Decizia nr. 67/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. 25^1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, modificată și completată, precum și a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 1/1999

pentru modificarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , excepție ridicată de Tunde Bokor în Dosarul nr. 3.213/1999 al Judecătoriei Medias, având ca părți pe autorul excepției și Direcția generală a finanțelor publice și controlului financiar de stat Sibiu.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ridicate, întrucât

art. 34 alin. 25^1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

nu contravine dreptului de proprietate al comercianților. Totodată, prin textul de lege criticat nu se creează nici o inegalitate cu privire la ocrotirea proprietății private, care să contravină dispozițiilor cuprinse la art. 41 din Constituție, iar desfășurarea activității agenților comercianți se face cu respectarea legii. În ceea ce privește măsura confiscării bunurilor rezultate din infracțiuni ori contravenții, aceasta este constituțională. Art. 41 alin. (7) din Constituție prevede că nu poate fi confiscată averea dobandita licit. De aceea rezultă ca pot fi confiscate bunurile dobândite ilicit.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 27 septembrie 1999 Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 34 alin. 25^1 din Ordonanța Guvernului nr. 1/1999

pentru modificarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

și a

Ordonanței Guvernului nr. 1/1999

pentru modificarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , excepție ridicată de Tunde Bokor într-o cauza civilă având ca obiect soluționarea plângerii formulate de autorul excepției împotriva unui proces-verbal de contravenție.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esenta, ca

art. 34 alin. 25^1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

contravine Constituției, întrucât stabilește sancțiunea cu amendă contravențională și confiscarea mărfurilor vândute în ultimele 3 luni anterioare săvârșirii contravenției sau a contravalorii lor. Potrivit susținerilor autorului excepției, prin aceasta dispoziție nu se are în vedere valoarea de achizitionare a mărfurilor, ci valoarea de desfacere, care cuprinde și adaosul comercial, inclusiv venitul brut al comerciantului, venit care este supus impozitului pe profit și altor impozite și taxe. Asa fiind, se susține ca în realitate comerciantul sancționat suporta o dubla impunere, ceea ce contravine dispozițiilor art. 53 alin. (2) din Constituție, privind contribuțiile financiare, dispozițiilor art. 134 alin. (1) din Constituție, care precizează ca economia tarii este o economie de piața, precum și dispozițiilor art. 134 alin. (2) lit. e) din Constituție, care reglementează libertatea comerțului. Se considera, totodată, de către autorul excepției ca prevederile legale criticate contravin art. 41 din Constituție, care consfințește protecția proprietății private.

Referindu-se la întregul conținut al

Ordonanței Guvernului nr. 1/1999 , autorul excepției considera ca aceasta este neconstitutionala, întrucât ea reprezintă un act al executivului, iar nu al puterii legiuitoare, asa cum se prevede prin art. 41 alin. (8) din Constituție.

Judecătoria Medias, exprimandu-și opinia asupra excepției de neconstituționalitate, apreciază ca prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile Constituției și "nu aduc atingere drepturilor fundamentale ale cetățenilor". Măsura confiscării, "adiacenta unei sancțiuni principale - contravenționale sau penale -, urmează soarta acesteia, având ca menire înlăturarea unei stări de pericol social" și fiind determinata, potrivit opiniei instanței, "de legătură dintre lucrurile supuse confiscării cu fapta săvârșită ori din cauza naturii lor". Totodată instanța apreciază ca "libertatea comerțului nu înseamnă arbitrariu și aparține competentei legiuitorului stabilirea cadrului și limitelor în care se manifesta aceasta libertate". Referitor la incidența prevederilor art. 41 alin. (8) din Constituție, invocată de autorul excepției, instanța de judecată considera ca expresia "în condițiile legii", folosită în acest text, "este generica, prin aceasta sintagma urmărindu-se a fi cuprins orice fel de act normativ care are puterea unei legi, izvorata din opozabilitatea ei erga omnes și caracterul ei general-obligatoriu".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât prin dispozițiile legale criticate sunt reglementate "conținutul și sancțiunea contravenției de desfășurare a activităților de comercializare a unor produse de către agenții economici neautorizati", ceea ce constituie o modalitate de protecție a consumatorilor. Prin acest text nu se creează nici o inegalitate cu privire la ocrotirea proprietății private, care să contravină dispozițiilor cuprinse în art. 41 din Constituție, fiind necesar ca toți comercianții sa desfășoare activitatea în aceleași condiții stabilite de lege. Mai mult chiar, "obligarea comercianților de a-și desfășura activitatea în condiții egale, stabilite prin lege, constituie un mijloc prin care statul asigura libertatea comerțului și protecția concurentei loiale, obiective, prevăzute în art. 134 alin. (2) din Legea fundamentală. Aplicarea unor sancțiuni comercianților care încalcă dispozițiile legale ce reglementează activitatea de comerț contribuie la realizarea acestor obiective și nu contravine dispozițiilor constituționale".

Referitor la motivul invocat de autorul excepției de neconstituționalitate, în sensul că reglementarea confiscării unor bunuri prin ordonanța a Guvernului ar contraveni dispozițiilor alin. (8) al art. 41 din Constituție, Guvernul considera ca sintagma "în condițiile legii" se referă, în mod generic, la actele normative cu putere de lege, fără a impune reglementarea unor raporturi din acest domeniu numai prin lege. De altfel, ordonanțele Guvernului sunt acte normative adoptate pe baza unei delegari legislative, conținând norme cu putere de lege, fără ca prin aceasta să se încalce atributia Parlamentului de unica autoritate legiuitoare a tarii.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Din examinarea încheierii de sesizare, precum și a susținerilor formulate în dosarul cauzei de autorul excepției de neconstituționalitate rezultă ca obiectul acesteia îl constituie, în primul rând, dispozițiile

art. 34 alin. 25^1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 29 decembrie 1997 și aprobată, cu modificări, prin

Legea nr. 196/1998 , cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile

art. 34 alin. 25^1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

au fost introduse prin

art. I pct. 7 din Ordonanța Guvernului nr. 1/1999

pentru modificarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 14 ianuarie 1999.

Potrivit

art. 34 alin. 25^1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, "Desfășurarea de activități de comercializare a alcoolului etilic alimentar, a băuturilor alcoolice și a oricăror alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conțin alcool etilic alimentar, a produselor din tutun, a cafelei, cafelei cu inlocuitori, cafelei solubile, inclusiv a amestecurilor cu cafea solubila, de către agenții economici neautorizati constituie contravenție și se sancționează cu amendă de 10.000.000 lei și confiscarea tuturor cantităților de astfel de produse. În cazul în care produsele supuse autorizării au fost deja vândute, se vor confisca sumele rezultate din aceasta vânzare".

Autorul excepției de neconstituționalitate susține ca acest text, care se referă la posibilitatea confiscării sumelor rezultate din desfășurarea activității comerciale, contravine dispozițiilor constituționale privind protecția proprietății private și realizează o "dubla impunere indirecta", întrucât prin impozitele și taxele stabilite potrivit legii se iau în calcul și se impozitează inclusiv valorile confiscate pentru săvârșirea contravenției. În acest sens, sunt indicate ca fiind incalcate dispozițiile constituționale ale art. 41 alin. (1) și (2), ale art. 53 alin. (2), ale art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) precum și ale art. 135 alin. (1).

În al doilea rând, este criticat întregul cuprins al

Ordonanței Guvernului nr. 1/1999 , arătându-se ca, deși potrivit art. 41 alin. (8) din Constituție "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", măsura confiscării a fost totuși reglementată printr-un act normativ al executivului, iar nu printr-o lege.

1. Examinând criticile formulate, Curtea observa ca susținerile autorului excepției pornesc de la premisa eronată ca atât proprietatea, cat și desfășurarea libera a activității comerciale trebuie ocrotite, respectiv asigurate în orice condiții, și anume inclusiv atunci când legea este incalcata. În realitate însă, garantarea dreptului de proprietate, precum și desfășurarea libera a activității comerciale implica respectarea de către toți comercianții a obligațiilor ce le revin în aceasta calitate. Textele constituționale menționate care conțin prevederi referitoare la protecția proprietății private și la economia de piața au în vedere, în mod evident, desfășurarea activității comerciale în condițiile respectării prevederilor legale privind dreptul de proprietate. Aceasta rezultă din întreaga economie a dispozițiilor constituționale menționate. Astfel, potrivit art. 41 alin. (1) teza finala, conținutul și limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Totodată, alin. (8) al art. 41 prevede că "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii", ceea ce demonstreaza ca însăși Constituția exclude protecția bunurilor folosite la săvârșirea unor fapte ilicite sau dobândite prin asemenea fapte. Totodată, art. 135 alin. (6) din Constituție precizează ca "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă". Textul nu exclude, ci, dimpotriva, presupune ca, atunci când legea prevede, în concordanta cu dispozițiile Constituției, proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții. În sfârșit, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (7), teza întâi din Constituție "Averea dobandita licit nu poate fi confiscată", ceea ce presupune, per a contrario, ca poate fi confiscată averea dobandita în mod ilicit și deci este posibila instituirea unor sancțiuni pentru ipoteza în care desfășurarea activității de comercializare a unor produse de către agenții economici contravine legii.

2. În ceea ce privește susținerea ca prevederea din ordonanța criticata a măsurii confiscării sumelor rezultate din vânzarea de către contravenient a produselor supuse autorizării, care au fost deja vândute, încalcă dispozițiile art. 53 alin. (2) din Constituție, care prevăd ca "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justa a sarcinilor fiscale", Curtea constata ca aceasta nu are relevanta în cauza. Într-adevăr, modalitatea de stabilire a impozitului în cazul în care anumite produse ori sume de bani folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții au fost confiscate constituie o problemă de aplicare a normelor legale privind impozitele și taxele, iar nu una de constituționalitate a textului ordonanței criticate, text care nu conține nici o dispoziție referitoare la modalitatea de stabilire și de aplicare a impozitelor și taxelor.

3. În sfârșit, referitor la critica de neconstituționalitate care se întemeiază pe susținerea ca prevederile din ordonanța, prin care s-au stabilit contravenția și sancțiunea, inclusiv măsura confiscării, nu au fost adoptate de autoritatea legiuitoare, ci de Guvern, Curtea retine ca

Ordonanța Guvernului nr. 1/1999

pentru modificarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

a fost emisă de Guvern în baza

Legii nr. 259/1998

privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, lege adoptată de Parlament conform art. 114 alin. (1) din Constituție și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 521 din 31 decembrie 1998. Or, dispozițiile art. 114 din Constituție reglementează delegarea legislativă, stabilind condițiile în care Guvernul poate adopta ordonanțe și ordonanțe de urgență, acte normative care produc aceleași efecte ca și legea, în domeniile în care sunt adoptate, întrucât în cazul lor atributia de legiferare a Parlamentului este delegată Guvernului prin însăși Legea fundamentală, iar în situația ordonanțelor adoptate în baza unei legi de abilitare, și prin voința Parlamentului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 34 alin. 25^1 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 82/1997

privind regimul accizelor și al altor impozite indirecte, modificată și completată, precum și a dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 1/1999

pentru modificarea

Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 , excepție ridicată de Tunde Bokor în Dosarul nr. 3.213/1999 al Judecătoriei Medias.

Deifinitiva și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 aprilie 2000.