Decizia nr. 339/2022

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020

privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Adrian Solomon în Dosarul nr. 16.324/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.840D/2021.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că autorul excepției nu dezvoltă criticile de neconstituționalitate, ci se rezumă la a reda texte din

Legea fundamentală .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Sentința civilă nr. 5.076 din 5 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 16.324/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020

privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Excepția a fost ridicată de Adrian Solomon într-o cauză având ca obiect soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției prevăzute de

art. 65 lit. h) din Legea nr. 55/2020 .

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5) , ale

art. 21 alin. (1)

și

(2) , ale

art. 52 alin. (1)

și

(2) , ale

art. 53

și ale

art. 126 alin. (6) . În acest sens, arată că dispozițiile

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020

încalcă garanțiile

Constituției

cu privire la claritate, precizie și previzibilitate, întrucât au un conținut contrar prevederilor

art. 68 alin. (1)

din aceeași lege, potrivit cărora „contravențiilor prevăzute de prezenta lege le sunt aplicabile dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.“ Or, arată că, potrivit dispozițiilor

art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , „contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal“. În mod diferit, dispozițiile de lege criticate prevăd posibilitatea achitării doar a „jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravențiile prevăzute de lege“. Neclaritatea textului nu transpare din modalitatea ambiguă de formulare, care ar putea induce modalități diferite de interpretare și aplicare, ci din trimiterea eronată la texte inexistente în cuprinsul actului normativ ce reglementează legislația-cadru privind contravențiile ale cărei dispoziții au un alt conținut. Prin urmare, textele respective nu pot fi aplicate și nu pot produce efecte juridice. În consecință, nici textele care stabilesc competența referitoare la constatarea contravențiilor și sancțiunile individuale incidente nu pot fi aplicate, fiind lipsite de efecte juridice ca urmare a modului defectuos de redactare.

6.

În susținerea criticii pe care o formulează, autorul excepției invocă jurisprudența Curții Constituționale referitoare la cerințele de precizie, claritate și previzibilitate a legii, respectiv

deciziile nr. 903 din 6 iulie 2010 ,

nr. 743 din 2 iunie 2011 ,

nr. 662 din 11 noiembrie 2014 ,

nr. 1 din 10 ianuarie 2014

și

nr. 638 din 13 octombrie 2015 . De asemenea, subliniază necesitatea clarității normelor prin care se stabilesc și se sancționează contravenții, amintind

deciziile nr. 152 din 6 mai 2020 ,

nr. 176 din 24 martie 2005

și

nr. 1 din 8 februarie 1994 .

7.

În continuare, susține că nu există un raport rezonabil de proporționalitate între cerințele de interes general referitoare la buna administrare și protecția drepturilor fundamentale ale individului, dispozițiile legale criticate consacrând un dezechilibru între cele două interese concurente. Totodată, trebuie asigurată egalitatea de tratament, iar un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice.

8.

Autorul excepției mai arată că, în materia contravențiilor, prin obligarea instanței să țină cont de modul de individualizare a amenzii stabilit de agentul constatator se aduce atingere principiului accesului liber la justiție, dreptului la un proces echitabil, dreptului la apărare, unicității, imparțialității și egalității justiției, golindu-se astfel de conținut principiul exercitării căilor de atac împotriva procesului-verbal de contravenție sub forma deciziei de sancționare. Astfel, stabilirea de către agentul constatator a unui cuantum de la care nu s-ar putea achita jumătate din minimul amenzii echivalează cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv asupra sancțiunilor principale și complementare, precum și a măsurilor dispuse, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic. Accesul liber la justiție implică prin natura sa o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări,

atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin

Hotărârea din 26 ianuarie 2006 , pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36.

9.

Totodată, arată că, în materie contravențională, sancțiunile principale și complementare, precum și măsurile dispuse au un caracter punitiv și preventiv, fiind substanțiale și vizând ocrotirea unor valori sociale importante, respectiv restabilirea ordinii publice, astfel încât imprecizia și lipsa de claritate și predictibilitate echivalează cu lipsa unei căi de atac efective și aduc atingere dreptului de acces liber la justiție. Prin urmare, se aduce atingere

art. 126 alin. (6) din Constituție

raportat la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul la apărare, reprezentând în același timp o încălcare a cerințelor unui proces echitabil. În plus, prin conduita procesuală sfidătoare a agentului constatator se aduce atingere și

art. 124 alin. (2) din Constituție

privind unicitatea, imparțialitatea și egalitatea justiției. Totodată, prin prisma argumentelor anterior reținute, susține că sunt încălcate și prevederile

art. 53 alin. (2) teza finală din Constituție .

10.

Judecătoria Sectorului 3 București - Secția civilă apreciază că textul de lege criticat este constituțional. Prin

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020

se face derogare de la prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , intenția legiuitorului fiind sancționarea mai aspră a persoanelor care nu respectă dispozițiile legale în materia prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID-19. De asemenea, dispoziția nu este discriminatorie, având în vedere că toate persoanele care vor fi sancționate în baza prevederilor

Legii nr. 55/2020

vor putea achita jumătate din cuantumul amenzii aplicate prin actul sancționator, nu jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, așadar există egalitate de tratament pentru persoanele aflate în situații similare.

11.

Posibilitatea de a achita jumătate din cuantumul amenzii aplicate, și nu din cuantumul minim legal al amenzii corespunde scopurilor urmărite de legiuitor - și anume asigurarea climatului de ordine și liniște publică necesar desfășurării normale a societății -, coordonate de solidaritate în vederea contracarării efectelor negative ale crizei generate de virusul SARS-CoV-2 asupra sănătății, economiei și situației sociale, fiind necesare măsuri stricte de evitare a contactului direct cu alte persoane. În acest sens, se impune respectarea tuturor măsurilor pentru gestionarea cât mai eficientă a crizei sanitare și limitarea răspândirii virusului.

12.

De asemenea, instanța apreciază că legea este previzibilă, atât timp cât

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020

prevede că se poate achita jumătate din cuantumul amenzii aplicate. Faptul că

Legea nr. 55/2020

se completează cu prevederile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

nu poate duce la concluzia că legea este neclară, deoarece dispozițiile acestei ordonanțe reglementează regimul general al contravențiilor, iar prevederile

Legii nr. 55/2020

reglementează regimul special al contravențiilor stabilite în vederea combaterii efectelor pandemiei de COVID-19. Așadar, având în vedere că legea specială derogă de la legea generală, este evident că prevederile

art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu sunt aplicabile în acest domeniu, ci vor fi incidente dispozițiile

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 .

13.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020

privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 396 din 15 mai 2020, care au următoarea redactare: „Contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator pentru contravențiile prevăzute de lege.“

17.

Autorul excepției susține că aceste dispoziții de lege contravin prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (5)

referitor la obligația respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, ale

art. 21 alin. (1)

și

(2)

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale

art. 52 alin. (1)

și

(2)

referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți și ale

art. 126 alin. (6)

referitor la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice.

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în esență, criticile de neconstituționalitate invocate de autorul excepției vizează, în principal, viciul dispozițiilor

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020

determinat de pretinsa lipsă de precizie, claritate și previzibilitate a reglementării. Argumentele invocate de autorul excepției privesc existența unei reglementări paralele, respectiv

art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, potrivit căruia „contravenientul poate achita, în termen de cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, agentul constatator făcând mențiune despre această posibilitate în procesul-verbal“. Această reglementare, diferită de

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020

prin faptul că prevede posibilitatea plății a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, și nu din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator, ar fi aplicabilă în temeiul

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 55/2020 , potrivit căruia contravențiilor prevăzute de această lege le sunt aplicabile dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 .

19.

Cu privire la această critică, Curtea amintește că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat; astfel, formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate - care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist - să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012).

20.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că nu poate fi considerată „lege“ decât o normă enunțată cu suficientă precizie, pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta; apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el trebuie să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă (a se vedea, spre exemplu,

Hotărârea din 4 mai 2000 , pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, sau

Hotărârea din 25 ianuarie 2007 , pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).

21.

Analizând dispozițiile de lege criticate prin prisma acestor repere jurisprudențiale, Curtea reține că

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

reprezintă cadrul de reglementare general privind regimul juridic al contravențiilor, astfel că trimiterea pe care

art. 68 alin. (1) din Legea nr. 55/2020

o face către dispozițiile acestei ordonanțe nu face decât să confirme aplicarea dreptului comun în materie și în cazul contravențiilor pe care legea amintită le stabilește.

22.

Situațiile specifice pe care legiuitorul le are în vedere atunci când califică drept contravenții anumite fapte, gradul de pericol social pe care acestea îl prezintă și valorile sociale ocrotite pot determina însă prevederea unor dispoziții cu caracter derogatoriu în raport cu dreptul comun în materie, acestea având un caracter special și aplicându-se, în ipotezele prevăzute de legiuitor, în locul normelor de drept comun, potrivit principiului specialia generalibus derogant.

23.

Dispozițiile

art. 69 alin. (1)

constituie o astfel de reglementare specială, care derogă de la dispozițiile

art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , instituind o măsură mai aspră, în sensul că persoana sancționată contravențional are posibilitatea ca, în cel mult 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, să plătească jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator, și nu jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ.

24.

Conținutul normei este clar, iar modul său de aplicare, în raport cu dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , nu reprezintă dificultăți de interpretare, aplicarea principiului specialia generalibus derogant deslușind prioritatea dispozițiilor

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020

în raport cu prevederile

art. 28 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 .

25.

Chiar dacă textul de lege se referă la posibilitatea plății a jumătate din cuantumul amenzii aplicate de agentul constatator, și nu la un cuantum cert, stabilit de lege, așa cum este jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, persoanele interesate să conteste procesul-verbal prin care s-a stabilit sancțiunea contravențională nu sunt împiedicate să se adreseze justiției, iar instanța are posibilitatea de a cunoaște suma exactă a amenzii dispuse prin raportare atât la actul normativ care stabilește sancțiunea contravențională - în speță,

art. 66 lit. a) din Legea nr. 55/2020 , potrivit căruia „contravențiile prevăzute la

art. 65

se sancționează după cum urmează: a) cu amendă de la 500 lei la 2.500 lei contravențiile prevăzute la

art. 65 lit. c) ,

d) ,

e) ,

g) ,

h) ,

k) ,

m) ,

n)

și

ș) “ -, cât și la procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în care se precizează atât amenda, cât și suma ce poate fi plătită în maximum 15 zile.

26.

Cât privește susținerea autorului excepției potrivit căreia reglementarea dispozițiilor

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020

nu ar fi proporțională cu scopul urmărit, Curtea apreciază că aceasta nu poate fi reținută. Astfel, instituirea unui regim juridic mai aspru în ceea ce privește sancționarea faptelor prevăzute de

Legea nr. 55/2020

este justificată de contextul avut în vedere de legiuitor, respectiv existența pandemiei de COVID-19, a efectelor pe care răspândirea virusului SARS-CoV-2 le are asupra sănătății și chiar a vieții persoanelor, la nivel global, precum și de necesitatea prevenirii răspândirii acestui virus. Necesitatea protejării dreptului absolut la viață al persoanei și a dreptului la sănătate justifică și în anumite situații impune măsuri adecvate, care uneori pot depăși nivelul general de protecție acordat altor drepturi și libertăți ale persoanei, așa cum este acesta reglementat în dreptul comun în materia contravențională.

27.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Solomon în Dosarul nr. 16.324/301/2020 al Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și constată că dispozițiile

art. 69 alin. (1) din Legea nr. 55/2020

privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2022.