Decizia nr. 79/2000

Lucian Mihai - președinte

Costica Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Ioan Muraru - judecător

Nicolae Popa - judecător

Lucian Stangu - judecător

Florin Bucur Vasilescu - judecător

Romul Petru Vonica - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 19/1994

privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcții de locuințe, aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 82/1995 , excepție ridicată de Ștefan Nichita și Doina Nichita în Dosarul nr. 1.203/1996 al Judecătoriei Tulcea.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției ca nefondata, deoarece apreciază ca

art. 5 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 19/1994

nu contravine dispozițiilor constituționale ale art. 16, iar art. 43 din Constituție nu are legătură cu textul criticat.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 7 iunie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 1.203/1996, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 19/1994

privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcții de locuințe, aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 82/1995 , excepție ridicată de Ștefan Nichita și Doina Nichita într-o cauza având ca obiect obligația de a face, formulată de aceștia împotriva Consiliului Local Tulcea.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca

art. 5 alin. 4, în redactarea prevăzută de Legea nr. 82/1995

prin care a fost aprobată

Ordonanța Guvernului nr. 19/1994 , articol potrivit căruia dobânzile stipulate de acest text se vor practica pentru contractele încheiate după publicarea legii în Monitorul Oficial al României, încalcă art. 16 din Constituție. Încălcarea consta în aceea ca textul criticat "creează două categorii de cetățeni - cei care au încheiat contracte în baza unei ordonanțe fără putere de lege și cei care au încheiat contracte după aprobarea acestei ordonanțe -, cu vădită dezavantajare a celor dintâi". Se mai susține, de asemenea, ca sunt incalcate și dispozițiile art. 43 din Constituție, deoarece se asigura un nivel de trai decent numai pentru unii cetățeni.

Judecătoria Tulcea, exprimandu-și opinia, apreciază ca dispozițiile

art. 5 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 19/1994

sunt constituționale, întrucât ele "reprezintă o aplicare a principiului neretroactivitatii legii civile, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituție". Se arata ca modificarea cuantumului dobânzii prin

Legea nr. 82/1995

produce efecte numai în privinta contractelor ce urmează să fie încheiate în perioada activității sale, potrivit principiului ca actul juridic produce efecte în raport cu legea sub imperiul căreia a luat naștere. În consecința, pentru toate persoanele care, la un moment determinat, încheie un act juridic sau se afla în situația de a încheia un astfel de act, efectele sunt prevăzute de legea în vigoare, fără nici o discriminare și cu respectarea principiului egalității.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 19/1994 , aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 82/1995 , este neîntemeiată. Se arata ca aceste dispoziții, respectiv dobânzile stabilite prin

Legea nr. 82/1995 , nu se pot aplica retroactiv, întrucât s-ar încalcă principiul neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituție. Prevederile criticate nu contravin nici dispozițiilor constituționale ale art. 16, întrucât respectarea principiului egalității presupune ca pentru persoanele care, într-o perioadă determinata, încheie un act juridic sau se afla în situația de a încheia un astfel de act își produce efectele legea în vigoare, fără privilegii și fără discriminări. Se mai arata ca

art. 5 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 19/1994 , care se referă doar la aplicarea legii în timp, nu are nici o legătură cu conținutul art. 43 din Constituție, articol pe care autorul excepției îl invoca, de asemenea, în susținerea neconstitutionalitatii textului criticat.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, a fost legal sesizată și este competența să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 19/1994 , aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 82/1995 , dispoziții care prevăd:

"Dobânzile prevăzute în acest articol se vor practica pentru contractele de împrumut sau de vânzare încheiate după data publicării în Monitorul Oficial al României."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constata ca aceasta este neîntemeiată și urmează să fie respinsă.

Susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 5 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 18/1994 încalcă art. 16 din Constituție, referitor la "Egalitatea în drepturi", întrucât, stabilind ca dobânzile prevăzute de text se aplică contractelor de împrumut sau de vânzare încheiate după data publicării în Monitorul Oficial al României a legii prin care au fost aprobate, creează două categorii de cetățeni - cei care au încheiat contracte înainte de aprobarea ordonanței și cei care au încheiat contracte după aprobarea acesteia -, cu vădită dezavantajare a celor dintâi, nu poate fi reținută. Într-adevăr, respectarea principiului egalității în drepturi consacrat la art. 16 din Constituție, potrivit căruia "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. (2) Nimeni nu este mai presus de lege.", presupune ca pentru persoanele care, într-o perioadă determinata, încheie un act juridic sau se afla în situația de a încheia un astfel de act își produce efectele legea în vigoare, fără privilegii și fără discriminări. În acest fel, în mod egal și fără discriminări, sunt aplicate și prevederile criticate ca neconstituționale în cauza de fața.

Aplicarea dobânzilor prevăzute la

art. 5 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 19/1994 , în redactarea modificată prin

Legea nr. 82/1995 , contractelor de împrumut sau de vânzare încheiate anterior publicării acestei legi în Monitorul Oficial al României ar constitui o încălcare a principiului neretroactivitatii legii civile consacrat la art. 15 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile".

În susținerea neconstitutionalitatii dispozițiilor

art. 5 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 19/1994

este invocată și încălcarea art. 43 din Constituție privind "Nivelul de trai", text care dispune: "(1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent.

(2) Cetățenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistența medicală în unitățile sanitare de stat, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistența socială prevăzute de lege."

Examinând aceasta sustinere, Curtea Constituțională constata ca textul de lege criticat se referă la aplicarea legii în timp, iar dispozițiile art. 43 din Constituție nu sunt relevante în cauza, astfel ca nici acest motiv de neconstituționalitate nu poate fi reținut.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 19/1994

privind stimularea investițiilor pentru realizarea unor lucrări publice și construcții de locuințe, aprobată, cu modificări și completări, prin

Legea nr. 82/1995 , excepție ridicată de Ștefan Nichita și Doina Nichita în Dosarul nr. 1.203/1996 al Judecătoriei Tulcea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 aprilie 2000.