Decizia nr. 288/2022
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și ale art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în interpretarea dată prin Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 500/2002 11 iulie 2002 (prevederi anume) privind finanțele publice
- OUG nr. 30/2007 25 aprilie 2007 (prevederi anume) privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Simina Popescu-Marin
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 din Legea nr. 500/2002
privind finanțele publice și ale
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007
privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ și de Aurelian Bobeică și alții, prin același sindicat, în Dosarul nr. 21.108/3/2019* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.100D/2020.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate și de menținere a jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
4.
Prin Încheierea din 14 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 21.108/3/2019*, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 din Legea nr. 500/2002
privind finanțele publice și ale
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007
privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative. Excepția a fost ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ și de Aurelian Bobeică și alții, prin același sindicat, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri privind drepturi salariale ale funcționarilor publici.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că
art. 21 din Legea nr. 500/2002
și
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 , „astfel cum au fost modificate prin
Decizia nr. 13 din anul 2016 “, încalcă principiul separației puterilor în stat, precum și prevederile
art. 61 alin. (1)
și ale
art. 126 alin. (1)
și
(3) din Constituție , care exclud dintre competențele Înaltei Curți de Casație și Justiție competența privind modificarea legilor. Prin interpretarea unică și obligatorie dată celor două texte de lege s-a modificat fără drept substanța reglementărilor interpretate, prin aceea că s-a introdus Ministerul Afacerilor Interne (MAI) în categoria „ordonatorilor de credite“. Se susține, de asemenea, încălcarea
art. 21
și a
art. 16 alin. (3) din Constituție , întrucât se blochează posibilitatea reclamantului de a trage la răspundere subsidiară și MAI, conform
art. 224 din Codul de procedură civilă , ca instituție care a ordonat și controlat activitățile Direcției Generale de Poliție a Municipiului București (DGPMB). În același timp se creează un privilegiu, imunitate pentru MAI, pentru faptele DGPMB, pe care le-a determinat prin ordine și instrucțiuni abuzive, care au dus la nașterea litigiului. Se mai arată că ministerul a fost chemat la judecată în baza
art. 224 din Codul civil , iar analiza calității procesuale pasive se poate examina doar prin raportare la acest articol de lege. Mai mult, potrivit
art. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 , polițiștii fac parte din personalul MAI cu consecința că MAI este una dintre părțile în raportul de serviciu al polițistului, alături de DGPMB. La fel ca magistrații, polițiștii au un raport de serviciu multipartit, în care mai multe instituții exercită partajat competențele angajatorului.
6.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile legale invocate nu aduc atingere dispozițiilor constituționale.
7.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
8.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
9.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
10.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 21 din Legea nr. 500/2002
privind finanțele publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 13 august 2002, și ale
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007
privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2007.
11.
Din examinarea considerentelor încheierii de sesizare și a notelor scrise ale autorilor excepției rezultă că, referitor la dispozițiile
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 , critica de neconstituționalitate vizează aceste dispoziții legale în interpretarea dată prin
Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 763 din 29 septembrie 2016. Prevederile criticate au următorul cuprins:
–
Articolul 21
din Legea nr. 500/2002:
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ordonatorii principali de credite transmit bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în termen de 15 zile de la intrarea în vigoare a legii bugetare anuale.
Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament și bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.
Ordonatorii terțiari de credite angajează cheltuieli în limita creditelor de angajament repartizate și utilizează creditele bugetare ce le-au fost repartizate numai pentru realizarea sarcinilor instituțiilor pe care le conduc, potrivit prevederilor din bugetele aprobate și în condițiile stabilite prin dispozițiile legale.
Pentru asigurarea unei execuții bugetare prudente, ordonatorii principali de credite vor repartiza, potrivit alin. (1), creditele de angajament și creditele bugetare după reținerea a 10% din prevederile aprobate acestora.
Fac excepție de la prevederile alin. (5) următoarele:
a)
cheltuielile de personal, inclusiv cheltuielile de personal care se regăsesc în structura altor subdiviziuni ale clasificației bugetare;
b)
cheltuielile acordate în bani, de natura asistenței sociale și asigurărilor sociale, precum și a contribuțiilor de asigurări sociale aferente, cheltuielile cu bursele acordate din fonduri publice, potrivit dispozițiilor legale în vigoare;
c)
cheltuielile cu datoria publică;
d)
cheltuielile care decurg din obligații internaționale;
e)
sumele alocate ordonatorilor principali de credite din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului și Fondul de intervenție la dispoziția Guvernului, care vor fi repartizate integral.
Repartizarea sumelor reținute în proporție de 10% se face în semestrul al doilea, după examinarea de către Guvern a raportului semestrial privind situația economică și bugetară și a opiniei Consiliului Fiscal cu privire la acesta.
Ordonatorii de credite prevăzuți la alin. (1) și (3) au obligația de a fundamenta, justifica și utiliza, în condiții de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate, creditele bugetare repartizate din bugetele lor instituțiilor subordonate și altor beneficiari ai acestor fonduri.
–
Articolul 7
alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007: „Ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite.“
12.
Prin
Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 , Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că: „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 21 din Legea nr. 500/2002
privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ale
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007
privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile
art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, și ale
art. 222 din Codul civil , adoptat prin
Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, republicată , cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială“.
13.
În opinia autorilor excepției, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din
Constituție
cuprinse în
art. 1 alin. (4)
privind separația puterilor în stat,
art. 16 alin. (3)
privind ocuparea funcțiilor și demnităților publice,
art. 21
privind accesul liber la justiție,
art. 61 alin. (1)
privind rolul Parlamentului și
art. 126 alin. (1)
și
(3)
referitor la înfăptuirea justiției și atribuțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prin
Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2021, instanța de contencios constituțional a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 din Legea nr. 500/2002
și ale
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 , în interpretarea dată prin
Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, în cadrul căreia au fost formulate critici similare celor invocate în prezenta cauză.
15.
Astfel, analizând criticile aduse dispozițiilor
art. 21 din Legea nr. 500/2002
și ale
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 , astfel cum au fost interpretate prin
Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Curtea a observat că, în cauzele în care a fost invocată această critică, autorii excepției au formulat acțiuni în care calitatea de pârât o avea și Ministerul Afacerilor Interne.
16.
Din analiza cadrului procesual în prezenta cauză, Curtea constată că, în mod similar, obiectul cauzei îl constituie soluționarea acțiunii privind drepturi salariale ale funcționarilor publici, formulată de autorii excepției în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Guvernul României. Cu privire la acest aspect, Curtea a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție a decis că Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor
drepturi de natură salarială. Motivând această decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat că în măsura în care pretențiile deduse judecății vizează exclusiv acordarea unor drepturi salariale sau de natură salarială, fără a pune în discuție atribuțiile legal reglementate ale ordonatorului principal de credite, Ministerul Afacerilor Interne nu poate avea calitate procesuală pasivă în acest gen de cauze. Interesul atragerii în proces și a ordonatorului principal de credite, pe motiv că acest demers ar reprezenta o garanție a executării obligației de plată ce revine instituției/autorității publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, întrucât acest interes nu este unul legitim, atâta vreme cât atribuțiile prevăzute de lege în materia repartizării creditelor bugetare, alocării și stabilirii destinației acestora nu cuprind o obligație de garanție sau de despăgubire a ordonatorului principal de credite, care să constituie fundamentul pretențiilor deduse judecății. O obligație de garanție sau de despăgubire nu se reflectă nici în dispozițiile
art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002
privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, care instituie obligația ordonatorului principal de credite, în procedura de executare, de a dispune toate măsurile ce se impun, în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii ( Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 , paragrafele 49-51).
17.
În acest context, Curtea a reținut că susținerea autorilor este în sensul că, potrivit dispozițiilor
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 , ministrul administrației și internelor are calitatea de ordonator principal de credite, și nu Ministerul Afacerilor Interne, iar calitatea în care a fost chemat acest minister ca pârât derivă din calitatea de angajator a acestui minister, și nu din aceea de ordonator de credite.
18.
Or,
Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 , precitată, a avut în vedere doar ipoteza în care Ministerul Afacerilor Interne a fost chemat ca ordonator principal de credite, și nu ca angajator, instanța supremă nedezvoltând în considerentele deciziei pronunțate și această ipoteză, întrucât aceasta nu a constituit obiectul supus analizei sale. Prin urmare, Curtea a constatat că, în realitate, aspectele invocate de autorii excepției privesc probleme de aplicare a legii, care excedează controlului exercitat de instanța de contencios constituțional, astfel că excepția de neconstituționalitate privind dispozițiile
art. 21 din Legea nr. 500/2002
și ale
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 , astfel cum au fost interpretate prin
Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, este inadmisibilă.
19.
În consecință, raportat la
Decizia nr. 627 din 22 septembrie 2020 , precitată, având în vedere similaritatea cadrului procesual în prezenta cauză și faptul că sunt formulate critici asemănătoare celor analizate de Curte prin această decizie, soluția pronunțată de instanța de contencios constituțional, precum și considerentele care au fundamentat-o își păstrează în mod corespunzător valabilitatea.
20.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 21 din Legea nr. 500/2002
privind finanțele publice și ale
art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007
privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, în interpretarea dată prin
Decizia nr. 13 din 13 iunie 2016 , pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, excepție ridicată de Sindicatul Polițiștilor din România „Diamantul“ și de Aurelian Bobeică și alții, prin același sindicat, în Dosarul nr. 21.108/3/2019* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 17 mai 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU, în temeiul art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.