Decizia nr. 63/2023
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 și ale art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a dispozițiilor art. 7 alin. (1) și (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017
prezumat în vigoare
Marian Enache
- președinte
Mihaela Ciochină
- judecător
Cristian Deliorga
- judecător
Dimitrie-Bogdan Licu
- judecător
Laura-Iuliana Scântei
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Patricia-Marilena Ionea
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 23
și ale
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, raportate la cele ale
art. 7 alin. (1)
și
(3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureș - Secția civilă în Dosarul nr. 1.119/102/2018/a1 al acestei instanțe și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.289D/2019.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
3.
Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 3.206D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 23
și ale
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 , excepție ridicată de Delia Gherman în Dosarul nr. 1.633/102/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă.
4.
La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.
5.
Magistratul-asistent referă asupra notelor scrise depuse la dosar de autoarea excepției, prin care aceasta solicită admiterea excepției și judecarea în lipsă a cauzei.
6.
Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul
art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.206D/2019 la Dosarul nr. 2.289D/2019, care este primul înregistrat.
7.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că sporurile salariale nu sunt drepturi fundamentale, legiuitorul putând dispune asupra acordării lor în funcție de fondurile disponibile. Invocă și jurisprudența Curții Constituționale prin
Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020 .
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
8.
Prin Încheierea din 11 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.119/102/2018/a1, Tribunalul Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 25
și ale
art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, raportate la cele ale
art. 7 alin. (1)
și
(3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată, din oficiu, de instanța de judecată într-o cauză având ca obiect drepturi bănești.
9.
Prin Încheierea din 24 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 1.633/102/2018, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 23
și ale
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 . Excepția a fost ridicată de Delia Gherman într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cauze privind acordarea unor drepturi salariale, aflată în stadiul procesual al apelului.
10.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, Tribunalul Mureș - Secția civilă susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale
art. 1 alin. (5) , ale
art. 15 alin. (1) , ale
art. 16 alin. (1) , ale
art. 41 alin. (1) , ale
art. 61 alin. (1) , ale
art. 73 alin. (1) , ale
art. 138 alin. (5) , ale
art. 44 alin. (1)
și ale
art. 20 . Astfel, textele de lege supuse controlului de constituționalitate nu corespund exigențelor de claritate și predictibilitate specifice normelor legale, întrucât permit ordonatorului principal de credite conduite discreționare, arbitrare și discriminatorii, prin alocarea unor procente inegale unităților subordonate, cu consecința imposibilității stabilirii unor procente egale ale sporului pentru condiții de muncă pentru toți salariații aflați în situația identică a prestării muncii în condiții similare, de expunere la exact aceiași factori nocivi. Deci aceste dispoziții legale creează o stare de discriminare între salariații aflați în aceeași situație generatoare a dreptului la sporul pentru condiții de muncă (prestarea muncii în condițiile existenței acelorași factori nocivi), în funcție de un criteriu care nu este obiectiv, rezonabil și proporțional, constând în discreționarul și arbitrarul ordonatorului principal de credite.
11.
De asemenea, prin efectul dispozițiilor legale criticate, ordonatorul principal de credite, invocând textul legal conform căruia sporul litigios „poate fi acordat“, deci este facultativ, golește de conținut acest drept cuvenit salariaților. Or, principiul statului de drept se opune unor situații cum sunt cele de față, de reglementare a unor drepturi salariale ipotetice, reduse la nudum jus.
12.
Dimpotrivă, reglementarea sporului pentru condiții de muncă trebuie să corespundă exigențelor constituționale, potrivit cărora nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare. Din moment ce
Legea-cadru nr. 153/2017
consacră dreptul la sporul pentru condiții de muncă, înseamnă că respectivele cheltuieli bugetare implicate au sursa de finanțare asigurată și respectarea dreptului nu poate fi condiționată abuziv de ordonatorul principal de credite prin nealocarea integrală a procentului de fonduri necesare plății unui drept consacrat de lege.
13.
Astfel, este încălcat și principiul proporționalității restrângerii exercițiului dreptului litigios, care, în plus, deși este
prevăzut de lege și se constituie în creanțe lunare ce sunt obiect al dreptului de proprietate al salariaților, sunt supuse ingerințelor prin conduita arbitrară a ordonatorului de credite care alocă fonduri inegale unităților sale subordonate, fără nicio justificare obiectivă și rațională a tratamentului discriminatoriu generat.
14.
În mod asemănător, autoarea excepției Delia Gherman susține că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor
art. 16 din Constituție
coroborat cu
art. 14 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că textele de lege supuse controlului de constituționalitate sunt contradictorii, stabilesc competențe diferite și marje diferite de spor, iar în final conduc la posibilitatea acordării discreționare și discriminatorii a sporurilor pentru condiții de muncă, lăsând acest atribut la aprecierea subiectivă a managerului unității spitalicești.
15.
Astfel, dacă prin
art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017
se prevede că mărimea sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament-cadru elaborat (în speță) de Ministerul Sănătății, prin
art. 25 alin. (2)
din aceeași lege s-a stabilit că suma sporurilor, compensațiilor, primelor și a altor drepturi bănești nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, pentru fiecare ordonator principal de credite.
16.
De asemenea, prevederile
art. 7 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017
reglementează acordarea unui spor pentru condiții de muncă deosebit de periculoase de până la 85% pentru anatomie patologică, iar dispozițiile
art. 7 alin. (3)
prevăd că locurile de muncă, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc de către ordonatorul de credite.
17.
Or, în situația Spitalului Municipal Târnăveni, ordonator principal de credite este Consiliul Județean Mureș, iar ordonator de credite este managerul spitalului, astfel că prevederile
art. 7 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt în vădită contradicție cu prevederile
art. 25
din aceeași lege, contravenind dispozițiilor
art. 8 alin. (1)
și ale
art. 16 alin. (1) din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
18.
Prin urmare, prin modul neclar și echivoc în care este reglementat sporul în discuție s-a creat posibilitatea discriminării față de colegii din alte secții, care intră tot sub regimul condițiilor de muncă deosebit de periculoase, întrucât aprecierea procentului de spor acordat este lăsată la latitudinea managerului de spital, fiind astfel încălcate prevederile
art. 16 alin. (1) din Constituție
și ale
art. 14 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului.
19.
Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 25 alin. (1)
și
(2) din Legea-cadru nr. 153/2017
este întemeiată, întrucât limitarea la un procent de 30% pe ordonator de credite/ordonator principal de credite a sumei sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, este de natură a crea discriminări în cadrul aceleiași categorii profesionale, în funcție de structura personalului avut în subordine și drepturile cuvenite acestuia. Relativ la excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 , instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât legiuitorul este îndrituit ca în vederea aplicării concrete a legii să dispună emiterea unor regulamente distincte pe diferite domenii de activitate bugetară, o atare abordare nefiind în contradicție cu Legea fundamentală, iar respectarea efectivă de către angajatori a dispozițiilor regulamentare privind acordarea sporurilor pentru condiții de muncă, inclusiv sub aspectul negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative din unități, este supusă cenzurii instanțelor de dreptul muncii, după cum s-a procedat și în litigiul din speță.
20.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
21.
Avocatul Poporului, în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.289D/2019, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens, arată că limitarea sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi, prevăzută de
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 , nu echivalează cu diminuarea salariului de bază. Astfel, așa cum a statuat Curtea Constituțională în jurisprudența sa, statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează. Acestea nu sunt drepturi fundamentale, ci drepturi salariale suplimentare. Totodată, Avocatul Poporului apreciază că, în realitate, se solicită o modificare a soluției legislative, ceea ce ar contraveni
art. 61 din Constituție , potrivit căruia Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
22.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
23.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
24.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 23
și ale
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum și dispozițiile
art. 7 alin. (1)
și
(3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 , care, la data sesizării, aveau următorul conținut:
–
Articolul 23
din Legea-cadru nr. 153/2017 : „Locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în
anexele nr. I-VIII
și condițiile de acordare a acestuia se stabilesc, în cel mult 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, respectiv învățământ, sănătate și asistență socială, cultură, diplomație, justiție, administrație, de către instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională, precum și de către autoritățile publice centrale autonome, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Justiției Sociale și al Ministerului Finanțelor Publice și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative domeniului de activitate.“;
–
Articolul 25
din Legea-cadru nr. 153/2017 :
Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz.
Prin excepție de la prevederile alin. (1), pentru instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională, suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz. (...)
Începând cu luna mai 2018, la stabilirea limitei de sporuri prevăzute la alin. (2) se includ drepturile prevăzute la
anexa nr. II cap. II art. 2 alin. (1) .
Prevederile alin. (1) nu se aplică personalului trimis în misiune în străinătate.
Prevederile alin. (2) și (3), pentru instituțiile din sistemul sanitar, se aplică începând cu data de 1 martie 2018.
Pentru ordonatorii principali de credite prevăzuți la alin. (2) se depășește, după caz, plafonul prevăzut la respectivul alineat, astfel încât, pentru unitățile sanitare de monospecialitate, serviciile județene de ambulanță și Serviciul de Ambulanță al Municipiului București-Ilfov, să se asigure limita minimă a sporurilor stabilită conform prevederilor
art. 23 . Unitățile sanitare de monospecialitate includ unități sanitare cu și fără paturi care acordă servicii medicale într-o specialitate, în conexiune, după caz, cu alte specialități complementare.
–
Articolul 7
alin. (1)
și
(3) din capitolul II, secțiunea a 3-a a anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 :
(1)
În raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, pentru personalul de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri:
a)
pentru personalul din unități, secții și compartimente de boli infecțioase, neonatologie, săli de naștere și din laboratoarele de analize medicale, care își desfășoară activitatea în condiții periculoase, un spor de până la 25% din salariul de bază;
b)
pentru condiții deosebit de periculoase: leprozerii, anatomie patologică, TBC, SIDA, dializă, recuperare neuromotorie, neuropsihomotorie, neuromusculară și neurologică, psihiatrie, medicină legală, asistență medicală de urgență și transport sanitar, acordată prin serviciile de ambulanță și structurile de primire a urgențelor (UPU - SMURD, UPU, CPU), secții și compartimente de ATI, de terapie intensivă și de terapie acută, unități de supraveghere și tratament avansat al pacienților cardiaci critici (USTACC), secții și compartimente de îngrijiri paliative, secții și compartimente de oncologie medicală, oncologie pediatrică, radioterapie, hematologie oncologică, neurologie, neurochirurgie, transplant de organe, secții/compartimente pentru arși, laboratoare de radioterapie, centru pentru arși, serviciul/compartimentul de prevenire a infecțiilor asociate asistenței medicale, Institutul Național de Hematologie Transfuzională «Prof. Dr. C.T. Nicolau» București, centrele de transfuzie sanguină regionale/județene și al municipiului București, personalul încadrat în blocul operator, în punctele de transfuzii din spital, în laboratoarele de cardiologie și radiologie intervențională, în laboratoarele de endoscopie intervențională, unități de accidente vasculare cerebrale acute (UAVCA)/unitate de urgențe neurovasculare, genetică medicală, precum și medicii de specialitate chirurgicală, epidemii deosebit de grave și altele asemenea, stabilite de Ministerul Sănătății, cuantumul sporului este de până la 85% din salariul de bază. Nivelul sporului se stabilește de conducerea fiecărei unități sanitare cu personalitate juridică, de comun acord cu sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de sistem sanitar și cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate în bugetul de venituri și cheltuieli;
c)
pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
d)
pentru condiții grele de muncă, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective;
e)
pentru personalul care își desfășoară activitatea cu surse de radiații sau generatoare de radiații, un spor pentru condiții periculoase de până la 30% din salariul de bază, diferențiat pe categorii de risc radiologic astfel: 10% la categoria I, 15% la categoria a II-a, 20% la categoria a III-a și 30% la categoria a IV-a;
f)
pentru unitățile sanitare cu specific deosebit, stabilite de Ministerul Sănătății, un spor de până la 15% din salariul de bază;
g)
pentru personalul care lucrează în unități sanitare aflate în localități izolate, situate la altitudine, care au căi de acces dificile sau unde atragerea personalului se face cu greutate, un spor de până la 20% din salariul de bază;
h)
pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite, cum ar fi stres sau risc, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective.
[...]
(3)
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
25.
Autorii excepției apreciază că normele de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din
Constituție: art. 1 alin. (5)
referitor la obligația respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor,
art. 15 alin. (1)
privind universalitatea,
art. 16 alin. (1)
referitor la egalitatea în drepturi,
art. 41 alin. (1)
referitor la dreptul la muncă,
art. 44 alin. (1)
privind dreptul de proprietate,
art. 61 alin. (1)
privind rolul Parlamentului,
art. 73 alin. (1)
privind legile adoptate de Parlament și
art. 138 alin. (5)
potrivit căruia nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare. De asemenea, invocă încălcarea
art. 20 din Constituție , prin raportare la prevederile
art. 14 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la interzicerea discriminării.
26.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017
fac parte din
capitolul II, secțiunea a 3-a
referitoare la sporuri. În ceea ce privește sporul care se acordă pentru condițiile de muncă, textul de lege criticat prevede regula, aplicabilă tuturor categoriilor de personal care cad sub incidența
Legii-cadru nr. 153/2017 , potrivit căreia locurile de muncă și categoriile de personal, precum și mărimea concretă a sporului pentru condiții de muncă se stabilesc prin regulament-cadru elaborat de către fiecare dintre ministerele coordonatoare ale celor 6 domenii de activitate bugetară, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea fiecăruia dintre ministerele coordonatoare, a fiecăreia dintre instituțiile de apărare, ordine publică și securitate națională sau a fiecăreia dintre autoritățile publice centrale autonome, cu avizul Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și al Ministerului Finanțelor și cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative ale domeniului de activitate.
27.
Cu privire la sporuri și la protecția de care se bucură acestea potrivit dispozițiilor constituționale, Curtea, prin
Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 119 din 4 februarie 2021, paragrafele 18 și 19, a reținut, în esență, că sporurile, premiile și alte stimulente, acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative, reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de
Constituție . De asemenea, Curtea a statuat că instituirea și diminuarea sporurilor, acordarea într-o anumită perioadă de timp, modificarea lor ori încetarea acordării, stabilirea categoriilor de personal salarizat care beneficiază de acestea, ca și a altor condiții și criterii de acordare țin de competența și de opțiunea exclusivă a legiuitorului, cu singura condiție de ordin constituțional ca măsurile dispuse să vizeze deopotrivă toate categoriile de personal care se află într-o situație identică.
28.
În ceea ce privește delegarea stabilirii mărimii sporului pentru condiții de muncă prin acte de reglementare secundară, prevăzută de
art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea, prin
Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020 , precitată, paragraful 28, a reținut că, departe de a constitui o negare a rolului Parlamentului de unică autoritate legiuitoare, prevederile de lege criticate nu fac altceva decât să dea expresie opțiunii legiuitorului în materia reglementării sporului pentru condiții de muncă, fără a încălca dispozițiile
art. 61 din Constituție . Astfel, marja de apreciere a autorităților administrației publice în privința stabilirii mărimii sporului pentru condiții de muncă nu este nelimitată, ci aceasta se exercită, în condițiile legii, cu încadrarea în limitele maxime prevăzute de lege.
29.
Cât privește dispozițiile
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea reține că acestea instituie regula potrivit căreia suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite - respectiv ordonator principal de credite pentru instituțiile din sistemul sanitar și de asistență socială și cele din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională - nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază.
30.
În același timp, prevederile
art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017
stabilesc că limita maximă a sporurilor și a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în legea-cadru mai sus menționată și în
anexele nr. I-VIII
la aceasta.
31.
Prin
Decizia nr. 666 din 29 septembrie 2020 , precitată, paragrafele 23 și 24, Curtea a reținut că prevederile de lege criticate nu recunosc necondiționat dreptul la acordarea sporurilor la nivelul lor maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, nivelul acestora urmând a fi determinat în raport cu regulile pe care legea le stabilește: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în lege și în anexele sale și totodată, interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de
art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 . De asemenea, în accepțiunea legii-cadru, sporurile nu sunt stabilite prin raportare la procent fix, ceea ce rezultă din utilizarea sintagmei „spor de până la... %“. Regula limitării sumei sporurilor și a stabilirii sporurilor sub forma unei limite maxime, în care fiecare dintre acestea trebuie să se încadreze, și nu ca un procent fix, prestabilit din salariul de bază, solda de funcție/salariul de funcție, indemnizația de încadrare reprezintă opțiunea legiuitorului, exprimată în limitele prevăzute de
Constituție
și destinată a fi aplicată în mod nediferențiat întregului personal plătit din fonduri publice.
32.
În sfârșit, în ceea ce privește dispozițiile
art. 7 alin. (1) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 , Curtea reține că acestea reglementează sporurile ce pot fi acordate personalului de specialitate medico-sanitar și auxiliar sanitar din unitățile sanitare și unitățile medico-sociale în funcție de condițiile în care se desfășoară activitatea acestora. Dispozițiile
alin. (3)
din același articol de lege prevăd că locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestora se stabilesc de către ordonatorul de credite, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanților salariaților, în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens.
33.
Curtea constată că aceste dispoziții păstrează concepția legislativă care se regăsește și în prevederile
art. 23-25 din Legea-cadru nr. 153/2017
cu privire la libertatea pe care legiuitorul o dă autorităților administrative de a stabili, în funcție de situațiile concrete pe care le prezintă activitatea în domeniu, locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului, precum și condițiile de acordare a acestuia. Astfel, considerentele reținute mai sus cu privire la dispozițiile
art. 23
și ale
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017
sunt aplicabile și în privința dispozițiilor
art. 7 alin. (1)
și
(3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 .
34.
Cât privește pretinsa contrarietate dintre dispozițiile
art. 7 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017
și cele ale
art. 25 alin. (2)
din aceeași lege, Curtea constată că reglementările amintite se referă la aspecte diferite. Astfel, așa cum s-a reținut mai sus, dispozițiile
art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017
se referă la limitarea sumei sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite, în timp ce dispozițiile
art. 7 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017
se referă la stabilirea în mod concret a sporului pentru condiții de muncă de către ordonatorul de credite, cu respectarea prevederilor regulamentului menționat la
art. 23 din Legea-cadru nr. 153/2017 . Cele două dispoziții nu sunt contradictorii, ci se completează pentru a se stabili limitele în care ordonatorul de credite poate acorda sporurile prevăzute de lege.
35.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată, din oficiu, de Tribunalul Mureș - Secția civilă în Dosarul nr. 1.119/102/2018/a1 al acestei instanțe și de Delia Gherman în Dosarul nr. 1.633/102/2018 al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și constată că dispozițiile
art. 23
și ale
art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și dispozițiile
art. 7 alin. (1)
și
(3) din capitolul II al anexei nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Mureș - Secția civilă și Curții de Apel Târgu Mureș - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent, Patricia-Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.