Decizia nr. 495/2023

Marian Enache

- președinte

Mihaela Ciochină

- judecător

Cristian Deliorga

- judecător

Dimitrie-Bogdan Licu

- judecător

Laura-Iuliana Scântei

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017

privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, excepție ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A. din București în Dosarul nr. 19.856/325/2019 al Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.326D/2020.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 108D/2021, nr. 226D/2021-nr. 229D/2021, nr. 257D/2021, nr. 261D/2021, nr. 262D/2021, nr. 318D/2021, nr. 365D/2021, nr. 368D/2021, nr. 386D/2021, nr. 3.023D/2021, nr.3.024D/2021, nr. 3.028D/2021-nr. 3.032D/2021, nr. 3.066D/2021, nr. 3.067D/2021, nr. 3.505D/2021, nr. 3.506D/2021, nr. 3.508D/2021, nr. 3.509D/2021, nr. 3.544D/2021-nr. 3.546D/2021, nr. 3.570D/2021, nr. 3.577D/2021, nr. 3.580D/2021-nr. 3.582D/2021, nr. 3.587D/2021, nr. 3.654D/2021, nr. 3.655D/2021-nr. 3.657D/2021, nr. 3.659D/2021, nr. 3.691D/2021, nr. 3.692D/2021, nr. 3.864D/2021, nr. 225D/2022, nr. 227D/2022, nr. 270D/2022, nr. 271D/2022 și nr. 287D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași prevederi de lege, excepție ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A. din București în dosarele nr. 33.007/325/2020, nr. 1.011/325/2021 și nr. 1.443/325/2021 ale Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 3.017/299/2020, nr. 11.564/299/2020, nr. 7.637/299/2020, nr. 6.509/299/2021, nr. 7.631/299/2021, nr. 16.004/299/2021, nr. 20.745/299/2021, nr. 21.437/299/2021, nr. 21.456/299/2021, nr. 12.160/299/2020, nr. 11.023/299/2023 și nr. 2.544/299/2021 ale Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă, în dosarele nr. 4.903/325/2020, nr. 10.841/325/2020, nr. 10.844/325/2020, nr. 14.143/325/2020, nr. 20.501/325/2020, nr. 32.833/325/2020, nr. 12.129/325/2021 și nr. 13.658/325/2021 ale Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 12.602/325/2020, nr. 12.604/325/2020, nr. 25.056/325/2020, nr. 4.337/325/2021, nr. 8.313/325/2021, nr. 10.880/325/2021, nr. 11.313/325/2021, nr. 15.128/325/2021, nr. 18.001/325/2021 și nr. 16.205/325/2021 ale Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă, în dosarele nr. 21.498/299/2020, nr. 9.739/299/2020, nr. 35.128/299/2019, nr. 2.530/299/2020, nr. 14.515/299/2021, nr. 21.457/299/2021, nr. 20.990/299/2020, nr. 38.967/299/2020, nr. 10.923/299/2021, nr. 11.052/299/2021, nr. 6.950/299/2021, nr. 21.451/299/2021, nr. 21.771/299/2021 și nr. 11.607/299/2021 ale Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere identitatea de obiect al cauzelor, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 108D/2021, nr. 226D/2021-nr. 229D/2021, nr. 257D/2021, nr. 261D/2021, nr. 262D/2021, nr. 318D/2021, nr. 365D/2021, nr. 368D/2021, nr. 386D/2021, nr. 3.023D/2021, nr. 3.024D/2021, nr. 3.028D/2021-nr. 3.032D/2021, nr. 3.066D/2021, nr. 3.067D/2021, nr. 3.505D/2021, nr. 3.506D/2021, nr. 3.508D/2021, nr. 3.509D/2021, nr. 3.544D/2021-nr. 3.546D/2021, nr. 3.570D/2021, nr. 3.577D/2021, nr. 3.580D/2021-nr. 3.582D/2021, nr. 3.587D/2021, nr. 3.654D/2021, nr. 3.655D/2021-nr. 3.657D/2021, nr. 3.659D/2021, nr. 3.691D/2021, nr. 3.692D/2021, nr. 3.864D/2021, nr. 225D/2022, nr. 227D/2022, nr. 270D/2022, nr. 271D/2022 și nr. 287D/2022 la Dosarul nr. 2.326D/2020, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în această materie, respectiv

Decizia nr. 354 din 27 iunie 2023 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin deciziile civile 1.417/A din 20 octombrie 2020, nr. 1.844/A și nr. 1.843/A din 1 noiembrie 2021, precum și nr. 1.971 din 16 noiembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 19.856/325/2019, nr. 33.007/325/2020, nr. 1.011/325/2021 și nr. 1.443/325/2021, Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017

privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie.

8.

Prin Sentința civilă nr. 5.823 din 11 septembrie 2020, Încheierea din 23 septembrie 2020, Sentința civilă nr. 8.377 din 12 noiembrie 2020 și încheierile din 28 septembrie 2021, 22 octombrie 2021, 12 noiembrie 2021, 11 octombrie 2021, 9 octombrie 2020, 27 septembrie 2021 și 16 decembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 3.017/299/2020, nr. 11.564/299/2020, nr. 7.637/299/2020, nr. 6.509/299/2021, nr. 7.631/299/2021, nr. 16.004/299/2021, nr. 20.745/299/2021, nr. 21.437/299/2021, nr. 21.456/299/2021, nr. 12.160/299/2020, nr. 11.023/299/2023 și nr. 2.544/299/2021, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția

de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 .

9.

Prin încheierile din 3 decembrie 2020, sentințele civile nr. 11.119 din 23 octombrie 2020, nr. 13.217 din 4 decembrie 2020, nr. 13.768 din 16 decembrie 2020 și nr. 8.995 din 14 iulie 2021, precum și prin încheierile din 28 septembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 4.903/325/2020, nr. 10.841/325/2020, nr. 10.844/325/2020, nr. 14.143/325/2020, nr. 20.501/325/2020, nr. 32.833/325/2020, nr. 12.129/325/2021 și nr. 13.658/325/2021, Judecătoria Timișoara - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 .

10.

Prin încheierile din 8 octombrie 2020 și 17 septembrie 2021, sentințele civile nr. 11.812 din 22 septembrie 2021, nr. 10.853 și nr. 10.848 din 7 septembrie 2021, Încheierea din 29 septembrie 2021, precum și sentințele civile nr. 13.623 din 29 octombrie 2021, nr. 14.467 și nr. 14.466 din 12 noiembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 12.602/325/2020, nr. 12.604/325/2020, nr. 25.056/325/2020, nr. 4.337/325/2021, nr. 8.313/325/2021, nr. 10.880/325/2021, nr. 11.313/325/2021, nr. 15.128/325/2021, nr. 18.001/325/2021 și nr. 16.205/325/2021, Judecătoria Timișoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 .

11.

Prin Încheierea din 10 decembrie 2020, Sentința civilă nr. 10.031 din 16 decembrie 2020, încheierile din 8 iulie 2020, 29 iulie 2020, 8 octombrie 2021 și 20 octombrie 2021, Sentința civilă nr. 3.068 din 16 aprilie 2021, încheierile din 4 noiembrie 2021, 14 octombrie 2021, Sentința civilă nr. 9.010 din 8 octombrie 2021, încheierile din 21 decembrie 2021 și 27 octombrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 21.498/299/2020, nr. 9.739/299/2020, nr. 35.128/299/2019, nr. 2.530/299/2020, nr. 14.515/299/2021, nr. 21.457/299/2021, nr. 20.990/299/2020, nr. 38.967/299/2020, nr. 10.923/299/2021, nr. 11.052/299/2021, nr. 6.950/299/2021, nr. 21.451/299/2021, nr. 21.771/299/2021 și nr. 11.607/299/2021, Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 .

12.

Excepția a fost ridicată de Societatea de Asigurare- Reasigurare City Insurance - S.A. din București în cauze având ca obiect obligarea la plata unei sume reprezentând diferență pretenții, raportate la cuantumul despăgubirilor în dosare de daună, cu penalitățile de întârziere aferente.

13.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că atât în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, cât și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă și de previzibilă, astfel încât să permită cetățeanului să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat, așa încât acesta să fie capabil să prevadă, în mod rezonabil, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. În acest sens, în Hotărârea din 25 august 1998, pronunțată în Cauza Hertel împotriva Elveției, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că previzibilitatea nu trebuie neapărat să fie însoțită de certitudini absolute. Certitudinea, chiar dacă este de dorit, este dublată uneori de o rigiditate excesivă, or, dreptul trebuie să se adapteze schimbărilor de situație. De asemenea, și în Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Marii Britanii, instanța europeană a decis că legea internă, care înglobează atât dreptul scris, cât și pe cel nescris, trebuie formulată cu o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate, care pot apela la nevoie la sfatul unui specialist, să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat. De asemenea, se invocă bogata jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește previzibilitatea legii, în acest sens fiind, cu titlu de exemplu, Hotărârea din 7 iunie 2012, pronunțată în Cauza Centro Europa 7 S.R.L. și Di Stefano împotriva Italiei, paragraful 142, în care s-a arătat că nivelul de precizie al legislației interne, care nu poate să prevadă toate ipotezele, depinde într-o mare măsură de conținutul legii respective, de domeniul pe care intenționează să îl reglementeze și de numărul și statutul celor cărora li se adresează. Totodată, se subliniază că o normă este previzibilă dacă oferă o anumită garanție împotriva atingerilor arbitrare din partea puterii publice (Hotărârea din 24 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Tourancheau și July împotriva Franței, paragraful 54) și contra aplicării extensive a unei restricții în detrimentul justițiabilului (Hotărârea din 8 iulie 1999, pronunțată în Cauza Baskaya și Okçuoğlu împotriva Turciei, paragraful 36).

14.

Astfel, se apreciază, în esență, că dispozițiile

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017

încalcă

art. 1 alin. (5) din Constituție , deoarece, fiind lipsite de previzibilitate și claritate, permit stabilirea în mod arbitrar și abuziv, de către unitatea reparatoare, a unui preț pe oră pentru manopera efectuată mult peste prețurile de referință din piața specifică. Astfel cum sunt redactate, fără a exista obligația legală de raportare la anumite criterii, cum ar fi, spre exemplu, prețurile de referință din piață sau prețurile recomandate de producător, dispozițiile legale criticate lasă stabilirea prețului la totala dispoziție a unității reparatoare, care poate fixa practic orice valoare a reparației. În acest mod s-au creat premisele unui comportament abuziv din partea unităților reparatoare, care au înțeles să utilizeze prețuri pe oră de manoperă cu mult peste ceea ce se practică pe piața de profil și să utilizeze un alt preț, cu mult majorat față de cel afișat, încălcându-se astfel și prevederile

art. 67 alin. (1)

și

(2) din Ordonanța Guvernului nr. 99/2000

privind comercializarea produselor și serviciilor de piață.

15.

Mai mult, prețul pe oră de manoperă nici nu este negociat cu cealaltă parte contractantă, persoana asigurată la societatea de asigurări, care nu are niciun interes să negocieze sau să se opună prețului solicitat de unitatea reparatoare. O altă deficiență a textului de lege criticat constă în faptul că, potrivit acestuia, unitatea reparatoare are la dispoziție posibilitatea să opteze pentru una sau alta dintre modalitățile de stabilire a valorii reparației, „folosind sisteme de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a prețului pe ora de manoperă afișată“. Astfel,

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017

prezintă o deficiență gravă de conținut, care îi conferă caracter neconstituțional, întrucât nu prevede și criteriul legal de stabilire a cuantumului orei de manoperă. Această deficiență permite unității reparatoare majorarea în mod arbitrar și abuziv a prețului de manoperă în relația contractuală directă cu persoana asigurată la societatea de asigurare, în special atunci când valoarea reparației urmează să fie achitată de către asigurător.

16.

Referitor la încălcarea dispozițiilor

art. 44 din Constituție

și ale

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , se arată că „bunurile“ societății, obiect al încălcării, sunt reprezentate de sumele achitate în plus ca urmare a majorării în mod arbitrar și abuziv a prețului orei de manoperă de către unitățile reparatoare. Astfel, se permite unităților reparatoare, invocând principiile pieței libere, în special atunci când valoarea reparației urmează să fie achitată de asigurător, să convină prețuri arbitrare, excesive și abuzive, în relația contractuală directă cu persoana prejudiciată. Asigurătorul are calitatea de terț față de contractul dintre unitatea reparatoare și persoana prejudiciată, neavând niciun control asupra modului de stabilire a prețului pieselor și al manoperei. Există ulterior posibilitatea să se cenzureze această practică, prin neplata diferențelor dintre prețurile practicate în piață și prețul solicitat, însă unitățile reparatoare se adresează instanțelor judecătorești, care, într-o proporție covârșitoare, le admit cererile și obligă, pe lângă plata acestor diferențe, și la plata de penalități.

17.

În final, se mai susține că prin actuala redactare a dispozițiilor legale criticate este evident că unitățile reparatoare sunt invitate la o conduită arbitrară și abuzivă, ce are drept consecință afectarea patrimoniului societății de asigurare.

18.

Tribunalul Timiș - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, autoarea criticând, în esență, opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Totodată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. În acest fel nu se aduce atingere nici drepturilor asigurătorului, care nu are o răspundere directă, ci una derivată, grefată pe contractul de asigurare. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiului liberei circulații a serviciilor și principiului garantării proprietății. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare - contract esențialmente aleatoriu - asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat.

19.

Judecătoria Sectorului 1 București - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, autoarea criticând, în esență, opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Totodată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. În acest fel nu se aduce atingere nici drepturilor asigurătorului, care nu are o răspundere directă, ci una derivată, grefată pe contractul de asigurare. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiului liberei circulații a serviciilor și principiului garantării proprietății. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare - contract esențialmente aleatoriu - asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat. De asemenea, în Dosarul nr. 365D/2021, instanța, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

20.

Judecătoria Timișoara - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, autoarea criticând, în esență, opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Totodată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. În acest fel nu se aduce atingere nici drepturilor asigurătorului, care nu are o răspundere directă, ci una derivată, grefată pe contractul de asigurare. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiului liberei circulații a serviciilor și principiului garantării proprietății. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare - contract esențialmente aleatoriu - asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat.

21.

Judecătoria Timișoara - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, autoarea criticând, în esență, opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Totodată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. În acest fel nu se aduce atingere nici drepturilor asigurătorului, care nu are o răspundere directă, ci una derivată, grefată pe contractul de asigurare. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiului liberei circulații a serviciilor și principiului garantării proprietății. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare - contract esențialmente aleatoriu - asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat. De asemenea, în dosarele nr. 261D/2021, nr. 262D/2021 și nr. 3.028D/2021, instanța, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 , nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

22.

Judecătoria Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, autoarea criticând, în esență, opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, susțineri ce nu se subsumează unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Totodată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată, să aleagă un alt cocontractant. În acest fel nu se aduce atingere nici drepturilor asigurătorului, care nu are o răspundere directă, ci una derivată, grefată pe contractul de asigurare. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiului liberei circulații a serviciilor și principiului garantării proprietății. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare - contract esențialmente aleatoriu - asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce

depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat.

23.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

24.

Guvernul, exprimându-și punctul de vedere în dosarele nr. 3.505D/2021, nr. 3.506D/2021, nr. 3.508D/2021, nr. 3.509D/2021, nr. 3.544D/2021, nr. 3.545D/2021, nr. 3.546D/2021, nr. 3.577D/2021, nr. 3.580D/2021, nr. 3.581D/2021, nr. 3.582D/2021, nr. 3.587D/2021, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, din analiza prevederilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017

rezultă faptul că norma legală instituie criterii alternative de stabilire a valorii reparației, fie folosind un sistem de evaluare specializat, fie prin intermediul documentelor emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă practicată în mod obișnuit. Referitor la cel de-al doilea criteriu, dispozițiile criticate au în vedere prețul afișat și practicat de către operatorul economic în conformitate cu prevederile legale în materie, cum ar fi

art. 4 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată ,

art. 67 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2001

pentru modificarea

Legii nr. 82/1992

privind rezervele de stat, republicată, și

art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

privind protecția consumatorilor, republicată. Prin urmare, argumentul potrivit căruia norma legală ar permite unității reparatoare utilizarea unui preț stabilit în mod arbitral nu poate fi reținută. De asemenea, susținerile referitoare la aplicarea unui preț mai mare, în mod arbitrar sau abuziv, nu reprezintă veritabile critici referitoare la claritatea și previzibilitatea normei criticate, ci vizează un comportament concret al operatorului economic în relația cu consumatorul. Or, în ipoteza constatării de practici comerciale incorecte ale comercianților în relația cu consumatorul prin impunerea unui preț mai ridicat sunt reglementate mecanisme de protecție prin lege specială, cum ar fi

Ordonanța Guvernului nr. 21/1992

și

Legea nr. 367/2007

pentru aprobarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2007

privind regimul veniturilor încasate de autoritățile contractante pe parcursul licitării și implementării contractelor din cadrul proiectelor ex-ISPA și PHARE finanțate de Uniunea Europeană, iar în ipoteza existenței unui prejudiciu provocat ca urmare a stabilirii unui preț excesiv pot fi aplicate principiile răspunderii civile delictuale. În consecință, modalitatea de reglementare a prevederilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017

îndeplinește standardele minime de claritate, precizie și previzibilitate statuate în jurisprudența Curții Constituționale, criticile autorilor neconstituind veritabile argumente de natură a conduce la concluzia încălcării prevederilor

art. 1 alin. (5) din Constituție . Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 , prin raportare la

art. 44 din Constituție , critică privind încălcarea dreptului de proprietate întemeiată pe diferența dintre valorile aceleiași reparații stabilite prin cele două modalități alternative, se apreciază că existența acestei variații nu determină per se afectarea dreptului de proprietate. Astfel, prețul manoperei poate fi influențat de mai mulți factori, cum ar fi gradul de experiență al specialistului, logistica operatorului economic, materialele întrebuințate în procesul de reparare. Prin urmare, modul de reglementare a prevederilor

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017

nu contravine

art. 44 din Constituție .

25.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

26.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

27.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017

privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 12 iunie 2017, potrivit cărora „Valoarea reparației se stabilește folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată.“

28.

Autoarea excepției apreciază că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (5)

privind obligativitatea respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor, precum și în

art. 44

privind dreptul de proprietate privată. De asemenea, sunt invocate dispozițiile

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

privind dreptul la respectarea bunurilor.

29.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017

au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici similare, iar prin

Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 6 februarie 2023,

Decizia nr. 119 din 16 martie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 17 iulie 2023, Decizia nr. 321 din 30 mai 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 717 din 3 august 2023,

Decizia nr. 354 din 27 iunie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 778 din 29 august 2023,

Decizia nr. 5 din 31 ianuarie 2023 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 28 septembrie 2023, precum și deciziile nr. 65 din 28 februarie 2023 și nr. 468 din 14 septembrie 2023, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, la data pronunțării prezentei decizii, instanța de contencios constituțional a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.

30.

Astfel, referitor la critica de neconstituționalitate formulată din perspectiva încălcării dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , în componenta referitoare la calitatea normei juridice, Curtea a observat că se critică opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare, care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, critici ce nu se subsumează însă unor veritabile critici de neconstituționalitate. Împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice și al liberei circulații a serviciilor, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi să aleagă un alt cocontractant, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată. În acest sens sunt, de altfel, prevederile

art. 19 alin. (5) lit. k)

și

alin. (12) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017

privind asigurările auto din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 1 august 2017, precum și cele ale

art. 6 alin. (8)

și

(9) din Legea nr. 132/2017 , care conferă persoanei prejudiciate dreptul ca, în cazul producerii unui prejudiciu, să se poată adresa pentru efectuarea reparației oricărei unități reparatoare auto, fără nicio restricție sau constrângere din partea asigurătorului RCA sau a unității reparatoare auto, care ar putea să-i influențeze opțiunea.

31.

De asemenea, referitor la critica privind posibilitatea unității reparatoare să opteze pentru una sau alta dintre modalitățile de stabilire a valorii reparației, Curtea a apreciat că textul de lege criticat este redactat într-o manieră clară, lipsită de orice echivoc, de natură să satisfacă criteriile de claritate, precizie și previzibilitate pe care normele juridice trebuie să le îndeplinească, evidențiind explicit cele două modalități de cuantificare a despăgubirilor datorate de asigurător, și anume prin folosirea sistemelor de evaluare specializate (precum Audatex, Autovista, DAT, GT Motive) și prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată. În acest context, Curtea a arătat că, potrivit

art. 2 alin. (1) lit. h) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017 , sistemele de evaluare specializate reprezintă o aplicație informatică bazată pe un ansamblu de date, metode și algoritmi de calcul care este utilizat ca suport în stabilirea costurilor de reparație a vehiculelor și bunurilor avariate, precum și/sau la stabilirea valorii de piață a acestora la data evenimentului.

32.

Curtea a menționat că

art. 23 alin. (1) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017

prevede că, la stabilirea ofertei de despăgubire după identificarea vehiculelor și evidențierea complexității structurii de echipare, a dotărilor de serie și opționale, se iau în considerare o serie de factori, și anume: a) pentru evaluarea costurilor de readucere a vehiculului la starea anterioară producerii evenimentului: piese și materiale noi care pot fi utilizate legal în procesele de reparație în România și statele membre; manopera aferentă reparației și cea aferentă operațiilor necesare din punct de vedere tehnic și tehnologic, conform tehnologiei producătorului; b) pentru evaluarea valorii de vânzare de piață: factori specifici de corecție; existența unor avarii preexistente; istoricul de exploatare a vehiculului, precum utilizarea în regim de școală de șoferi, taxi, închiriere și altele.

33.

Așadar, cuantificarea despăgubirilor se face pe baza prețurilor de referință pe piață, în stabilirea acestora folosindu-se sisteme de evaluare specializate, acestea reprezentând un punct de pornire, de evaluare estimativă a daunelor, luându-se în calcul piese și materiale noi care pot fi utilizate legal în procesele de reparație, la care se adaugă manopera aferentă reparației și operațiunilor necesare, din punct de vedere tehnic și tehnologic, conform tehnologiei producătorului. De asemenea, potrivit

art. 24 alin. (6)

și

(9)

din norma precitată, dacă pentru anumite părți componente sau piese ale vehiculului lipsesc prețurile de piață practicate pe piața din România, valoarea acestora se stabilește pe baza prețurilor de piață din alte state membre, dovedite prin orice mijloc de probă. La evaluarea vehiculului se au în vedere starea tehnică, de întreținere și eventualele modificări ale structurii de echipare a acestuia survenite între data comercializării și data producerii evenimentului, certificate de către specialistul în constatarea daunelor.

34.

Astfel, Curtea a reținut că, tocmai pentru a preîntâmpina situații în care evaluarea estimativă poate fi diferită în funcție de utilizatorul sistemului de evaluare specializat, legiuitorul a instituit obligația asigurătorului de a formula oferta de despăgubire luând în calcul toate elementele necesare aducerii autovehiculului la starea anterioară evenimentului rutier și posibilitatea persoanei prejudiciate de a alege în mod liber o unitate reparatoare auto în vederea efectuării reparației, urmând ca în cazul în care există diferențe de costuri, indiferent de modalitatea de stabilire a valorii reparației, acestea să fie reglate după depunerea documentelor de reparație din care să rezulte

costurile certe. Or, procedând într-o atare manieră, Curtea a apreciat că nu se aduce atingere drepturilor asigurătorului RCA, răspunderea de care este ținut acesta fiind una limitată de contractul de asigurare și de lege.

35.

Prin urmare, din perspectiva conținutului său normativ, reglementarea de lege criticată este clară, sub aspectul caracterului neechivoc al obiectului reglementării, precisă, sub aspectul soluției legislative alese și al limbajului folosit, și previzibilă, sub aspectul scopului și al consecințelor pe care le antrenează. În consecință, Curtea nu a constatat încălcarea dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție .

36.

Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea a constatat că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor

art. 44 din Constituție

coroborate cu cele ale

art. 1 din Primul Protocol adițional

la

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , dedusă, în opinia autoarelor excepției, din împrejurarea că sunt favorizate unitățile reparatoare, care, invocând principiile pieței libere, stabilesc prețuri arbitrare în detrimentul societăților de asigurare, al căror patrimoniu este mai puțin ocrotit de legiuitor.

37.

În acest context, Curtea a reținut că prin încheierea contractului de asigurare, care este esențialmente aleatoriu, asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus, totodată, și la riscul unei pierderi, iar existența și întinderea acestuia depind de hazard, adică de un eveniment viitor și incert. Riscul, adică șansa de câștig sau posibilitatea de pierdere, este un atribut esențial al economiei de piață liberă, funcțională, atribut care justifică libera concurență. Totodată, nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, persoana vinovată, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător. Eventualele disfuncționalități apărute în practică referitoare la modalitatea în care unitățile reparatoare auto înțeleg să aplice

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 , cu ocazia desfășurării activităților specifice acestora, nu pot fi însă convertite în vicii de neconstituționalitate de natură să antreneze controlul de constituționalitate exercitat de către instanța de contencios constituțional.

38.

Curtea a observat, de altfel, că prin

Legea nr. 363/2007

privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, legiuitorul a avut drept scop o mai bună funcționare a pieței și asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor, stabilind posibilitatea sesizării Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor în vederea dispunerii de măsuri pentru stoparea și combaterea practicilor comerciale incorecte [a se vedea

art. 10 alin. (1)

și

(2)

și

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 ].

39.

Din analiza cadrului legislativ în vigoare din domeniul asigurărilor obligatorii RCA, respectiv a

Legii nr. 132/2017

și a

Normei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017 , Curtea a observat că asigurătorul RCA nu are aceleași atribuții precum cele care incumbă în sarcina unităților reparatoare auto, astfel încât, din perspectiva activităților desfășurate, nu se poate reține existența unei situații similare, care să antreneze incidența

art. 16 din Constituție . Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă, fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul RCA, în conformitate cu prevederile

art. 6 alin. (4)

și

(5) din Legea nr. 132/2017 , și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului RCA. Totodată, astfel cum rezultă din

art. 19 alin. (12)

și

(13) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017 , soluțiile tehnice finale de remediere a avariilor se stabilesc de către unitatea reparatoare, în acord cu documentația tehnică din manualul de reparație al producătorului auto, și sunt acceptate de către persoana prejudiciată. Părțile pot agrea constatarea avariilor și întocmirea procesului-verbal de constatare prin transmiterea de informații și documente prin mijloace electronice de comunicare.

40.

Referitor la susținerile potrivit cărora unitatea reparatoare poate să își folosească propria valoare a orei de manoperă, fără ca asigurătorul să o poată contesta, indiferent de cuantumul acesteia, Curtea a subliniat că, așa cum prevede

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 , valoarea reparației se stabilește folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată. Întrucât legislația nu stabilește dacă un mod de evaluare primează în defavoarea celuilalt, în cazul în care părțile nu pot conveni în mod amiabil asupra modului de calcul al sumei cuvenite drept despăgubire, litigiul poate fi soluționat fie prin mecanisme alternative de soluționare [de exemplu, Entitatea de Soluționare Alternativă a Litigiilor în Domeniul Financiar Nonbancar (SAL-Fin)], fie pe baza hotărârii definitive a instanței, potrivit

art. 23 alin. (5) din Legea nr. 132/2017 . În cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin soluționarea alternativă a litigiilor sau prin hotărâre judecătorească, asigurătorul RCA acordă despăgubiri în baza acordului rezultat în urma soluționării alternative a litigiului sau în baza hotărârii judecătorești rămase definitivă [ art. 23 alin. (6) din Legea nr. 132/2017 ].

41.

Curtea a mai reținut că, în situația constatării unor eventuale neregularități/abuzuri din partea unităților reparatoare auto (cu privire la stabilirea valorii proprii a orei de manoperă), acestea pot fi sancționate prin mecanisme instituite la nivel legal, preponderent de natură jurisdicțională, dar și prin sesizarea instituțiilor cu atribuții în acest domeniu (spre exemplu, Consiliul Concurenței sau Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor), care pot interveni pentru remedierea neregularităților/abuzurilor constatate.

42.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine modificarea jurisprudenței mai sus invocate, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate sunt valabile și în prezenta cauză.

43.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1 - 3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea de Asigurare-Reasigurare City Insurance - S.A. din București în dosarele nr. 19.856/325/2019, nr. 33.007/325/2020, nr. 1.011/325/2021 și nr. 1.443/325/2021 ale Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 3.017/299/2020, nr. 11.564/299/2020, nr. 7.637/299/2020, nr. 6.509/299/2021, nr. 7.631/299/2021, nr. 16.004/299/2021, nr. 20.745/299/2021, nr. 21.437/299/2021, nr. 21.456/299/2021, nr. 12.160/299/2020, nr. 11.023/299/2023 și nr. 2.544/299/2021 ale Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă, în dosarele nr. 4.903/325/2020, nr. 10.841/325/2020, nr. 10.844/325/2020, nr. 14.143/325/2020, nr. 20.501/325/2020, nr. 32.833/325/2020, nr. 12.129/325/2021 și nr. 13.658/325/2021 ale Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 12.602/325/2020, nr. 12.604/325/2020, nr. 25.056/325/2020, nr. 4.337/325/2021, nr. 8.313/325/2021, nr. 10.880/325/2021, nr. 11.313/325/2021, nr. 15.128/325/2021, nr. 18.001/325/2021 și nr. 16.205/325/2021 ale Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă, în dosarele nr. 21.498/299/2020, nr. 9.739/299/2020, nr. 35.128/299/2019, nr. 2.530/299/2020, nr. 14.515/299/2021, nr. 21.457/299/2021, nr. 20.990/299/2020, 38.967/299/2020, nr. 10.923/299/2021, nr. 11.052/299/2021, nr. 6.950/299/2021, nr. 21.451/299/2021, nr. 21.771/299/2021 și nr. 11.607/299/2021 ale Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile

art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017

privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Timiș - Secția a II-a civilă, Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția I civilă, Judecătoriei Timișoara - Secția a II-a civilă, Judecătoriei Timișoara - Secția I civilă și Judecătoriei Sectorului 1 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 3 octombrie 2023.