundamentală

printre valorile supreme. De asemenea, Curtea a reținut că, prin absența reglementării ca infracțiune a faptei de conducere a unui tractor agricol sau forestier pe drumurile publice fără permis de conducere, legiuitorul a afectat protecția penală acordată unor valori sociale deosebit de importante, precum siguranța circulației pe drumurile publice, cu consecințe majore asupra vieții și integrității corporale a persoanelor, valori protejate prin

art. 22 din Constituție.

18.

Totodată, în paragrafele 37 și 38 ale

Deciziei nr. 224 din 4 aprilie 2017 , Curtea a constatat că, în contradicție cu dispozițiile

art. 16 din Constituție , soluția legislativă cuprinsă în

art. 335 alin. (1) din Codul penal

generează discriminări, fără a exista vreo motivare obiectivă și rațională care să le justifice. În acest sens, Curtea a constatat că este în afara oricărui argument juridic rațional și rezonabil ca o persoană care posedă permis de conducere, acordat pentru altă categorie decât tractoarele agricole sau forestiere, și care conduce un asemenea vehicul pe drumurile publice să poată avea calitatea de subiect activ al infracțiunii prevăzute de

art. 335 alin. (2) din Codul penal , în timp ce o persoană care nu deține deloc permis de conducere și care conduce pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier să nu fie sancționată penal. Nimic nu justifică apariția unei diferențieri între cele două categorii și aplicarea unui tratament privilegiat în cazul persoanelor care nu dețin permis de conducere. Tocmai de aceea, Curtea a constatat

că soluția pentru îndepărtarea stării de neconstituționalitate rezultate din aplicarea unui tratament juridic distinct între cele două categorii nu poate fi decât constatarea existenței unei inegalități, contrare prevederilor

art. 16 alin. (1) din Constituție .

19.

În prezenta cauză, autoarea excepției a formulat critici de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile

art. 335 alin. (2) din Codul penal

având ca premisă considerentele anterior expuse, reținute în paragraful 38 al

Deciziei nr. 224 din 4 aprilie 2017 , apreciind că deficiența de reglementare cuprinsă în

art. 335 alin. (2) din Codul penal

generează o stare de neconstituționalitate în raport cu prevederile

art. 16 din Legea fundamentală , cu același conținut ca și cea referitoare la prevederile

art. 335 alin. (1) din Codul penal , astfel cum s-a reținut în decizia precitată.

20.

Față de criticile autoarei, Curtea reține că, potrivit

art. 335 alin. (2) din Codul penal , conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. Întrucât

Codul penal

nu stabilește înțelesul noțiunii „vehicul“, definirea infracțiunii prevăzute de

art. 335 alin. (2) din Codul penal

se face prin trimitere la legislația extrapenală, respectiv

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , cu modificările și completările ulterioare, care constituie reglementarea-cadru în materia circulației pe drumurile publice. Astfel, Curtea reține că, prin prevederile

art. 6 pct. 30 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , se stabilește că „tractor agricol sau forestier“ este „orice vehicul cu motor, care circulă pe roți sau pe șenile, având cel puțin două axe, a cărui principală funcție constă în puterea sa de tracțiune, conceput în special pentru a trage, a împinge, a transporta ori a acționa anumite echipamente, utilaje sau remorci utilizate în exploatarea agricolă ori forestieră și a cărui utilizare pentru transportul pe drum al persoanelor sau al mărfurilor ori pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor nu este decât o funcție secundară. Sunt asimilate tractorului agricol sau forestier vehiculele destinate efectuării de servicii ori lucrări, denumite mașini autopropulsate;“. Totodată, în cuprinsul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , termenul „tractor“ a fost înlocuit cu expresia „tractor agricol sau forestier“, potrivit

art. I pct. 35 lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 21/2014

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014.

21.

De altfel, prin acest din urmă act normativ au fost transpuse în legislația națională dispozițiile art. 4 alin. (4) din Directiva 2006/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 2006 potrivit cărora „tractorul agricol sau forestier“ înseamnă „orice vehicul cu motor, care circulă pe roți sau pe șenile, având cel puțin două axe, a cărui principală funcție constă în puterea sa de tracțiune, conceput în special pentru a trage, a împinge, a transporta sau a acționa anumite scule, utilaje sau remorci utilizate în exploatarea agricolă sau forestieră și a cărui utilizare pentru transportul pe drum al persoanelor sau al mărfurilor sau pentru tractarea, pe drum, a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor sau al mărfurilor nu este decât o funcție secundară“.

22.

Sub acest aspect, Curtea constată că definirea prin normele legale evocate a noțiunilor de „vehicul“ sau „tractor agricol sau forestier“ este o atribuție exclusivă a legiuitorului, care a înțeles să le acorde o anumită semnificație juridică, fără ca aceasta să fie contrară dispozițiilor sau principiilor

Constituției , în cauză neputând fi reținută o omisiune legislativă cu relevanță constituțională, similar excepției de neconstituționalitate examinate de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017 .

23.

Totodată, din examinarea cuprinsului

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , Curtea reține că acest act normativ conține reglementări distincte referitoare la tractoarele agricole sau forestiere. În acest sens sunt, spre exemplu, dispozițiile

art. 8,

ale

art. 22 alin. (1),

(4)

și

(6),

ale

art. 23,

ale

art. 78 alin. (1),

ale

art. 80 alin. (1) , ale

art. 97 alin. (3) , ale

art. 99 alin. (1) pct. 4

și

12,

ale

art. 100 alin. (1) pct. 5,

6,

7

și

13,

ale

art. 101 alin. (1) pct. 1 ,

4,

10

și

11,

ale

art. 102 alin. (1) pct. 20

și

29 , ale

art. 111 alin. (4) , ale

art. 119

și

lit. p) din anexa nr. 1

la ordonanță. Din examinarea prevederilor cuprinse în

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

referitoare la tractoarele agricole sau forestiere rezultă cu claritate și unele obligații pe care le au conducătorii unor asemenea vehicule, relevantă în acest sens fiind obligația de deținere a unui permis de conducere pentru această categorie [a se vedea

art. 23

coroborat cu

lit. p) din anexa nr. 1 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 ].

24.

De asemenea, contrar susținerilor autoarei excepției, Curtea constată că motivarea reținută în paragraful 38 al

Deciziei nr. 224 din 4 aprilie 2017

vine în completarea celor menționate anterior, câtă vreme instanța de control constituțional, în construcția raționamentului său, a reținut calitatea de subiect activ al infracțiunii prevăzute de

art. 335 alin. (2) din Codul penal

persoanei care posedă permis de conducere, acordat pentru un „vehicul“ și care conduce pe drumurile publice un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere (s.n. dar „al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România“). Raportarea de către instanța de control constituțional a categoriei de persoane anterior menționate la persoanele care nu dețin deloc permis de conducere și care conduc pe drumurile publice un tractor agricol sau forestier a fost realizată strict din perspectiva omisiunii legislative cu relevanță constituțională de a include tractoarele agricole și forestiere în ipoteza normativă a

art. 335 alin. (1) din Codul penal .

25.

Cu privire la invocarea de către autoare a pasivității legiuitorului în ceea ce privește punerea de acord a normei de incriminare de la

art. 335 alin. (1) din Codul penal

cu dispozițiile

Constituției , raportat la

Decizia Curții Constituționale nr. 224 din 4 aprilie 2017 , Curtea observă că, după pronunțarea acestei decizii, legiuitorul nu a intervenit, potrivit

art. 147 alin. (1) din Legea fundamentală , în sensul punerii de acord a prevederilor declarate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile

Constituției . Așa fiind, Curtea reține că autoarea, prin modul de formulare a criticilor de neconstituționalitate, încearcă în fapt compensarea lipsei de diligență a legiuitorului, prin pronunțarea unei noi decizii de admitere care ar nesocoti exact valorile în considerarea cărora a fost pronunțată

Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017 , iar standardul de protecție al acestora ar cunoaște o diminuare în consecință.

26.

Referitor la neintervenția legiuitorului în sensul punerii de acord a prevederilor declarate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile

Constituției , Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că, potrivit dispozițiilor

art. 147 alin. (4) din Constituție , deciziile pronunțate de Curtea Constituțională sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, având aceleași efecte pentru toate autoritățile publice și toate subiectele individuale de drept. Decizia prin care Curtea Constituțională, în exercitarea controlului concret, a posteriori, admite sesizarea de

neconstituționalitate este obligatorie și produce efecte erga omnes, determinând obligația legiuitorului, potrivit

art. 147 alin. (1) din Constituție , de a pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile

Legii fundamentale . Termenul în care trebuie îndeplinită obligația constituțională este de 45 de zile, consecința nerespectării sale fiind încetarea efectelor juridice ale dispozițiilor din legile sau ordonanțele constatate ca fiind neconstituționale în vigoare la data efectuării controlului și suspendate de drept pe durata termenului constituțional.

27.

Dată fiind natura omisiunii legislative relevate în

Decizia nr. 224 din 4 aprilie 2017 , Curtea reține că instanța de contencios constituțional nu are competența de a complini acest viciu normativ, întrucât și-ar depăși atribuțiile legale, acționând în sfera exclusivă de competență a legiuitorului primar sau delegat. În consecință, ținând seama de dispozițiile constituționale ale

art. 142 alin. (1) , potrivit cărora „Curtea Constituțională este garantul supremației

Constituției “, și de cele ale

art. 1 alin. (5) , potrivit cărora „În România, respectarea [...] legilor este obligatorie“, legiuitorul are obligația de a reglementa, în sensul punerii de acord a prevederilor declarate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile

Constituției , pasivitatea acestuia fiind de natură să determine apariția unor situații de incoerență și instabilitate, contrare principiului securității raporturilor juridice în componenta sa referitoare la claritatea și previzibilitatea legii (a se vedea, mutatis mutandis,

Deciziile nr. 392 din 6 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 30 iunie 2017, paragrafele 51, 56 și 57, și

nr. 163 din 26 mai 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 12 august 2020).

28.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Curtea de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie în Dosarul nr. 3.269/212/2017 al acestei instanțe și constată că dispozițiile

art. 335 alin. (2) din Codul penal

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Constanța - Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 martie 2022.