Convenția din 22 noiembrie 1928

Articolul 1

1. O expoziție este o manifestare care, oricare ar fi denumirea, are ca scop principale a informa publicul, făcînd inventarul mijloacelor de care dispune omul pentru satisfacerea nevoilor unei civilizatii și care face să apară într-una sau mai multe ramuri ale activității umane progresele realizate sau perspectivele de viitor.

2. Expozitia este internationala cînd la aceasta participa mai multe state.

3. Participanții la o expoziție internationala sînt, pe de o parte, expozantii din statele care sînt oficial reprezentate și grupate în secții naționale, pe de altă parte organizațiile internaționale sau expozantii din statele nereprezentate oficial și, în sfîrșit, aceia care sînt autorizați, conform regulamentelor expoziției, sa desfășoare o alta activitate, în special concesionarii.

Articolul 2

Prezenta convenție se aplică tuturor expozițiilor internaționale, cu excepția:

a) expozițiilor de o durată mai mica de 3 saptamini;

b) expozițiilor de arte frumoase;

c) expozițiilor esențial comerciale.

Articolul 3

1. Indiferent de titlul care ar putea fi dat unei expoziții de către organizatorii săi, prezenta convenție distinge expoziții universale și expoziții specializate.

2. O expoziție este universala cînd face inventarul mijloacelor utilizate și a progreselor realizate sau care vor fi realizate în mai multe ramuri ale activității umane, asa cum rezultă din clasificarea prevăzută la art. 30 paragraful 2 a) al prezentei convenții.

3. Expozitia este specializată cînd este consacrată unei singure ramuri a activității umane, asa cum aceasta ramura este definită în clasificare.

Articolul 4

1. Durata unei expoziții nu trebuie să depășească 6 lui.

2. Datele de deschidere și de închidere ale unei expoziții sînt fixate în momentul înregistrării sale și nu pot fi modificate decît în caz de forta majoră și cu acordul Biroului Internațional al Expozițiilor (denumit mai jos birou) și menționat la titlul V al prezentei convenții. Totuși, durata totală a expoziției nu trebuie să depășească 6 luni.

Articolul 5

1. Frecventa expozițiilor vizate de prezenta convenție este reglementată în felul următor:

a) în același stat, un interval minim de 20 de ani trebuie să separe doua expoziții universale; un interval minim de 5 ani trebuie să separe o expoziție universala și o expoziție specializată;

b) în state diferite, un interval minim de 10 ani trebuie să separe doua expoziții universale;

c) în același stat, un interval de minimum 10 ani trebuie să separe expozițiile specializate de aceeași natura; un interval de minimum 5 ani trebuie să separe doua expoziții specializate de natura diferita;

d) în state diferite, un interval de minimum 5 ani trebuie să separe doua expoziții specializate de aceeași natura; un interval de minimum 2 ani trebuie să separe doua expoziții specializate de natura diferita;

2. Cu toate dispozițiile paragrafului 1 de mai sus, biroul poate, în mod excepțional și în condițiile prevăzute la art. 28 paragraful 3 f), sa reducă intervalele de mai sus, pe de o parte, în avantajul expozițiilor specializate, pe de altă parte, și în limita a 7 ani, în avantajul expozițiilor universale organizate de state diferite.

3. Intervalul care trebuie să separe expoziții înregistrate are ca punct de plecare data de deschidere a numitelor expoziții.

Articolul 6

1. Guvernul unei părți contractante pe teritoriul căreia este proiectata o expoziție (denumit mai departe guvern invitant) trebuie să adreseze biroului o cerere pentru a obține înregistrarea expoziției, indicind măsurile legislative, reglementare sau financiare pe care le prevede cu ocazia acestei expoziții. Guvernul unui stat necontractant care dorește să obțină înregistrarea unor expoziții poate, în același fel, sa adreseze o cerere biroului, cu condiția de a se angaja să respecte pentru aceasta expoziție dispozițiile de la titlurile I, II, III și IV ale acestei convenții și reglementările impuse pentru aplicarea lor.

2. Cererea de înregistrare trebuie să fie facuta de guvernul însărcinat cu relațiile internaționale care privesc locul unde este proiectata expozitia (denumit mai jos guvern invitant), chiar în cazul i care acest guvern este organizatorul expoziției.

3. Biroul determina, prin regulamentele sale obligatorii, durata maxima pentru reținerea datei unei expoziții și durata minima pentru depunerea cererii de înregistrare; el precizează documentele care trebuie să însoțească o astfel de cerere. El fixează, de asemenea, prin regulamentul obligatoriu, suma contribuțiilor cerute pentru cheltuielile de examinare a cererii.

4. Înregistrarea nu este acordată decît dacă expozitia îndeplinește condițiile fixate de prezenta convenție și regulamentele stabilite de birou.

Articolul 7

1. Cînd doua sau mai multe state sînt în concurenta pentru înregistrarea unei expoziții și nu ajung la o înțelegere, ele sesizează adunarea generală biroului, care decide ținînd cont de consideratiile invocate și, mai ales, de cauze speciale de natura istorica sau morala, de timpul scurs de la ultima expoziție și de numărul de manifestări deja organizate de statele concurente.

2. Cu excepția unor circumstanțe excepționale, biroul da preferinta unei expoziții proiectate pe teritoriile unei părți contractante.

Articolul 8

Cu excepția cazului prevăzut la art. 4, paragraful 2, statul care a obținut înregistrarea unei expoziții pierde drepturile care decurg din aceasta înregistrare, dacă modifica data la care a declarat ca expozitia se va tine. Dacă dorește ca expozitia să fie organizată la o altă dată, trebuie să introducă o noua cerere și să se supună, dacă va fi cazul, procedurii fixate la art. 7, care implica eventuale concurente.

Articolul 9

1. Pentru orice expoziție care n-a fost înregistrată, părțile contractante pot refuza sa participe și sa o patroneze, precum și orice subvenție.

2. Părțile contractante rămîn total libere sa nu participe la o expoziție înregistrată.

3. Fiecare parte contractantă va face uz de toate mijloacele care i se par cele mai oportune, după legislația sa, pentru a fi contra promotorilor de expoziții fictive sau de expoziții la care participanții vor fi atrasi în mod fraudulos prin promisiuni, anunțuri, sau reclame mincinoase.

Articolul 10

1. Guvernul invitant trebuie să vegheze la respectarea dispozițiilor prezentei convenții și reglementărilor impuse pentru aplicarea ei.

2. Dacă acest guvern nu organizează el expozitia, persoana juridică ce o organizează trebuie să fie recunoscută oficial în acest scop de către guvern, care garantează executarea obligațiilor de către aceasta persoana juridică.

Articolul 11

1. Invitațiile de participare la o expoziție, fie ca sînt adresate părților contractante sau statelor nemembre, trebuie să fie trimise pe cale diplomatică de către singurul guvern al statului invitant de către singurul guvern al statului invitat, pentru el și alte persoane fizice sau juridice care țin de autoritatea sa. Răspunsurile, precum și dorintele de participare exprimate de către persoane fizice sau juridice neinvitate, trebuie să parvina pe aceeași cale guvernului invitant. Invitațiile trebuie să țină cont de termenele prescrise de birou. invitațiile către organizațiile cu caracter internațional sînt adresate direct.

2. Nici o parte contractantă nu poate organiza sau patrona o participare la o expoziție internationala dacă invitațiile de mai sus nu au fost adresate conform dispozițiilor prezentei convenții.

3. Părțile contractante se angajează sa nu adreseze și sa nu accepte nici o invitație de a participa la o expoziție dacă ea va avea loc pe teritoriul unei părți contractante sau al unui stat nemembru, dacă în aceasta invitație nu se face mențiunea înregistrării acordate conform dispozițiilor prezentei convenții.

4. Orice parte contractantă poate cere organizatorilor sa nu-i adreseze alte invitații decît cea care îi este destinată. Ea poate, de asemenea, să se abțină de a transmite invitații sau dorinte de participare exprimate de persoane fizice sau juridice neinvitate.

Articolul 12

Guvernul invitant trebuie să numească un comisar general al expoziției însărcinat sa-l reprezinte în tot ceea ce privește expozitia și scopurile prezentei convenții.

Articolul 13

Guvernul oricărui stat care participa la o expoziție trebuie să numească un comisar general al secției, care să-l reprezinte față de guvernul invitant. Comisarul general de secție este singurul însărcinat cu organizarea prezentării sale naționale. El informează pe comisarul general al expoziției de compozitia acestei prezentări și veghează la respectarea drepturilor și obligațiilor expozantilor.

Articolul 14

1. În cazul în care expozițiile universale comporta pavilioane naționale, toate guvernele participante construiesc pavilioanele pe cheltuiala lor.Totuși, cu aprobarea prealabilă a biroului, organizatorii de expoziții universale pot, prin derogare, sa construiască amplasamente destinate a fi închiriate guvernelor care nu sînt în măsura sa construiască pavilioane naționale.

2. În expozițiile specializate, construirea de clădiri revine organizatorilor.

Articolul 15

Într-o expoziție universala nu se pot percepe nici de către guvernul invitant, nici de către autoritățile locale, nici de către organizatorii expoziției, chirii sau redevențe forfetare pentru amplasamentele atribuite guvernelor participante (cu excepția unei chirii pentru amplasamentele construite în baza derogarii prevăzute la art. 14 paragraful 1). În cazul în care o taxa imobiliară ar fi exigibilă, după legislația în vigoare în statul invitant, ea va rămîne în sarcina organizatorilor. numai serviciile efectiv făcute în aplicarea regulamentelor aprobate de către birou pot face obiectul unei retribuții.

Articolul 16

Regimul vamal al expozițiilor este fixat în anexa la prezenta convenție, din care face parte integrantă.
──────────────────