Decizia nr. 450/2022

Articolul 22

alin. (4) și (6):

(4)

Instanța va verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii. Hotărârea este supusă căilor de atac prevăzute de lege. (...)

(6)

Experții, la realizarea raportului de expertiză, precum și instanța vor ține seama de expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate.“

19.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în fața legii,

art. 21 alin. (1)-(3)

privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil,

art. 44 alin. (2) ,

(3)

și

(6)

privind garantarea și ocrotirea egală a dreptului de proprietate privată, condițiile exproprierii și stabilirea despăgubirilor corespunzătoare exproprierii.

20.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în esență, autorii acesteia critică modul de stabilire, în etapa judiciară a procedurii exproprierii, a despăgubirilor cuvenite pentru imobilele trecute în proprietatea statului ca urmare a exproprierii acestora pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local.

21.

Curtea reține că, în etapa inițială a procedurii exproprierii, despăgubirile se fixează pe cale administrativă, sumele individuale aferente despăgubirilor fiind estimate de către expropriator pe baza unui raport de evaluare elaborat având în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, emițându-se, în acest sens, o hotărâre a Guvernului sau, după caz, o hotărâre a autorității administrației publice locale sau județene, respectiv a Consiliului General al Municipiului București, conform

art. 5 din Legea nr. 255/2010 . Ulterior, în ipoteza în care expropriatul este nemulțumit de cuantumul despăgubirii oferite de expropriator, se poate adresa instanței judecătorești competente, în condițiile

art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 .

22.

Criticile de neconstituționalitate formulate în cauză vizează dispozițiile

art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 , care prevăd, în ceea ce privește determinarea pe cale judecătorească a cuantumului despăgubirilor, că atât experții solicitați în cadrul procesului să realizeze un raport de expertiză pentru evaluarea imobilului, cât și instanța de judecată învestită cu soluționarea litigiului vor ține seama de expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate, fără ca legea să facă referire la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, astfel cum prevederile de lege criticate permiteau anterior modificării survenite prin

Legea nr. 233/2018 . Prin legea menționată, a fost eliminată din conținutul normativ al

art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010

trimiterea la prevederile

art. 26 alin. (1)

și

(2) din Legea nr. 33/1994 , care statuau în mod inechivoc faptul că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite.

23.

Se susține că prin noua modalitate de determinare a despăgubirii se încalcă dispozițiile

art. 44 alin. (3) din Constituție , care impun stabilirea unei drepte despăgubiri, întrucât nu mai este posibilă realizarea unei evaluări corecte a imobilului, corespunzătoare valorii reale a acestuia.

24.

Față de această critică, Curtea observă că problema raportului dintre

Legea nr. 255/2010

și

Legea nr. 33/1994

a fost analizată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin

Decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021

privind interpretarea și aplicarea dispozițiilor

art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010

și ale

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.185 din 15 decembrie 2021. Prin hotărârea prealabilă pronunțată, Înalta Curte de Casație și Justiție a dezlegat, cu valoare de principiu, problematica sferei criteriilor legale sau reperelor de determinare a cuantumului despăgubirilor acordate în etapa judiciară a procedurii exproprierii din reglementarea legii speciale, analizând dacă domeniul de aplicare al

art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010

trebuie interpretat restrictiv și, în consecință, limitat la reperul „expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici“ sau, dimpotrivă, se impune a fi interpretat extensiv și, în consecință, corelat cu criteriile legale prevăzute de

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994

(potrivit cărora, „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia“).

25.

Concluzia la care a ajuns Înalta Curte de Casație și Justiție este aceea că, în etapa judiciară a procedurii de expropriere, la determinarea cuantumului despăgubirilor, dispozițiile

art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010

se interpretează extensiv, în sensul că se ține seama atât de

„expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, la momentul transferului dreptului de proprietate“, cât și de criteriile legale prevăzute de dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 .

26.

Pentru a decide astfel, instanța supremă a avut în vedere cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 67 din 21 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 20 iulie 2017, paragraful 15, în sensul că „(...)

Legea nr. 33/1994

reprezintă cadrul normativ general în materie de expropriere, în timp ce

Legea nr. 255/2010

constituie reglementarea specială în materie de expropriere atunci când această măsură este dispusă în vederea realizării unor obiective specifice de interes național, județean și local, astfel cum acestea sunt stabilite în

art. 1

din lege. Caracterul special al reglementării rezultă, așadar, din specificul soluțiilor legislative preconizate raportate la categoria particulară de situații vizate (...)“.

27.

În acest context, în

Decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021 , precitată, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat (paragraful 111) că, indiferent de caracterul general sau special al normei de drept care reglementează modalitatea concretă de determinare a cuantumului despăgubirilor acordate, această normă trebuie, în chip necesar, să satisfacă exigența dreptei (și prealabilei) despăgubiri în caz de expropriere, potrivit principiului despăgubirii integrale a proprietarului expropriat, consacrat de întreaga reglementare internă în domeniul exproprierii.

28.

În consecință, instanța supremă a apreciat (paragraful 120) că deopotrivă „compatibilitatea și complementaritatea dispozițiilor

art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010

și ale

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 , aflate într-o corelație de tipul normă specială - normă generală, sunt nu doar justificate, ci, mai mult decât atât, impuse de principiul fundamental anterior evocat, întrucât efectivitatea unei atari garanții constituționale nu ar putea fi asigurată, în cazul stabilirii valorii despăgubirilor pentru bunuri expropriate ce fac parte din domeniul specific de reglementare al legii speciale, decât prin luarea în considerare atât a reperului legal introdus în norma specială (expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici), cât și a criteriilor stipulate de norma generală conținută de

art. 26 alin. (2) , finalitatea unică urmărită fiind aceea a determinării și acordării unei despăgubiri «drepte»“.

29.

Totodată, expresia folosită de legiuitor în cazul

art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010

(„vor ține seama“) are valențele unei dispoziții integratoare, iar nicidecum restrictive, de excludere a criteriilor prescrise de norma generală (paragraful 125). Înalta Curte de Casație și Justiție a observat (paragrafele 128-132) că reperul expertizelor întocmite și actualizate de camerele notarilor publici este utilizat, într-adevăr, în etapa administrativă a procedurii de expropriere, condusă de către expropriator, pentru evaluarea imobilului expropriat, potrivit dispozițiilor

art. 5 alin. (1)

și ale

art. 11 alin. (8) din Legea nr. 255/2010 . Instanța supremă a arătat că „Această evaluare a proprietăților imobiliare prin raportare la grila notarială este una estimativă, realizată în termeni generali, care țin seama de criterii mai largi, vizând unitatea administrativ-teritorială în care sunt situate și categoria de folosință, iar nu de caracteristicile fiecărui imobil, care constituie în mod real criteriile în funcție de care se realizează evaluarea concretă a acestora.

30.

Însă, odată declanșată etapa judiciară a procedurii de expropriere de către expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirilor astfel stabilite, instanța are de analizat, în limitele învestirii, dacă despăgubirile reflectă valoarea de circulație a bunului și acoperă inclusiv prejudiciul produs prin expropriere.

31.

Cu alte cuvinte, evaluarea prin raportare la grila notarială realizată în faza administrativă a exproprierii nu mai poate fi aplicată tale quale în faza jurisdicțională, declanșată de expropriatul nemulțumit, prin formularea contestației puse la îndemâna sa de dispozițiile

art. 22 din Legea nr. 255/2010 .

32.

A admite contrariul și a accepta teza preluării mecanice a acestui mod de calcul, bazat exclusiv pe un reper căruia legea nu-i conferă nici unicitate și nici preferabilitate, ar însemna prejudicierea sau chiar golirea de conținut a dreptului la contestație în instanță recunoscut expropriatului nemulțumit de cuantumul despăgubirii, precum și nesocotirea sau lipsirea de orice efect a întregii proceduri legale de soluționare a contestației și a garanțiilor care o însoțesc, dreptul de acces la justiție devenind, în consecință, unul teoretic și iluzoriu.“

33.

Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat (paragraful 134) că un argument suplimentar în combaterea tezei interpretării restrictive a textului

art. 22 alin. (6)

este acela că, reductio ad absurdum, valoarea reală a imobilelor expropriate din cadrul unei unități administrativ-teritoriale ar fi uniformă, indiferent de caracteristicile proprii ale fiecăruia (cu titlu de exemplu, localizare, utilități, servituți, căi de acces, front stradal, modalitate de exploatare propriu-zisă), ceea ce nu poate fi rațional admis.

34.

Ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a reținut (paragraful 149) că, în etapa judiciară a procedurii de expropriere, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, dispozițiile

art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010

trebuie interpretare extensiv și, în consecință, corelate cu criteriile legale prevăzute de

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 , aceasta fiind dezlegarea problemei de drept care conferă pe deplin expresie principiului fundamental al exproprierii, ce impune existența unei drepte (și prealabile) despăgubiri, consacrat de

art. 44 alin. (3) din Constituție .

35.

Având în vedere statuările Înaltei Curți mai sus prezentate, cuprinse în

Decizia nr. 78 din 15 noiembrie 2021 , și ținând cont de caracterul obligatoriu pentru toate instanțele al dezlegărilor de drept date de aceasta, de la momentul publicării deciziei menționate, calculul despăgubirilor, în etapa judiciară a exproprierii, se realizează în mod inechivoc în conformitate cu criteriile evidențiate de instanța supremă, pentru a rezulta o valoare justă și echitabilă a despăgubirii, corespunzătoare valorii reale a imobilului și care să acopere integral prejudiciul suferit de expropriat. Prin urmare, în acest context, nu se poate reține critica de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile

art. 44 din Legea fundamentală .

36.

Totodată, nu se poate reține nici pretinsa încălcare a prevederilor

art. 16 din Constituție , întrucât nu se instituie un regim juridic discriminatoriu prin aplicarea

art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010

prin comparație cu cel reglementat de

Legea nr. 33/1994 , de vreme ce, așa cum au precizat atât Curtea Constituțională, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin deciziile mai sus citate,

Legea nr. 255/2010

este o lege specială în raport cu

Legea nr. 33/1994 , care reprezintă cadrul general al procedurii exproprierii și care complinește prevederile legii speciale, în măsura în care acestea sunt incomplete, lacunare.

37.

Curtea constată că este neîntemeiată și critica formulată cu privire la dispozițiile

art. 22 alin. (4) din Legea nr. 255/2010 , potrivit cărora instanța va verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii. Textul criticat cuprinde o normă procedurală, care nu împiedică dreptul de acces liber la justiție și nici nu afectează caracterul echitabil al procesului, instanțele urmând ca, în lumina deciziei menționate, să procedeze la calcularea despăgubirii în acest sistem mai sus descris, fără a fi limitate la preluarea aceleiași valori stabilite în etapa administrativă. Ca atare, nu se poate pune problema nesocotirii prevederilor

art. 21 alin. (1)-(3) din Constituție .

38.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Nicolae Viorel Berghian, de Călin Ioan Stricat și Anca Stricat, de Constantin Henegar și Marina Henegar, de Nicolae Oancea și Angela Oancea, de Societatea Promlag Construct S.R.L. din Sebeș, de Gheorghe Pătruț, de Ioan Dragomir, de Ana Novac, de Societatea Comimpex Montana - S.R.L. din Alba Iulia, de Iacob Popa și, respectiv, de Elisabeta Nagy în dosarele nr. 115/107/2019, nr. 3.072/107/2018, nr. 117/107/2019, nr. 2.784/107/2018, nr. 116/107/2019, nr. 3.069/107/2018, nr. 3.071/107/2018, nr. 472/107/2019, nr. 3.003/107/2018, nr. 2.847/107/2018 și nr. 1.647/107/2019 ale Tribunalului Alba - Secția I civilă și constată că prevederile

art. 22 alin. (4)

și

(6) din Legea nr. 255/2010

privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, necesară realizării unor obiective de interes național, județean și local sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Alba - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 octombrie 2022.