Decizia nr. 100/2000

Articolul 11

alin. (1) din Legea nr. 54/1991

instituie o protecție legală pentru liderii de sindicat. Întrucât textul de lege prevede modificarea sau desfacerea contractului de muncă numai pentru motive neimputabile reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor, pe care le lasă la aprecierea angajatorului, acest text nu poate fi considerat neconstitutional.

Floarea Ghinea solicita respingerea excepției, precizând ca pensionarea sa a fost aprobată de conducerea unității tocmai datorită capacității sale de muncă.

Având cuvântul, în replica, apărătorul autorului excepției precizează ca Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. este o societate comercială cu capital privat. În aceste condiții, forta de muncă trebuie selectata astfel încât să se prezinte acționarilor profitul maxim.

Reprezentantul Ministerului Public, în replica, menționează că orice salariat care se pensionează poate fi reincadrat. Aceasta însă este lăsată la aprecierea angajatorului.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 2 decembrie 1999, pronunțată în Dosarul nr. 5.314/1999, Tribunalul București - Secția IV civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991

cu privire la sindicate, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. din București, având ca obiect judecarea apelului declarat de autorul excepției împotriva unei sentințe civile prin care s-a admis contestația formulată de Ghinea Floarea împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, emisă de Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. din București.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca prevederile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991

contravin dispozițiilor art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, pentru următoarele argumente:

- capacitatea unei persoane de a conduce o organizație sindicala nu poate fi sinonima cu capacitatea reglementată în dreptul muncii. Ca atare, " Legea nr. 3/1977

instituie o incapacitate legală de a presta o activitate salarizata pentru persoanele care au împlinit vârsta de pensionare. Aceste persoane vor putea fi menținute ori reangajate în munca, însă numai pe perioada în care pensionarul-salariat se dovedește capabil din punct de vedere biologic sa desfășoare activitatea pentru care este remunerat". În aceste condiții, se arata în continuare, obligarea prin lege a întreprinzătorului de a-și asuma riscul activității prin menținerea în funcție a unui salariat "pentru care

Legea nr. 3/1977

instituie o prezumție de incapacitate de muncă, având în vedere vârsta biologica a acestuia, nu înseamnă altceva decât o grava și neconstitutionala imixtiune și o denaturare a principiilor economiei de piața și a libertății comerțului".

Articolul 11

alin. (1) din Legea nr. 54/1991 , considera autorul excepției, instituie protecția legală a liderului de sindicat, referindu-se numai la calitatea acestuia de salariat. Însă liderul de sindicat angajat la unitatea unde s-a constituit sindicatul poate fi reangajat după pensionare, cumuland, în acest fel, salariul cu pensia. Întrucât art. 11 alin. (1) din lege nu distinge în acest sens, ar urma ca și salariatul-pensionar, lider de sindicat, sa beneficieze de protecția legii și, ca urmare, de transformarea contractului individual de muncă al acestuia într-un contract pe viața.

Tribunalul București - Secția IV civilă, exprimandu-și opinia, a apreciat ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, motivand ca prin textul de lege criticat s-a instituit o măsura de protecție a reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatului, care nu contravine principiului economiei de piața și libertății comerțului. Astfel, nu se poate modifica ori desface contractul de muncă pentru motive neimputabile pe care legea le lasă la aprecierea angajatorului, însă se poate proceda la modificarea sau desfacerea contractului de muncă pentru motive imputabile, angajatorul nefiind astfel obligat sa mențină în funcție un salariat, lider de sindicat, care nu este apt sa desfășoare o activitate salarizata.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepția este nefondata, întrucât prevederile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991

nu contravin dispozițiilor art. 134 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Constituție, deoarece "nu împiedica conducerea societăților comerciale sa dispună cu privire la personalul acestora, în cadrul organizării sau reorganizării societăților comerciale pe care le conduc". Dispozițiile legale criticate au semnificatia unor măsuri de protecție, iar în lipsa acestora societățile comerciale ar putea exercita presiuni asupra reprezentanților sindicali, impiedicandu-i să își îndeplinească rolul de apărători ai intereselor profesionale, economice și sociale ale salariaților.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională constata ca a fost legal sesizată și ca este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Din examinarea încheierii prin care a fost sesizată Curtea Constituțională, precum și a susținerilor autorului excepției formulate în dosarul cauzei, rezultă ca obiectul excepției îl constituie prevederile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991

cu privire la sindicate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 7 august 1991, potrivit cărora "Reprezentanților aleși în organele de conducere ale sindicatelor, precum și persoanelor care au deținut o astfel de funcție, în termen de un an de la încetarea mandatului nu li se poate modifica sau desface contractul de muncă pentru motive neimputabile lor pe care legea le lasă la aprecierea celui care angajează, decât cu acordul organului colectiv de conducere ales al sindicatului".

În motivarea excepției se susține ca aceste reglementări contravin dispozițiilor art. 134 alin. (1) din Constituție, potrivit cărora "Economia României este economie de piața", precum și celor ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituție, care prevăd ca "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producție".

1. Examinând critica formulată de autorul excepției, Curtea constata ca prevederile considerate neconstituționale nu contravin în nici un mod principiului constituțional al economiei de piața, principiu care implica, între alte condiții esențiale, libertatea comerțului, protecția concurentei loiale, precum și crearea unui cadru corespunzător pentru afirmarea și valorificarea cu sanse egale a tuturor factorilor de producție. Instituirea protecției legale pentru reprezentanții aleși în organele de conducere ale sindicatelor nu contravine libertății comerțului, ci, dimpotriva, aceasta este necesară pentru buna organizare și funcționare a unei societăți comerciale, într-o structura care să asigure desfășurarea activității sindicatului, potrivit scopului infiintarii lui. Aceasta protecție legală acordată reprezentanților sindicali urmărește, în realitate, asigurarea unei poziții de egalitate între sindicat, pe de o parte, și societatea comercială în care acesta își desfășoară activitatea, pe de altă parte, în calitate de părți ale contractului de muncă. În lipsa unor asemenea garanții, societatea comercială ar avea la dispoziție un puternic mijloc de presiune asupra reprezentanților sindicali, fapt care i-ar putea pune pe aceștia în imposibilitatea îndeplinirii activității lor specifice, astfel cum este prevăzută în art. 9 din Constituție.

2. În legătură cu prevederile cuprinse în

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991

referitoare la protejarea liderilor sindicali, Curtea observa ca acestea sunt în concordanta cu reglementările convențiilor internaționale în domeniul relațiilor de muncă, la care România este parte. În acest sens pot fi menționate prevederile

Convenției Organizației Internaționale a Muncii nr. 87/1948

privind libertatea sindicala și apărarea dreptului sindical, precum și Convenția nr. 135/1971 privind protecția reprezentanților lucrătorilor din întreprinderi și înlesnirile ce se acordă acestora. În conformitate cu art. 1 din aceasta convenție, "Reprezentanții lucrătorilor din întreprindere trebuie să beneficieze de o protecție eficace contra tuturor măsurilor care ar putea să le aducă prejudicii, inclusiv concedierea și activitatea lor de reprezentanți ai lucrătorilor, afilierea lor sindicala sau participarea lor la activități sindicale, în măsura în care acționează conform legilor, convențiilor colective sau altor angajamente convenționale în vigoare".

Dispozițiile

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991

nu fac altceva decât sa dea expresie acestor cerințe cuprinse în convențiile sus-menționate.

3. În legătură cu susținerile autorului excepției privind faptul ca unele concepte legale nu sunt definite cu precizie de către legiuitor, Curtea constata ca acest aspect nu este unul de constituționalitate; el privește interpretarea pe care instanța de judecată o da textului în procesul aplicării legii și soluționării litigiului dedus în fața sa.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 11 alin. (1) din Legea nr. 54/1991

cu privire la sindicate, excepție ridicată de Societatea Comercială "Bucur Obor" - S.A. din București în Dosarul nr. 5.314/1999 al Tribunalului București - Secția IV civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 30 mai 2000.