Decizia nr. 217/2023

Articolul 16

lit. a):

„Veteranii de război și văduvele de război beneficiază și de următoarele drepturi: a) câte 12 călătorii gratuite, dus-întors, sau 24 de călătorii simple, în cursul unui an calendaristic, la clasa I pe calea ferată, la tren de orice rang, pentru marii mutilați, pentru invalizii de război, precum și pentru veteranii de război decorați cu ordine și medalii de război. Veteranii de război decorați cu Medalia «Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945», cei nedecorați, precum și văduvele de război au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 6 călătorii interne gratuite, dus-întors, sau la 12 călătorii simple pe calea ferată, la tren de orice rang. Generalii, ofițerii și ceilalți veterani de război decorați cu Medalia «Crucea comemorativă a celui de-al doilea război mondial, 1941-1945» călătoresc la clasa I, iar cei nedecorați și văduvele de război, la clasa a II-a.

Veteranii de război și văduvele de război care locuiesc în mediul rural au dreptul, în cursul unui an calendaristic, la 12 călătorii interne, dus-întors, gratuite, pe mijloacele de transport auto, pe calea ferată sau pe căile fluviale, la alegere.

În cadrul numărului de călătorii stabilit pentru titulari, aceștia le pot folosi și pentru însoțitori. Legitimațiile de transport tip card pot fi utilizate și de către soțul/soția sau alte persoane mandatate de titulari să le reprezinte interesele, pe bază de procură autentificată, nefiind necesară prezența titularului la efectuarea călătoriei.

Însoțitorii marilor mutilați și ai invalizilor de gradul I beneficiază de aceleași drepturi de transport gratuit și la aceeași clasă ca și titularii drepturilor ai căror însoțitori sunt;“;

–

Articolul 23

: „Pentru acoperirea tuturor cheltuielilor determinate de aplicarea acestei legi, fondurile necesare se vor suporta de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau de la bugetele locale, în limita sumelor aprobate anual Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale ori locale. Călătoria pe calea ferată se efectuează pe bază de legitimații de transport tip card puse la dispoziție de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, la cererea asociațiilor veteranilor de război legal constituite. Achitarea costurilor de călătorie pe calea ferată, căile fluviale și auto județene, pe baza legitimațiilor de transport tip card, se face de către Ministerul Finanțelor Publice direct Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, iar costul biletelor pe mijloacele de călătorie în comun din municipii și orașe se suportă de către consiliile județene și locale.

Ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și operatorii economici din domeniile respective de activitate vor lua fiecare măsurile necesare ce le revin pentru aplicarea prezentei legi.“

16.

Se apreciază că prevederile criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale

art. 1 alin. (3)

referitor la statul de drept, ale

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi și ale

art. 135 alin. (1)

și

alin. (2) lit. a)

referitor la economie.

17.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a mai analizat critici identice cu cele formulate în prezenta cauză prin

Decizia nr. 323 din 19 mai 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 16 august 2022. Astfel, cu referire la pretinsa neclaritate a prevederilor criticate, Curtea a reținut că simpla posibilitate ca dispozițiile legale incidente în soluționarea unei cauze judiciare să fie interpretabile nu reprezintă o încălcare a principiului securității juridice, ci, dimpotrivă, ține de esența înfăptuirii justiției, în sensul acestei noțiuni care se regăsește în

art. 124 din Constituție , faptul că judecătorii au îndatorirea de a impune, în situația în care sunt legitime mai multe interpretări alternative, interpretarea normelor legale care se va bucura de autoritate.

18.

Cu referire la încălcarea

art. 16 alin. (1) din Constituție , instanța de contencios constituțional a arătat că obiectivul principal urmărit de legiuitor prin consacrarea drepturilor prevăzute la

art. 16

și

23 din Legea nr. 44/1994

nu îl constituie conferirea unui caracter efectiv dreptului fundamental la circulație al beneficiarilor acestora. Măsurile de gratuitate la transport sunt doar o parte dintre drepturile și facilitățile oferite de

capitolul II (art. 10-17) al Legii nr. 44/1994

și, în ansamblul lor, reprezintă măsuri luate în considerarea faptului că, potrivit

art. 1 alin. (3) din Constituție , România este stat social. În plus, Curtea Constituțională a reținut că

art. 16 alin. (1) din Constituție

nu poate fi interpretat în sensul că impune ca diferitele categorii de persoane la care ordinea juridică se referă să fie reglementate în mod identic sub toate aspectele care pot fi apreciate ca fiind comune respectivelor categorii. Tratamentul discriminatoriu sau, dimpotrivă, nediscriminatoriu trebuie apreciat și în funcție de cât de semnificative sunt deosebirile de conținut al reglementării. În cauză, a arătat Curtea, deși legiuitorul nu îi tratează în mod identic pe beneficiarii

Legii nr. 44/1994

care locuiesc în mediul rural și pe cei care nu locuiesc în mediul rural, o astfel de constatare nu conduce, în mod automat, la concluzia că acest tratament este discriminatoriu. Mai mult decât atât,

art. 16 alin. (1) din Constituție

nu poate fi interpretat și aplicat de o manieră într-atât de strictă încât să îl pună pe legiuitor în dificultatea de a acționa în vederea implementării numeroaselor și variatelor politici sociale pe care este îndreptățit să le adopte.

19.

Mai departe, Curtea a statuat că, pe de o parte, este rezonabilă presupunerea că, în considerarea unor valori consacrate ca fiind supreme de

art. 1 alin. (3) din Constituția României , precum demnitatea omului și dreptatea, și pe care același text constituțional le garantează, statul român a adoptat atât

Decretul-lege nr. 118/1990

privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1208 din 10 decembrie 2020, cât și

Legea nr. 44/1994 . Pe de altă parte, legiuitorul are prerogativa de a aprecia că deosebirile dintre destinatarii celor două acte normative sunt suficient de relevante pentru a justifica un tratament juridic care să nu fie identic, ci, după caz, să prevadă unele deosebiri de conținut, cu atât mai mult cu cât acestea nu sunt majore.

20.

De asemenea, Curtea a reținut că dispozițiile criticate nu aduc atingere nici concurenței, care, potrivit

art. 135 alin. (1) din Constituție , reprezintă, alături de libera inițiativă, baza economiei de piață în România. În plus, prin adoptarea acestor reglementări, statului nu i se poate imputa că și-a încălcat obligația de a asigura protecția concurenței loiale, impusă de

art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituție , întrucât ele au fost adoptate de către stat în implementarea unei politici cu un pronunțat caracter social și nu reprezintă o intervenție de natură economică și care, astfel, ar putea să pericliteze valorile ocrotite de

art. 135 alin. (1)

și

alin. (2) lit. a) din Constituție .

21.

Cu referire la critica prin care s-a invocat relația dintre dreptul Uniunii Europene și dreptul intern, Curtea a reiterat jurisprudența sa prin care a stabilit că nu este de competența sa să analizeze conformitatea unei dispoziții de drept național cu textul Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene prin prisma

art. 148 din Constituție . O atare competență, și anume aceea de a stabili dacă există o contrarietate între legea națională și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, aparține instanței de judecată, care, pentru a ajunge la o concluzie corectă și legală, din oficiu sau la cererea părții, poate formula o întrebare preliminară în sensul

art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

la Curtea de Justiție a Uniunii Europene. În situația în care Curtea Constituțională s-ar considera competentă să se pronunțe asupra conformității legislației naționale cu cea europeană s-ar ajunge la un posibil conflict de jurisdicții între cele două instanțe, ceea ce, la acest nivel, este inadmisibil. De asemenea, Curtea Constituțională a mai arătat că toate aceste aspecte converg spre a demonstra faptul că sarcina aplicării cu prioritate a reglementărilor comunitare obligatorii în raport cu prevederile legislației naționale revine instanței de judecată. Este o chestiune de aplicare a legii, și nu de constituționalitate. Curtea a constatat că în raporturile dintre legislația Uniunii Europene și cea națională (cu excepția Constituției) se poate vorbi numai despre prioritate de aplicare a celei dintâi față de cealaltă, chestiune a cărei constatare și aplicare intră în competența instanțelor judecătorești. Mai mult, Curtea a reținut că, în cazul în care s-ar accepta punctul de vedere contrar, în sensul că instanța constituțională se poate pronunța asupra constituționalității unui text de lege prin raportare la prevederile unui act european, s-ar încălca în mod evident competențele Curții de Justiție a Uniunii Europene, din moment ce interpretarea tratatelor de bază este de competența acesteia din urmă ( art. 267 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene ). În consecință, Curtea Constituțională a stabilit că o atare excepție de neconstituționalitate este inadmisibilă.

22.

Potrivit

Deciziei nr. 498 din 10 mai 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 28 iunie 2012, Curtea a arătat că economia de piață este un concept viu, evolutiv, astfel încât instanța constituțională nu îl poate interpreta ca pe unul cu conținut fix, imuabil, ci având în vedere situația socioeconomică a statului.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Petdor Com - S.R.L. din Rădăuți în Dosarul nr. 21/39/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 16 lit. a) tezele I-III

și ale

art. 23, cu referire la noțiunea (căile fluviale și auto) județene, din Legea nr. 44/1994

privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 aprilie 2023.