Decizia nr. 311/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Judecătoria Brașov - Secția penală, din oficiu, în Dosarul nr. 3.290/197/2019/a1 și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.319D/2019.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Se arată că chestiunea de drept invocată prin prezenta excepție fusese dezlegată de Curte, anterior invocării prezentei excepții, prin

Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019 , din care sunt relevante paragrafele 39 și 40.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 21 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.290/197/2019/a1, Judecătoria Brașov - Secția penală - Judecătorul de cameră preliminară a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , excepție de neconstituționalitate ridicată de Judecătoria Brașov - Secția penală, din oficiu, într-o cauză având ca obiect constatarea legalității sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de violență în familie, una dintre persoanele vătămate fiind minoră.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că nu există o justificare obiectivă și rezonabilă cu privire la neincluderea în categoria nulităților absolute a cazurilor în care sunt încălcate dispozițiile legale referitoare la obligativitatea asigurării asistenței juridice a persoanei vătămate, în condițiile în care, conform

art. 33 alin. (2) din Codul de procedură penală , aceasta are aceleași drepturi și obligații ca părțile, cu excepția celor pe care legea le acordă numai părților. Se arată că persoana vătămată nu este parte în procesul penal, ci subiect procesual principal, și că aceasta dobândește calitatea de parte doar în situația în care se constituie parte civilă. În aceste condiții, persoana vătămată nu este participant la procesul penal, conform

art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , motiv pentru care încălcarea dispozițiilor legale referitoare la asistența obligatorie a persoanei vătămate atrage nulitatea relativă a actelor astfel încheiate. Se susține că reglementarea cazurilor în care este obligatorie asigurarea asistenței juridice are la bază vulnerabilitatea categoriilor de persoane vizate. Or, identitatea situațiilor în care se regăsesc persoanele prevăzute la

art. 90 din Codul de procedură penală

impune identitatea sancțiunii aplicabile în cazul nerespectării acestor dispoziții legale. Totodată, se apreciază că soluția legislativă criticată discriminează persoana vătămată minoră, care nu alege să exercite acțiunea civilă în procesul penal, în raport cu cea care, constituindu-se parte civilă, devine parte a procesului penal și beneficiază de dispozițiile

art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală . Pentru aceste motive, se susține că dispozițiile legale criticate încalcă dreptul la apărare al persoanei vătămate, atunci când asistența juridică a acesteia este obligatorie.

6.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale. Face trimitere la

Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019

și susține că există un interes public în asigurarea dreptului la apărare al persoanelor enumerate la

art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală

și că textul criticat trebuie să ocrotească în mod egal dreptul la asistență juridică obligatorie al persoanei vătămate care nu s-a constituit parte civilă.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , care au următorul cuprins: „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind: (...) f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum și a celorlalte părți, atunci când asistența este obligatorie.“

11.

Se susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi și ale

art. 24

- Dreptul la apărare.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în faza camerei preliminare, în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, problema juridică invocată în susținerea acesteia, aceea a imposibilității invocării cazului de nulitate absolută prevăzut la

art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală

și în privința persoanei vătămate, este una ipotetică, aceasta putând fi apreciată drept eventual viciu de constituționalitate doar în fazele procesului penal ulterioare camerei preliminare. Spre deosebire de acestea, în faza camerei preliminare, în condițiile formei textului criticat de la data ridicării excepției, neasigurarea apărării persoanei vătămate putea fi invocată ca nulitate relativă, având în vedere obiectul camerei preliminare, astfel cum acesta este prevăzut la

art. 342 din Codul de procedură penală . Pentru aceste motive, Curtea apreciază că dispozițiile legale criticate nu au legătură cu soluționarea cauzei în faza procesuală în care prezenta excepție de neconstituționalitate a fost invocată, neîndeplinind, prin urmare, condițiile de admisibilitate prevăzute la

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , conform cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei (...)“.

13.

Mai mult, Curtea reține că în susținerea excepției se solicită, în realitate, modificarea dispoziției legale criticate, în sensul prevederii și a persoanei vătămate printre participanții la procesul penal în cazul cărora asigurarea asistenței juridice este obligatorie. Or, modificarea și completarea legii constituie operațiuni legislative care sunt de competența exclusivă a Parlamentului, acestea excedând competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului“.

14.

De altfel, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 88 din 13 februarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 20 iunie 2019, a constatat că dispozițiile

art. 281 alin. (4) lit. a) din Codul de procedură penală

raportat la

art. 281 alin. (1) lit. f)

din același act normativ sunt neconstituționale. Ca urmare a pronunțării

Deciziei nr. 88 din 13 februarie 2019 , anterior menționată, prevederile

art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală

au fost modificate prin articolul unic al

Legii nr. 279/2022

pentru modificarea

art. 281 alin. (1) lit. f)

din

Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 967 din 4 octombrie 2022, acestea având în prezent următorul conținut: „(1) Determină întotdeauna aplicarea nulității încălcarea dispozițiilor privind: (...) f) asistarea de către avocat a suspectului sau inculpatului, a celorlalte părți, precum și a persoanei vătămate, atunci când asistența este obligatorie.“ Așadar, ulterior publicării

Deciziei nr. 88 din 13 februarie 2019

în Monitorul Oficial al României, Partea I, legiuitorul a modificat dispozițiile legale criticate în sensul arătat în motivarea excepției de neconstituționalitate.

15.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 281 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Judecătoria Brașov - Secția penală, din oficiu, în Dosarul nr. 3.290/197/2019/a1.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Brașov - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 25 mai 2023.