Instrucțiunile din 28 aprilie 2023
privind condițiile, termenele și procedura de urmat pentru adoptarea de măsuri interimare, potrivit prevederilor art. 3^1 alin. (9) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Are ca temei 1
- Legea nr. 11/1991 29 ianuarie 1991 (prevederi anume) privind combaterea concurentei neloiale
ORDINUL nr. 455 din 28 aprilie 2023 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 412 din 15 mai 2023.
În temeiul
art. 26 alin. (1) din Legea concurenței nr. 21/1996 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și al prevederilor
art. 3^2 alin. (1) din Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare,
Consiliul Concurenței adoptă prezentele instrucțiuni.
Puse în aplicare de
Capitolul I Introducere
Articolul 1
Scopul prezentelor instrucțiuni, emise în temeiul dispozițiilor
art. 3^1 alin. (9) din Legea nr. 11/1991
privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare lege, este de a aduce clarificări de ordin conceptual și metodologic în ceea ce privește adoptarea de măsuri interimare de către Consiliul Concurenței.
Articolul 2
Regulile generale prezentate în aceste instrucțiuni se aplică în funcție de situația concretă și de circumstanțele specifice ale fiecărui caz.
Capitolul II Condiții generale de adoptare a măsurilor interimare
Secțiunea 1
Prevederi generale
Articolul 3
Potrivit prevederilor
art. 3^1 alin. (9) din lege , Consiliul Concurenței poate impune orice măsură interimară pe care o consideră necesară, în cazul cercetărilor aprofundate efectuate potrivit
art. 3^1 alin. (7) din lege , înainte de emiterea unei decizii conform
art. 3^1 alin. (8) din lege , în situația în care sunt îndeplinite următoarele condiții:
a)
constatarea, la o primă evaluare, a existenței unor fapte interzise expres de lege și care trebuie eliminate fără întârziere;
b)
urgența determinată de riscul producerii unui prejudiciu grav și ireparabil adus uneia sau mai multor întreprinderi sau consumatorilor.
Articolul 4
Cele două condiții prevăzute la
art. 3^1 alin. (9) din lege
trebuie întrunite în mod cumulativ, neîndeplinirea oricăreia dintre ele conducând la înlăturarea posibilității Consiliului Concurenței de a adopta măsuri interimare.
Secțiunea a 2-a
Condiția constatării, la o primă evaluare, a existenței unor fapte interzise expres de lege și care trebuie eliminate fără întârziere
Articolul 5
Cerința constatării, la o primă evaluare, a existenței unor fapte interzise expres de
art. 2 alin. (1)-(3) din lege
este îndeplinită în cazul în care din analiza unor elemente probatorii rezultă o posibilă încălcare a normelor de concurență loială care ar atrage aplicarea de sancțiuni de către Consiliul Concurenței, fără a fi necesară demonstrarea caracterului de practică de concurență neloială al faptei cu același grad de certitudine ca în cazul deciziei finale de constatare și sancționare a încălcării, emise potrivit prevederilor
art. 3^1 alin. (8) din lege .
Articolul 6
Încălcarea regulilor de concurență loială nu trebuie să fie clar și evident dovedită, fiind suficient ca autoritatea de concurență să constate, la o primă examinare a probelor identificate, probabilitatea existenței unei asemenea încălcări, pe baza elementelor de fapt și de drept relevante de care dispune la momentul analizei.
Secțiunea a 3-a
Condiția urgenței determinate de riscul producerii
unui prejudiciu grav și ireparabil adus întreprinderilor
Articolul 7
Urgența dispunerii de măsuri interimare trebuie apreciată în raport cu necesitatea de a acționa imediat, cu titlu provizoriu, în scopul de a evita producerea unui prejudiciu grav și ireparabil adus întreprinderilor. Condiția urgenței presupune că este necesar ca măsurile interimare să fie dispuse și să își producă efectele înainte de emiterea deciziei finale de constatare și sancționare a încălcării.
Articolul 8
Prin prejudiciu grav și ireparabil adus întreprinderilor se înțelege paguba majoră, care nu ar putea fi remediată de către părțile afectate dacă s-ar produce.
Iminența prejudiciului nu trebuie constatată cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales când realizarea prejudiciului depinde de intervenția unui ansamblu de factori, ca aceasta să poată fi prevăzută cu un grad suficient de probabilitate.
Articolul 9
Profitul nerealizat poate fi avut în vedere atunci când se impun măsuri interimare dacă există riscul intrării în insolvență sau este iminentă dispariția de pe o anumită piață a uneia sau a mai multor întreprinderi, de exemplu în cazul sectoarelor economice cu rulaj rapid al stocurilor sau în care creditul comercial nu funcționează ori se acordă pe perioade scurte.
În ceea ce privește aprecierea caracterului grav al modificării ireparabile a unei cote de piață, este necesar ca această modificare a cotei de piață să fie suficient de mare și să se datoreze, în principal, comportamentului întreprinderii căreia i se adresează măsurile interimare.
Articolul 10
Caracterul grav și cel ireparabil ale prejudiciului adus întreprinderilor se apreciază de la caz la caz și constituie condiții cumulative. Astfel, un prejudiciu grav care însă nu este ireparabil nu poate sta la baza unor măsuri interimare. Prejudiciu ireparabil nu înseamnă doar o stare iminentă de insolvență, putând fi considerate suficiente și acele forme ale prejudiciului grav care nu vor putea fi reparate printr-o intervenție ulterioară.
Prejudiciul grav și ireparabil trebuie să rezulte din faptele de concurență neloială constatate la o primă examinare, care trebuie eliminate fără întârziere în vederea restabilirii mediului concurențial loial.
Capitolul III Natura și caracteristicile măsurilor interimare
Articolul 11
O măsură interimară dispusă potrivit prevederilor
art. 3^1 alin. (9) din lege
trebuie să fie necesară, proporțională, provizorie și să aibă caracter de conservare, ținându-se seama de interesele legitime ale părților cărora li se adresează.
Articolul 12
Necesitatea măsurii interimare este justificată de urgența adoptării și de caracterul său indispensabil, doar o acțiune imediată a autorității de concurență fiind în măsură să prevină sau să oprească producerea unui prejudiciu grav și ireparabil adus întreprinderii/întreprinderilor.
Articolul 13
Caracterul proporțional al măsurii interimare implică faptul că aceasta trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit prin adoptarea ei.
În alegerea măsurii interimare adecvate, în funcție de circumstanțele cazului, se va opta pentru acea măsură care creează cele mai puține dificultăți părților cărora li se adresează; în acest sens, măsurile interimare dispuse vor fi cu prevalență comportamentale, urmând ca, în situația în care acestea nu conduc la efectele scontate, să fie adoptate eventuale măsuri cu caracter structural.
Articolul 14
Caracterul provizoriu al măsurii interimare presupune faptul că aceasta este limitată în timp, fiind adoptată pe o durată determinată ce poate fi reînnoită în cazul în care este necesar și adecvat.
Măsura interimară încetează de drept la data emiterii deciziei finale în cazul instrumentat de Consiliul Concurenței în cadrul căruia a fost adoptată.
Articolul 15
Caracterul de conservare al măsurii interimare se referă la faptul că aceasta urmărește menținerea situației existente înainte de manifestarea faptelor de concurență neloială care generează respectiva măsură și nu poate crea un avantaj pentru o întreprindere.
Capitolul IV Procedura de adoptare a măsurilor interimare
Articolul 16
Consiliul Concurenței poate dispune măsuri interimare doar în cadrul procedurii de cercetare aprofundată declanșate potrivit prevederilor
art. 3^1 alin. (7) din lege .
Necesitatea adoptării măsurilor interimare se poate constata pe tot parcursul procedurii administrative de cercetare aprofundată, din oficiu sau la propunerea formulată de întreprinderile afectate.
Articolul 17
În cazul în care Consiliul Concurenței constată, la o primă examinare, existența unor fapte de concurență neloială interzise expres de lege și care trebuie eliminate fără întârziere pentru a înlătura riscul unui prejudiciu grav și ireparabil adus unei/unor întreprinderi, va efectua o analiză preliminară a posibilității de a fi adoptate măsuri interimare.
Analiza preliminară va conține principalele elemente de fapt ale cazului și considerentele pentru care Consiliul Concurenței apreciază că există riscul unui prejudiciu grav și ireparabil adus unei/unor întreprinderi, ce impune acțiune urgentă, precum și măsurile pe care le consideră potrivite pentru restabilirea sau menținerea unui mediu concurențial loial și uzanțelor cinstite.
Articolul 18
Conținutul analizei preliminare efectuate de Consiliul Concurenței va fi adus la cunoștința părților implicate, iar acestea, în termen de 10 zile de la data comunicării, pot prezenta, în scris, observațiile lor cu privire la intenția Consiliului Concurenței de a adopta măsuri interimare.
În cazul practicii de concurență neloială prevăzute la
art. 2 alin. (2) din lege , termenul pentru transmiterea observațiilor acestora cu privire la intenția Consiliului Concurenței de a adopta măsuri interimare este de 4 zile de la data primirii analizei preliminare.
Consiliul Concurenței nu este obligat să ia în considerare informațiile și documentele transmise de părțile implicate ulterior expirării termenelor prevăzute la
alin. (1)
și
(2) .
Articolul 19
Faptul că părțile implicate nu transmit punctul lor de vedere, în scris, în cadrul termenului stabilit de Consiliul Concurenței nu constituie un impediment pentru continuarea procedurii de adoptare a măsurilor interimare.
Articolul 20
După expirarea termenului acordat părților implicate pentru transmiterea observațiilor, Consiliul Concurenței decide cu privire la adoptarea măsurilor interimare.
Articolul 21
Având în vedere caracterul provizoriu al măsurilor interimare, Consiliul Concurenței va monitoriza eficacitatea aplicării acestora, astfel încât, dacă este necesar și adecvat, măsurile să poată fi reînnoite în timp util sau, după caz, să poată fi adoptate modificările necesare ori să fie impuse măsuri noi.
Modificările pot avea în vedere durata de aplicare sau aspecte de fond în ceea ce privește măsurile deja impuse.
În cazul în care se dovedește necesară reînnoirea sau modificarea conținutului și/sau duratei măsurilor interimare deja impuse ori este necesară adoptarea de măsuri noi, dispozițiile
art. 17-20
se aplică în mod corespunzător.
Capitolul V Căi de atac
Articolul 22
Decizia adoptată de Consiliul Concurenței în conformitate cu prevederile
art. 3^1 alin. (9) din lege
va fi comunicată de îndată părților.
Articolul 23
Decizia privind adoptarea măsurilor interimare poate fi atacată în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în condițiile
art. 3^1 alin. (10) din lege .
Capitolul VI Sancțiuni
Articolul 24
Nerespectarea deciziei de impunere a măsurilor interimare reprezintă contravenție, în conformitate cu prevederile
art. 4 alin. (4) lit. d) din lege , fiind aplicate sancțiuni potrivit prevederilor
art. 4 alin. (5)
și
(6) din lege .
Articolul 25
În conformitate cu prevederile
art. 4 alin. (7) din lege , Consiliul Concurenței poate obliga persoanele fizice și juridice la plata unor amenzi cominatorii, pentru fiecare zi de întârziere.
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.