Decizia nr. 676/2022

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia-Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) ,

(3)

și

(4) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Florin Gheța în Dosarul nr. 6/30/2018-21.302018 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.439D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 10 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 6/30/2018-21.302018, Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) ,

(3)

și

(4) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Florin Gheța într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Tribunalul Timiș privind salarizarea funcționarilor publici.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt neconstituționale în raport cu prevederile

art. 1 alin. (4)

și

(5) , ale

art. 16

și

121 din Constituție

și sunt contrare dispozițiilor

art. 6 lit. b)

și

c) din Legea-cadru nr. 153/2017 . În acest sens, arată că „funcțiile unice“ la nivel național, adică cele de secretar de unitate administrativ-teritorială (de același nivel și grad, adică având aceleași atribuții de serviciu și obligații corelative), sunt supuse liberului-arbitru. În sprijinul criticii formulate, invocă cele reținute de Curtea Constituțională prin

Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016 , paragrafele 30 și 34, referitor la principiul egalității și nediscriminării în materia salarizării.

6.

Autorul excepției susține că introducerea unui nou „principiu de stimulare“ care rezultă din dispozițiile

art. 11 alin. (1) ,

(3)

și

(4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , aplicabil doar administrației publice locale, contravine principiului egalității în drepturi.

7.

Curtea de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispozițiile legale criticate dau expresie principiului autonomiei locale și principiului stimulării personalului din sectorul bugetar - reglementat de

art. 6 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017

- în contextul recunoașterii și recompensării performanțelor profesionale obținute, pe baza criteriilor stabilite potrivit legii și regulamentelor proprii, iar eventualele aprecieri ale autorului excepției referitoare la aceste reglementări urmează să fie evaluate în cadrul exercitării controlului judecătoresc al actelor astfel emise, cu posibilitatea desființării lor în cazul încălcării dispozițiilor legale. Astfel, aceste pretinse neclarități ale textului de lege criticat vizează interpretarea și aplicarea legii, care intră în competența de soluționare a instanțelor judecătorești, iar nu a instanței de contencios constituțional.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 11 alin. (1) ,

(3)

și

(4) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările și completările ulterioare, dispoziții potrivit cărora:

(1)

Pentru funcționarii publici și personalul contractual din cadrul familiei ocupaționale «Administrație» din aparatul propriu al consiliilor județene, primării și consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, salariile de bază se stabilesc prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, după caz, în urma consultării organizației sindicale reprezentative la nivel de unitate sau, după caz, a reprezentanților salariaților.

(...)

(3)

Stabilirea salariilor lunare potrivit alin. (1) se realizează de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor art. 25.

(4)

Nivelul veniturilor salariale se stabilește, în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3), fără a depăși nivelul indemnizației lunare a funcției de viceprimar sau, după caz, a indemnizației lunare a vicepreședintelui consiliului județean, sau, după caz, a viceprimarului municipiului București, corespunzător nivelului de organizare: comună, oraș, municipiu, sectoarele municipiului București, primăria generală a municipiului București, exclusiv majorările prevăzute la

art. 16 alin. (2) , cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetele de venituri și cheltuieli.

12.

Autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi din

Constituție :

art. 1 alin. (4)

și

(5)

privind principiului separației puterilor în stat și obligația respectării

Constituției , a supremației sale și a legii,

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și

art. 121

referitor la autoritățile comunale și orășenești.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, pronunțându-se cu privire la dispozițiile

art. 11 alin. (1) ,

(3)

și

(4) din Legea-cadru nr. 153/2017 , prin

Decizia nr. 834 din 12 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 6 aprilie 2020, a reținut, în esență, că soluția legislativă care deleagă competența legiuitorului de stabilire a salariului de bază al funcționarilor publici și personalului contractual din cadrul familiei ocupaționale „Administrație“ din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora către consiliul local, consiliul județean sau Consiliul General al Municipiului București, după caz, respectiv către ordonatorul de credite, pentru stabilirea salariului lunar, reprezintă o excepție de la principiul legalității sistemului de salarizare. Opțiunea legiuitorului pentru adoptarea acestei soluții legislative este însă justificată prin invocarea în cuprinsul

art. 6 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017

a dispozițiilor

art. 120 din Constituție

privind principiile de bază ale administrației publice din unitățile administrativ-teritoriale. Curtea a mai arătat că marja de apreciere a autorităților administrației publice locale nu este nelimitată, ci aceasta se exercită cu încadrarea între limitele minime și maxime prevăzute prin lege pentru drepturile salariale. De asemenea, a observat că

Legea-cadru nr. 153/2017

consacră criterii clare pentru stabilirea salariului de bază și a salariului lunar al personalului din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, criterii care sunt obligatorii pentru acestea din urmă.

14.

Referitor la critica de neconstituționalitate formulată în raport cu

art. 16 din Constituție , prin prisma unei pretinse discriminări salariale existente între funcționarii publici care își desfășoară raporturile de serviciu în aparatul propriu al diferitelor autorități ale administrației publice locale la nivel național, precum și între această categorie de personal bugetar și celelalte categorii de personal reglementate de

Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea a reținut, în esență, că atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, în aparatul propriu al unor autorități ale administrației publice diferite, ceea ce permite, în raport cu criterii obiective, realizarea unor diferențieri în stabilirea salariului de bază/salariului lunar al personalului bugetar din aparatul propriu al consiliilor județene, primării, consilii locale, din instituțiile și serviciile publice de interes local și județean din subordinea acestora, fără ca aceasta să fie contrară dispozițiilor constituționale privind egalitatea în drepturi. Pe de altă parte, Curtea a arătat că reglementarea modului de stabilire a veniturilor lunare pentru personalul plătit din fonduri publice din aparatul propriu al autorităților administrației publice locale, prin hotărâre a consiliului local, a consiliului județean sau a Consiliului General al Municipiului București, în limitele prevăzute de

Legea-cadru nr. 153/2017

(limita minimă - salariul minim brut pe țară și limita maximă - indemnizația lunară corespunzătoare funcției de viceprimar/vicepreședinte al consiliului județean), este opțiunea liberă a legiuitorului, ținând seama de responsabilitatea, complexitatea și riscurile funcțiilor specifice în cadrul acestei categorii de personal, diferită de alte categorii de personal plătit din fonduri publice.

15.

Totodată, Curtea a apreciat că instituirea unor reguli distincte aplicabile diferitelor categorii de personal bugetar nu are semnificația unei discriminări contrare

art. 16 din Constituție .

16.

Neintervenind elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele acestei decizii își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

17.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Gheța în Dosarul nr. 6/30/2018-21.302018 al Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. 11 alin. (1) ,

(3)

și

(4) din Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2022.